Actor, scenarist şi regizor, Stan Laurel, pe numele său real Arthur Stanley Jefferson, s-a născut la 16 iunie 1890, în casa bunicului său de pe Argyll Street, din orăşelul Ulverston (atunci Lancashire, astăzi Cumbria), Marea Britanie, într-o familie de actori.
A fost al doilea copil din cei patru băieţi şi o fată ai lui Arthur Jefferson, cunoscut ca A.J., din Bishop Auckland, director de teatru, şi ai soţiei sale, Margaret (Madge), născută Metcalfe, actriţă, din Ulverston. Stanley Jefferson a urmat mai multe şcoli în Bishop Auckland, Gainford şi Glasgow, însă legăturile familiei sale cu lumea teatrului l-au ajutat să îşi facă intrarea în teatrul muzical. A jucat prima oară în 1906, pe scena Scotia Music-Hall din Glasgow, unde tatăl său era director.
Un an mai târziu, s-a alăturat companiei de teatru a lui Fred Karno, în cadrul căreia pentru o perioadă de timp a fost dublura lui Charlie Chaplin. Cel mai mare succes al său a fost rolul lui "Jimmy the Fearless" în scheciul cu acelaşi nume, informează Agerpres.
În 1912 se afla în turneu în Statele Unite ale Americii, cu Fred Karno, când şi-a încercat norocul în vodevilul american, deseori în duet cu actriţa de musical Mae Dahlberg. Aceasta i-a şi sugerat numele de scenă, Stan Laurel, pe care l-a adoptat oficial în 1934. În 1915, el a sesizat oportunităţile create de pantomima muzicală în filmele mute şi a urmărit acest lucru atât în filmele pe care le-a produs cât şi pe scenă. A trăit în SUA începând din această perioadă.
A făcut cunoştinţă cu Oliver "Babe" Hardy la începutul anilor '20, pe când acesta juca în filmele regizate de el, precum "Yes, Yes, Nanette" (1925), "Wandering Papas" (1926). Abia în 1927, în cadrul studiourilor Hal Roach, ei au făcut echipă, pentru prima dată, cu un oarecare succes, în "Slipping Wives".
"Wandering Papas" (1926), "The Nickel-Hopper" (1926), "On the Front Page" (1926), "Eve's Love Letters" (1927), "Brats" (1930), "Blotto" (1930), "The Midnight Patrol" (1933), sunt doar câteva dintre filmele ale căror scenarii le-a scris.
Stan Laurel şi Oliver Hardy au apărut împreună în peste 100 de filme (mute şi cu sonor, scurtmetraje şi lungmetraje), turnate de-a lungul a 20 de ani, fiind astfel şi cel mai longeviv cuplu de comici. Printre cele mai populare şi de succes filme ale lor se numără: "Putting pants on Philip" (1927), "Liberty" (1929), "The Music Box" (1932), pentru care au câştigat un Premiu al Academiei în 1933, "Sons of the Desert" (1933), "Way Out West" (1937), "Block-Heads" (1938) şi "The Flying Deuces" (1939).
În duetele lor, Laurel şi Hardy se aflau, întotdeauna, într-o situaţie normală care imediat se transforma într-un dezastru. Rolurile lor obişnuite erau cele de soţi sau tovarăşi, dar, de-a lungul anilor, au interpretat şi roluri de soldaţi sau piloţi din Primul Război Mondial. Indiferent de locul în care se aflau, nu trecea mult timp până când erau prinşi de dificultăţi. Nervos, ameţit, înecat în lacrimi, Stan Laurel, "cel subţire", exacerba aceste necazuri acumulate până la deplina întristare a "celui gras", Oliver Hardy, cel mai mereu serios, ce culmina, întotdeauna, cu exclamaţia "O altă mizerie drăguţă în care m-ai băgat!".
Laurel a fost creatorul şi controlorul riguros al comediei lor, important fiind faptul că au reuşit să expună o altă faţă a bărbatului convenţional, bidimensional şi iritabil. Fiecare a dezvoltat o persoană detaliată şi completă a sa. Ultimul lor film, "Atoll K", a fost realizat în 1952. Laurel şi Hardy au călătorit intens în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, susţinând moralul trupelor, şi au făcut un turneu în Marea Britanie în 1947, inaugurat la London Palladium. Oliver Hardy a murit în 1957, încheind unul dintre cele mai de succes parteneriate de comedie din istorie.
În 1926, Stan Laurel s-a căsătorit cu Lois Neilson, alături de care a avut un băiat, care a murit de mic, şi o fiică. În 1935, s-a căsătorit cu Virginia Ruth Rogers, de care a divorţat în scurt timp, pentru a se căsători în 1938 cu Vera Ivanova Shuvalova. S-a recăsătorit cu Virginia Ruth Rogers în 1941, dar au divorţat din nou în 1946, an în care Laurel s-a căsătorit cu Ida Kitaeva Raphael, cu care a rămas până la sfârşitul vieţii sale.
Stan Laurel a primit un Premiu al Academiei în 1960 pentru "pionierat creativ" în film. Din 8 februarie 1960 are o stea pe faimosul Hollywood Walk of Fame.
În 1964, a fost cel de-al doilea câştigător al unui premiu pentru întreaga activitate acordat în cadrul Galei Premiilor Screen Actors Guild.
Stan Laurel a murit la 23 februarie 1965, în Santa Monica, California, şi a fost înmormântat la cimitirul Forest Lawn - Hollywood Hills.
Un muzeu dedicat celor doi comici a fost deschis în 1983, chiar în oraşul natal al lui Stan Laurel, Ulverston. Pasionat de viaţa celor doi mari comici, Bill Cubin, a adunat, de-a lungul anilor, o colecţie variată ce cuprinde, inclusiv scrisori, fotografii, obiecte personale şi mobilier, despre care se crede că este cea mai mare din lume. Muzeul a fost extins în 1992. De asemenea, există un mic cinema care prezintă, gratuit, de-a lungul zilei, filme şi documentare.
În octombrie 2018, a fost proiectat, în premieră mondială, filmul ''Stan&Ollie'', dedicat ultimilor ani de activitate ai celor doi comici. Evenimentul a avut loc la încheierea Festivalului de Film de la Londra.
