Pe 21 martie, în calendarul ortodox, este sărbătorit un sfânt despre care se spune că făcea minuni și a trăit 120 de ani. Este o zi din Postul Paștelui, în acest an. 

Românii au o serie de superstiții legate de această zi însă una îi sperie cel mai tare și fac tot posibilul să o respecte.

Sărbătoare 21 martie. Ce este interzis să faci în această zi? Superstiția care îi sperie pe români

În această zi, fiind joi, sunt câteva activități pe care ar trebui să le eviți ca să nu atragi ghinionul.

 Însă nu totul este atât de groaznic. Mai mult, ziua de joi este favorabilă tuturor activităților care țin se bani, posesiuni și sector financiar, iar negocierile și planurile de afaceri, investiții și tot ce ține de acest domeniu au șanse mai mari de reușită dacă sunt încheiate într-o astfel de zi. 

Sunt și lucururi ce aduc ghinion și necazuri tuturor celor care nu țin cont de superstiții. De exemplu, joia nu se spală rufe, nu se duce gunoiul și nici un caz nu este bine să îți tai unghiile sau să te tunzi. 

Citește și: Ce trebuie să faci în ziua de joi pentru a avea noroc în dragoste. Românii respectă acest ritual

Pe de altă parte sunt și activități care aduc noroc.  Astfel, în dimineața zilelor de joi, este bine să cureți icoana Maicii Domnului cu apă cu busuioc, iar cu apa aceea să uzi apoi florile ca să ai parte de dragoste și înțelegere. 

Zilele de joi sunt favorabile noilor începuturi, de aceea este bine să începi un proiect nou sau o nouă activitate. 

În anumite părți ale lumii, se consideră că mirii care-și unesc destinele într-o zi de joi vor avea parte de o căsnicie fericită și o viață îmbelșugată. 

Cine este Sfântul Ierarh Iacob Mărturisitorul

Sfântul Ierarh Iacob Mărturisitorul este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 21 martie. Datorită trăirii sale curate și nevoințelor duhovnicești, a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni și o viață îndelungată de 120 de ani, conform Pravila.ro.

Sfântul Ierarh Iacob Mărturisitorul a trăit pe vremea împăratului Constantin al 5-lea Copronim (741-775) și a îmbrățișat viața monahală de tânăr, înfrânându-se cu postiri, cu privegheri și cu alte aspre nevoințe. Se îndeletnicea cu scrierea dumnezeieștilor cărți, mai întâi luminându-și mintea cu rugăciunea cea din inimă curată.

Citește și: Cum a ajuns Daria, din preoteasa zeiței Atena, soția unui tânăr creștin?

În acea perioadă Biserica era tulburată de mișcarea iconoclastă (o erezie care refuza cinstirea sfintelor icoane), care impunea distrugerea icoanelor, declanșată de Leon al III-lea Isaurul (714-741), tatăl lui Copronim. Susținerea de către împărat a acestei erezii a determinat prigonirea acelora care se împotriveau, iconodulii (cei care susțineau cinstirea sfintelor icoane), păstrători ai dreptei credințe.

Printre aceştia s-a aflat şi Cuviosul Iacob, care a fost silit să se lepede de închinarea la icoane.

"Dar, nesupunându-se, a suferit multe ispite, izgoniri, închisori, nespuse primejdii, foame, sete şi alte multe feluri de cumplite munci. Apoi şi-a dat fericitul său suflet în mâinile lui Dumnezeu, pentru Care, până la moarte, s-a nevoit şi de la Care a luat Împărăţia cerului, în veci bucurându-se", se arată în lucrarea Viețile Sfinților.