Personajul de astăzi este actorul cu cele mai multe roluri în filme. Sigur, în primul rând a fost cascador, dar a apărut în zeci, chiar sute de pelicule. A făcut parte din prima generație d cascadori ai țării și, în timp, a devenit unul dintr cei mai apropiați colaboratori ai lui Sergiu Nicolaescu.
Recunoașteți personajul? Actorul cu cele mai multe roluri în filme. Despre cine zicea: Era satanic?
Pentru mulți, numele lui Vasile Popa probabil că nu le spune mai nimic, deși i-au văzut chipul în zeci, ba chiar sute de filme românești.
Dacă spui „Țeavă”, unii vor zice: „A, da, celebrul cascador”. E drept, Popa a fost, în primul rând, cascador.
Dar, din această postură, a primit numeroase roluri mici în multe producții cinematografice.
La urma urmei, nici Arnold Schwarzenegger n-a devenit faimos rostind prea mute replici ori intepretând personaje din Shakespeare.
Vasile Popa s-a născut pe 23 martie 1947, în București și, din păcate, a decedat cu doar două săptămâni înainte de a împlini 74 de ani, pe 7 martie 2021.
A fost boxer la clubul Dinamo, înainte de a fi atras de mirajul cinematografiei la finele anilor ’60 și să facă parte din prima generație de cascadori români.
Citește și: Cum a ajuns Vlad Rădescu cel mai popular actor român din China? Filmul ce l-a făcut o legendă acolo
Felul în care a ajuns la această meserie l-a povestit el însuși, într-un interviu pentru adevarul.ro. Dar a fost la un pas să renunțe și a fost nevoit să-și facă mai mult curaj cu o vodcă.
La selecția candidaților pentru școala de cascadorie organizată de Sergiu Nicolaescu l-a întâlnit prima oară și pe regizorul-actor alături de care va sta, practic, pe întreaga durată a vieții acestuia.
Vasile Popa, lângă Ovidiu Iuliu Moldovan, în „Horea” (1984) - Foto: Facebook/Studiourile Buftea
„Înainte de „Mihai Viteazul” s-a făcut prima şcoală organizată de cascadori. S-a dat anunţ la ziar, iar preselecţiile se ţineau pe strada Batiştei. Intru acolo şi văd că erau în curte trei salvări, care cărau încontinuu pretendenţi.
Trebuia să sari de la o fereastră, de la trei metri înălţime, dar în interior, într-o sală. Puseseră nişte saltele înguste pe jos. Şi te puneau să mimezi o moarte.
Când am văzut ce-i acolo, am plecat, am zis că nu-i de mine. M-am oprit la barul „Dunărea” şi mi-am luat o vodcă. După care mi-am zis: Doar nu-s eu mai prost ca alţii?! Şi m-am întors. N-au trecut decât vreo trei minute şi m-au şi strigat.
În comisie era Sergiu Nicolaescu, împreună cu antrenorul de la lotul naţional de scrimă, cel de la lotul naţional de călărie, plus alţii. Am făcut tot ce m-au pus ăia, dar nu ştiu cum de cădeam numai în cap. Dar nu mă dădeam bătut.
La care Sergiu le-a zis ălora din comisie: «Daţi-i cea mai mare notă, că ăsta e rezistent». Aşa am ajuns eu cascador. Şi am rămas alături de Sergiu până la final”, a povestit îndrăgitul cascador - actor.
A urmat o listă enormă de apaiții - sigur, în mici rolișoare - în filme cărora le-a pierdut numărul, dar pe care le estimează la circa 200.
Citește și: Care a fost ultima replică a lui Dem Rădulescu? „Apoi a căzut și a murit”. De ce i se spunea Bibanu?
Primul a fost chiar „Mihai Viteazul” (1971), iar ultimul, înainte de 1990, a fost „Cei care plătesc cu viața” (1989).
Între ele se află un noian de pelicule - multe devenite deja clasice pentru cinematografia noastră - de la cele cu comisarul Moldovan, la „Osânda” sau de la cele cu Ardelenii, până la „Secretul lui Bachus” ori „Horea”.
După 1990 a fost mai puțin solicitat, dar tot a avut apariții în fime cunoscute, precum „Balanța” (1992), „E pericoloso sporgersi” (1993), „Crucea de piatră” (1994), „Punctul zero (1996), „Dulcea saună a morții (2003)” sau „Păcală se întoarce” (2006)
Astfel, s-a împrietenit cu majoritatea marilor actori din aceste fime, devenind, în timp, o tolbă de povești despre aceștia.
A recunoscut că cele mai dificile filmări au fost ele pentru „Mihai Viteazul”, chiar prima lui peliculă.
În plus, deși a devenit, de-a lungul timpului, un colaborar extrem de apropiat al lui Sergiu Nicolaescu, -a aracterizat pe acesta drept „satanic”, date fiind condițiile dure de filmare.
„Aproape doi ani am filmat pentru «Mihai Viteazul». Mocirlă, mizerie...Era satanic Sergiu. Băga nişte explozii cu trotil de nici nu mai trebuia să te prefaci, te arunca direct suflul lor.
Luptele le-a făcut Szoby Cseh, dar cascadele grele le făceam împreună. Îi era frică să le facă împreună cu altul.
Cădeam de pe cai în armuri, aveam în program câte 20-30 de căzături pe zi. Iar armurile erau din tablă, bătrâne. Nu cum sunt alea americane, din cauciuc.
Eram doar câţiva cascadori care făceam toate astea. Şi-i ţineam pe toţi în spate. Mulţi dintre cei pe care-i luase Sergiu la „Dacii” arătau bine ca moace, erau foşti rugbyşti, dar atât”, şi-a reamintit Popa, potrivit sursei citate.
Vasile Popa, zis „Țeavă”, a apărut în circa 200 de fime - Foto: Facebook/Studiourile Buftea
Dar cel mai mult i-a plăcut să filmze pentru „Întâlnirea”, o peliculă din 1982 regizată, firește, tot de Nicolaescu, în care „capetele de afiș” erau Ovidiu Iuliu Moldovan, Ioana Pavelescu, Vladimir Găitan și Colea Răutu.
Cum Popa a interpretat rolul unui perscar, Nicolaescu l-a trimis să iasă cu barca în largul mării. Ocazie cu care a avut loc un schimb dur replici între ei, dar,, finalmente, ca între doi prieteni ce-și permiteau avest lucru.
„Terminăm filmarea de acolo (n.r. - Tulcea), ne-am mutat la 2 Mai. Trebuia să ies cu barca în larg. Era iarnă grea.
Trăgeam eu, dar degeaba, că mă întorceau valurile. La care Sergiu: „Ce faci, băi impotentule, nu poţi să ieşi cu barca?”. M-am enervat şi i-am zis direct: „Ia urcă-te tu şi arată-mi cum se face!”.
Se urcă Sergiu şi se răstoarnă cu tot cu barcă! N-am mai putut filma nimic apoi timp de două săptămâni, că era înţepenit”, mai povestea Vasile Popa.
Citește și: Drama marelui actor Octavian Cotescu. A murit din dragoste pentru public. Fiul său s-a călugărit
Din păcate, cel care a căutat să salveze vieți, alături de ceilalți colegi cascadori, prin ruinele imobilelor prăbușite la cutremurul din 4 martie 1977, a murit tot într-un martie, dar al anului 2021.
Ar fi urmat să împlinească 74 de ani. Poate că „Țeavă” s-a grăbit să mai execute câteva cascadorii cu vechiul său maestru și prieten, Sergiu Nicolaescu, care-l aștepta „Dincolo”, de opt ani, din 2013.
