Cetatea are forma unui patrulater mărginit la exterior de un şanţ cu apă, cu patru turnuri şi cu o largă curte interioară. Clădirea interioară are aripi masive cu trei nivele.
Povestea Cetății Făgăraș, unde a locuit și avea „scaunul” Mihai Viteazul
În incinta dintre ziduri se află patru bastioane de tip Vauban. Camerele de la parter şi de la primul etaj sunt prevăzute cu bolţi, cele de la etajul al doilea, cu tavan drept.
Primele atestări documentare ale cetăţii de piatră datează din anii 1455 -1456, când este menţionat un "castelan", iar apoi Iancu de Hunedoara, scriind braşovenilor, aminteşte de "cetatea noastră Făgăraş".
Cetatea de piatră a fost precedată de o fortificaţie din lemn, înconjurată cu un şanţ şi val de pământ, construită aproximativ pe amplasamentul actualei cetăţi, care atesta existenţa unei organizări politico-militare autohtone voievodale timpurii în Ţara Făgăraşului.
Aceasta a fost distrusă la mijlocul secolului al XIII-lea, cel mai probabil de invazia tătară din 1241, sau în urma unui puternic incendiu, după cum atestă vestigiile scoase la iveală prin săpăturile arheologice care au însoţit lucrările de restaurare.
Construcţia cetăţii din piatră şi cărămidă de la Făgăraş a început la sfârşitul secolului al XIV-lea şi s-a continuat, prin adăugiri succesive, până la mijlocul secolului al XVII-lea, transformând cetatea de apărare într-un castel cu o puternică fortificaţie exterioară.
Citește și: Cinci lucruri despre Cetatea Devei, fortul necucerit al Transilvaniei: Construit de fete de uriași?
În secolul al XV-lea, aceasta era atestată ca cetate militară de apărare, cu patru turnuri bastionare la colţuri şi un turn de avanpost pe latura de est. Între anii 1528-1541, Ştefan Mailat, stăpânul domeniului feudal al Făgăraşului, apoi voievod al Transilvaniei, a transformat cetatea militară de apărare într-un castel feudal fortificat.
A înconjurat cetatea de piatră cu zid de apărare, zid care va îngloba şi turnul barbacană, cu fante pentru artilerie, coronament crenelat, respectând planimetria vechilor ziduri de apărare. Zidurile interioare au fost dublate cu ziduri de cărămidă, culoarele astfel create având diferite destinaţii - casele voievodului, sufrageria căpitanului etc.
A transformat turnul de est în turn al porţii cetăţii exterioare care poartă stemele nobiliare - sculptate în piatră - a lui Ştefan Mailat şi a soţiei sale.
Mihai Viteazul o declară „cetate de scaun”
Cu o poziţie sa strategică, la jumătatea drumului comercial dinspre Sibiu şi Braşov şi în vecinătatea Ţării Româneşti, de a cărei istorie a fost legată, cetatea era considerată de Mihai Viteazul "cetate de scaun".
Este consemnat faptul că în timpul luptelor pentru unificarea celor trei ţări române, Mihai Viteazul a locuit în cetatea Făgăraşului, de unde s-a retras la Râşnov, după lupta de la Mirăslău (18 septembrie 1600).
În timpul principelui Mihail Apafi (1661-1690) aici a funcţionat Dieta Transilvaniei, care a accepta Diploma Leopoldină (7 februarie 1691), ce a servit drept Constituţie a Transilvaniei până la 1848-1849. Până în 1737, Făgăraş a fost reşedinţa Episcopiei greco-catolice, mutată apoi la Blaj de către Ioan Inochentie Micu Klein.
Citește și: Enigma cetății Rupea, locul unde s-ar fi sinucis Decebal. Aici s-ar afla comoara dacilor
Făgărașul a avut și o monetărie și a fost o adevărată capitală a Transilvaniei, după Alba Iulia, aici ținându-se 11 diete ale Transilvaniei.
Între anii 1918 - 1948, cetatea a fost garnizoană a armatei române, între anii 1948-1960 a folosit ca penitenciar pentru deţinuţii politici, iar după 1965 a fost renovată şi amenajată ca muzeu - Muzeul de Istorie şi Etnografie a Ţării Făgăraşului.
Ample lucrări de consolidare, restaurarea şi conservare au început în luna mai 2020, fiind finanţate cu fonduri europene.
În martie 2022, Cetatea Făgăraş a intrat în ultima etapă a restaurării, cu lucrările pentru construcţia celui de-al doilea pod al Cetăţii, la intrarea principală, care va fi realizat din lemn şi va avea o lungime de 50 de metri, cu o parte mobilă care se va ridica, la fel ca în secolul al XVII-lea, potrviti Agerpres.
