Sărbătoare 2 februarie. Biserica prăznuiește Întâmpinarea Domnului pe 2 februarie, la 40 de zile de la Crăciun. Este o sărbătoare importantă, marcată cu cruce roșie în calendarul creștin ortodox.
În calendarul popular, sărbătoarea poartă diferite nume, precum: Stretania, Stretenia, Stracenie, Stretenia gheții, Târcolitul viilor, Martinul cel mare sau Ziua Ursului.
Tradiții și superstiții pe 2 februarie
În slava veche, „stretenia” înseamnă „întâmpinare”, „întâlnire”.
Citește și: SĂRBĂTOARE 30 IANUARIE, cruce roșie. Sfinții Trei Ierarhi. Dacă e frig azi, vara va fi călduroasă
Denumirea „Stretenie'' simbolizează, în credinţa populară, o divinitate mitică, asemănătoare babei Dochia, care prezice caracterul vremii, după firea ei schimbătoare.
Oamenii credeau că aceasta era ziua când se întâlnea iarna cu primăvara şi făceau prognoze meteorologice în funcţia de cum era vremea la Stretenie.
Această sărbătoare deschide şi Anul Nou Viticol şi Pomicol şi, prin urmare, este marcată şi de o serie de obiceiuri străvechi şi sărbători pomicole şi viticole, scrie Agerpres.
Dacă în ziua de Stretenie este iarnă grea, ea aduce primăvara şi căldura, dacă este timp frumos şi primăvăratic întoarce iarna şi frigul.
Citește și: De ce are luna februarie 28 de zile? Ce este anul bisect? Legătura cu superstițiile romanilor
Această zi are conotații negative, având trei ceasuri rele, iar cei născuți sau cununați în această zi erau lipsiți de noroc.
Sărbătoarea boului
În ziua de 2 februarie era celebrat unul dintre cele mai importante animale de povară din gospodărie, boul.
Citește și: Sărbătoare religioasă pe 26 februarie. Cine este sfântul care a renunțat la familie pentru credință
Pentru ca animalele să fie supuse şi spornice la muncă, în această zi gospodarii le dădeau fân cu brațul nu cu furca, iar vițeii erau lăsaţi să sugă pe săturate spre a fi feriţi de molime şi a creşte cum se cuvine, se arată pe site-ul Institului Național al Patrimoniului.
Superstițiile meteorologice erau legate și de comportamentul boului pe 2 februarie:
Dacă boul bea apă în acea zi din urma lui, este un semn ca trece iarna şi că anul va fi unul mănos; dacă un bou bea apa ce curge din streaşină, anul va fi bogat pentru albine şi oi.
Citește și: Sărbătoare mare pe 3 februarie. Cine este Sfântul care a fost ”pedepsit” să trăiască 360 de ani
Ziua Ursului
Ziua Ursului face parte din ciclul mai larg de zile dedicate ursului, numite Martini, din calendarul popular.
Martinii de Iarnă sunt celebrați în intervalul 1-3 februarie, pentru protecția vitelor de fiarele pădurii, și această zi este cea în care se crede că fată ursoaicele.
În ziua de 2 februarie este serbat Martinul cel Mare, cel mai puternic și mai periculos dintre aceștia.
Pentru îmbunarea acestor divinități ancestrale, în calea de trecere a urşilor se lăsa o pulpă de viţel, și se evita cu desăvârșire rostirea cuvântului „urs”, înlocuindu-l atunci când era absolut necesar, cu sintagme ca: Ăl Bătrân, Moş, Moş Martin, Martin, Gavrilă sau Vasilică.
Se spune că acum iese ursul din bârlog și „joacă” împrejurul acestuia de trei ori.
Dacă afară este soare și el își vede umbra, atunci reintră în bârlog, unde mai stă timp de șase săptămâni sau 40 de zile, dar, dacă vremea este înnorată și el nu-și zărește umbra, iese definitiv din starea de hibernare, mai scrie cimec.ro.
Târcolitul viilor
La 2 februarie se marca Târcolitul viilor, străvechiul început al Anului Nou viticol şi pomicol, cu un ritual care asigura belșugul recoltei de struguri.
Odată ajuns la vie, capul familiei înconjoară de trei ori via, apoi se opreşte la capătul ei, unde taie o bucată de bundărete (un fel de caltaboș) pe care o aşază lângă butucul viţei.
Taie, apoi, o coardă de viţă şi unge tăietura cu funinginea şi grăsimea aduse de acasă.
Mănâncă o bucată de bundărete, toarnă vin peste viţă şi bea şi el puţin vin, săvârşind, astfel, ritualul de fraternizare cu viţa-de-vie, căci, se spune în popor că cei ce mănâncă şi beau la aceeaşi masă devin prieteni.
Urmează apoi un ritual de ofrandă şi incantaţia magică: ''Doamne, să-mi faci struguri cât bundăretele! / Cum este bundăretele de mare, aşa să se facă strugurii de mari! / - Bună dimineaţa, vie! / - Mulţumesc Ilie / - Faci vin sau te tai? / Fac !'' Coardele tăiate şi le pune pe piept, cruciş, şi pe cap, în formă de cunună. Întors acasă, le plantează în grădină, pentru a deveni ''norocul viţei'', scrie Agerpres.
Sărbătoare 2 februarie - Întâmpinarea Domnului
Întâmpinarea Domnului, praznic împărătesc cu dată fixă, este sărbătorită în ziua de 2 februarie.
Acum dumnezeiescul Prunc este adus la templu de Sfânta Fecioară Maria, la patruzeci de zile de la Naşterea Sa.
Perioada celor patruzeci de zile era stabilită pentru curăţirea celei care născuse, după care tot primul nou-născut de parte bărbătească trebuia să fie închinat Domnului, potrivit prescripţiilor Legii Vechi.
Şi iarăşi de la Dumnezeu era răscumpărat cu preţ, care se numea argintul răscumpărării, şi acela se da leviţilor care slujeau în Biserica Domnului. Preţul hotărât al răscumpărării era cinci sicli.
„Deci, acea lege a Domnului împlinind-o Maica lui Dumnezeu, a venit acum în biserică, cu Dătătorul Legii. A venit să se curăţească deşi nu-i trebuia curăţire, fiind neîntinată şi Preacurată. Pentru că aceea care a zămislit fără bărbat şi a născut fără dureri şi fără vătămarea curăţiei sale celei fecioreşti, aceea n-a avut nici un fel de necurăţie obişnuită femeilor celor ce nasc. Pentru că ceea ce a născut pe Izvorul curăţiei, cum putea să se afle sub necurăţie? Din ea S-a născut Hristos, ca un rod din pom; iar pomul nu se vatămă, nici se întinează după înflorirea rodului său". (Vieţile Sfinţilor)
La templu, Pruncul Iisus este întâmpinat de Sfântul şi Dreptul Simeon.
"Acela, privind spre Fecioara cea Preacurată şi spre Pruncul cel ţinut de ea, a văzut darul lui Dumnezeu, înconjurând pe Maica şi Pruncul ei şi cunoscând, cu duhul, că Acela este Mesia cel aşteptat, s-a apropiat cu sârguinţă şi, primind în mâini cu bucurie negrăită şi cu frică cucernică, cel albit ca o lebădă de cărunteţe a dat mare mulţumire lui Dumnezeu, înaintea sfârşitului său, cu veselie cântând şi zicând: 'Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău, în pace. Eu n-am avut linişte în gândurile mele, în toate zilele aşteptându-Te şi în toate zilele îngrijindu-mă, când vei veni. Acum, văzându-Te, pace am câştigat şi de grijă scăpând, mă duc din cele de aici, veste de bucurie ducând părinţilor mei pentru că voi spune despre venirea Ta în lume, strămoşului Adam, lui Avraam, lui Moise, lui David, lui Isaia şi celorlalţi sfinţi părinţi şi prooroci' ". (Vieţile Sfinţilor)
Atunci era acolo şi Prorociţă Ana, care rămânând văduvă, după puţin timp în căsătorie, tot restul vieţii ei l-a petrecut, nedepărtându-se de biserică, slujind lui Dumnezeu ziua şi noaptea. Aceea, apropiindu-se, multe prorociri spunea despre Pruncul cel adus în Biserica Domnului, acelora care aşteptau izbăvirea în Ierusalim (Luca 2,36-38).
„Auzind şi văzând aceasta, fariseii şi cărturarii cârteau în inimile lor, mâniindu-se cu zavistie asupra lui Zaharia, ca asupra unui călcător de lege, căci chiar în locul fecioarelor pusese pe Maica ce venise pentru curăţire. Iar asupra lui Simeon şi a Anei se mâniau, căci au dat aceste mărturii despre Prunc. Şi nu le-au tăcut acestea, nici chiar în faţa lui Irod împăratul, ci le-au spus pe toate cele făcute şi grăite în biserică. Pentru aceasta, îndată a fost căutat spre ucidere pe dumnezeiescul Prunc, Hristos Domnul, dar nu L-au aflat pentru că, prin dumnezeiască poruncă dată prin înger lui Iosif în vis, a fost dus în Egipt". (Vieţile Sfinţilor)
Căci Sfântul Iosif cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu, săvârşind toate, după Legea Domnului, nu s-au întors de la Ierusalim în Betleem, ci în Galileea, în cetatea Nazaret, iar de acolo au pornit în Egipt. Iar Pruncul creştea şi se întărea cu duhul, umplându-se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era peste Dânsul (Luca 2,40), scrie Agerpres, care citează sursele vol. Vieţile Sfinţilor; "Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an", Arhimandrit Cleopa Ilie, 1996.
