Dragoste interzisă
Ambianța epocii în care și-au trăit iubirea, reconstituită fidel prin proiectul expozițional permanent, transmite vizitatorilor sentimente de nostalgie și de regret față de obstacolele pe care cei doi îndrăgostiți le-au întâmpinat în 1880 și 1882, atunci când au existat planuri de căsătorie care nu s-au mai concretizat.
Citește și: Satul din România unde se vorbește o limbă misterioasă, știută de puțini oameni: Tălăuzești munuc?
Rolul determinant în acest sens l-a avut Titu Maiorescu, ostilitatea lui latentă față de muza eminesciană având rădăcini adânci încă din 1864, notează muzeograful Renata Buzău, pe pagina de Facebook a Complexului Muzeal Național Neamț.
La scurt timp după ce Veronica Câmpeanu a devenit soția viitorului rector al universității ieșene, Ștefan Micle, pe plan politic, relația tensionată dintre junimiști și fracționiști (simpatizanți ai ideologiei bărnuțiene), a culminat cu o campanie de denigrare publică a liderului „Junimii”.
Citește și: Povestea primului fumător din Europa: Inchiziția l-a închis pentru că scotea fum pe gură. Era păcat
Printre cauze s-a numărat și modul în care membrii Fracțiunii Libere și Independente erau percepuți de adversarii lor. Astfel, Titu Maiorescu susținea că „cei mai mulți dintre fracționiști, pe lângă caietul lor de curs, nu mai citeau decât poate ‹Tribuna› lui Ionescu [Nae Ionescu, liderul Fracțiunii] și ‹Dreptul public al românilor› al lui Simion Bărnuțiu, o carte ce impresionează prin lipsa totală de știință juridică”.
Titu Maiorescu se opune unei căsătorii între cei doi iubiți
În procesul de imoralitate intentat autorului „teoriei formelor fără fond”, tânăra doamnă Micle a fost citată ca martor, declarațiile acesteia fiind incriminatoare. Mai mult decât atât, presiunile exercitate asupra Veronicăi, de a reveni asupra celor declarate despre fostul ei profesor, de la Școala Centrală de Fete din Iași, s-au lovit de un refuz categoric, în condițiile în care soțul acesteia făcea parte din gruparea politică acuzatoare.
Citește și: O româncă, campioană mondială la CounterStrike: La 23 de ani câștigă zeci de mii de € din Gaming
Chiar dacă nevinovăția lui Titu Maiorescu a fost recunoscută, umilința publică la care a fost supus nu a fost uitată, iar resentimentele lui față de poetă s-au manifestat ulterior.
După moartea distinsului profesor universitar Ștefan Micle, în primăvara anului 1880, Mihai Eminescu și-a dorit să oficializeze relația cu femeia pe care o iubea, prin actul căsătoriei, însă argumentele invocate de liderul junimist – convenționalismul și banalitatea unei căsnicii, efectele negative asupra creației poetice, incompatibilitatea celor doi îndrăgostiți, relația Veronicăi cu Caragiale – au determinat o înrăutățire a raporturilor în cuplu.
O nouă încercare
La sfârşitul anului 1881 muza revine la Bucureşti şi reuşeşte să-l convingă pe Eminescu să reia relaţia. Îi alimentează în acelaşi timp gelozia furibundă povestindu-i de relaţia amoroasă pe care a avut-o între timp cu Ion Luca Caragiale, iar vreme de mai bine de o jumătate de an relaţia lor continuă aproape după acelaşi scenariu: iubire pasională, reproşuri şi ameninţări repetate cu despărţirea, care vine din nou la finalul verii lui 1882, dar şi după o încercare eşuată a lui Eminescu de a o lua de nevastă, potrivit life.ro.
Citește și: VIDEO Un pui de zimbru, filmat în timp ce se hrănea, în Parcul Național Neamț: Ce greutate obțin
Și de această dată, influența lui Maiorescu s-a dovedit implacabilă asupra lui Eminescu, starea lui sufletească având cel mai mult de suferit.
Pe de altă parte, profund rănită de zădărnicirea celui de-al doilea proiect al unui viitor împreună, muza Luceafărului încerca să-și disimuleze durerea în versuri, mascând-o sub forma indiferenței, însă chiar și în contextul acestei mâhniri interioare, supărarea ei nu excludea speranța împăcării.
Ultimul episod al relației dintre Veronica Micle și Mihai Eminescu
Boala lui Eminescu a început să se agraveze, iar episoadele maniacal-depresive s-au înteţit. A fost dus la Viena, apoi la Botoşani, unde s-a retras din 1887, în grija surorii sale. Aici a început şi ultimul episod al relaţiei dintre cei 2, iar în 1888 Veronica îl convinge pe poet să meargă la Bucureşti, pentru a fi îngrijit mai bine. Pe 15 iunie, în următorul an, Mihai Eminescu moare în clinica doctorului Şuţu, iar Veronica intră într-o depresie accentuată. S-a retras la mănăstirea Văratec, acolo unde la 50 de zile de la moartea poetului a fost găsită şi ea fără suflare, otrăvită cu arsenic.
Citește și: Președintele Academiei de Științe Agricole: ”Problema numărul 1 în România a solului este PH-ul”
Traseul sinuos pe care Luceafărul poeziei românești l-a avut de parcurs în relația cu Veronica Micle, s-a datorat complexității sufletești a celor doi îndrăgostiți, prejudecăților specifice epocii, dar și opoziției lui Titu Maiorescu, în umbra căreia se profilau resentimente vechi față de femeia care, în trecut, fusese doar un pion de tabla de șah a politicii ieșene, potrivit historia.ro.
