Pe 30 martie este pomenit Sfântul Cuvios Ioan Scărarul. Este a doua sâmbătă din Postul Mare și românii au o serie de tradiții pe care le respectă.
Se spune că trebuie să fii atent la toate semnele pe care ți le dă această zi.
Sărbătoare 30 martie. Ce să nu faci sub nicio formă în dimineața acestei zile? Atragi ghinionul
Conform tradiției populare, raiul numai sâmbătă e deschis și atunci sufletele intră. Sâmbătă dimineața, pe la răsăritul soarelui, când prind cucoșii a cânta, raiul se deschide și sufletele intră, iar iadul se închide, căci dracii nu pot suferi să audă cucoșii cântând.
Sâmbătă dimineața să nu mături și să nu mănânci. Când mănânci sâmbăta nespălat, nu se apropie îngerul patruzeci de zile de tine. Semănatul cânepii trebuie să aibă loc sâmbăta.
Sâmbătă seara nu se dă nimic din casă.
Sâmbătă se postește pentru dușmani.
Sâmbătă să nu zici nimănui, văzându-l îmbrăcat în straie noi: „Porți sănătos!”, că-i dorești moarte.
Dacă strănută cineva sâmbătă dimineața, nu va sfârși lucrul ce și-a propus.
Citește și: Ce se întâmplă în noaptea de Sfântul Gheorghe. Superstițiile de groază în care cred românii
Cine este sfântul pomenit pe 30 martie
Sfântul Cuvios Ioan Scărarul este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 30 martie.
Sfântul Ioan Scărarul este cunoscut şi sub numele de Ioan Sinaitul, datorită faptului că a fost egumen la Mănăstirea Sinai. Numele de "Scărarul" vine de la principala sa operă, "Scara", unul dintre cele mai valoroase tratate ascetice răsăritene.
La vârsta de 16 ani a fost primit la Mănăstirea Sinai. La 20 ani a fost călugărit de stareţul şi părintele său duhovnicesc Martirie. După încă 19 ani petrecuţi sub îndrumarea părintelui său, Sfântul Cuvios Ioan Scărarul a petrecut alţi 21 de ani în pustnicie, la mică distanţă de mănăstire, pustiul Tola devenind casa sa.
În urma acestor zeci de ani de vieţuire monahală, a fost rugat să primească a fi egumen al Mănăstirii din Sinai.
"După ce Cuviosul Ioan a luat egumenia Muntelui Sinai, adică după patruzeci de ani de călugărie, precum a scris despre aceea Sinhron, au mers odinioară în locaş şase sute de străini, care, şezând la gustarea mâncării, au văzut un tânăr cu giulgiu evreiesc îmbrăcat, care umbla pretutindeni şi cu stăpânire poruncea atât rânduitorilor şi economilor, cât şi bucătarilor, trapezarilor şi altora ce slujeau.
Iar după ce s-au sculat străinii de la masă, când au şezut să mănânce cei ce slujiseră, a fost cercetat tânărul acela osârdnic, poruncitor al tuturor slujbelor, care, pretutindeni înconjurând şi poruncind, pregătea masa. Deci era căutat ca şi el să şadă la masa cea de pe urmă, să mănânce cu ceilalţi.
Citește și: Sărbătoare mare pe 3 februarie. Cine este Sfântul care a fost ”pedepsit” să trăiască 360 de ani
Dar, deşi cu osârdie era căutat, însă nicăieri nu s-a putut afla. Atunci robul lui Dumnezeu, Cuviosul Părinte Ioan, a zis: "Lăsaţi de a-l căuta pe acela, căci Moise, proorocul şi dătătorul de Lege, a slujit în al său loc".
Egumen fiind, Sfântul Ioan a avut de înfruntat multe ispite, unele venind chiar de la fraţii săi din mănăstire, care l-au acuzat că vorbeşte prea mult, pentru a fi lăudat de oameni. Din acest motiv, Sfântul Ioan şi-a impus un an de tăcere absolută, revenind la cuvântările sale alese numai după îndelungate stăruinţe ale obştii din Sinai şi ale altor credincioşi creştini care-l cunoşteau.
Despre locul şi neamul în care s-a născut Sfântul Ioan Scărarul nu se aminteşte nimic în lucrarea care relatează viaţa sa. "Care patrie şi cetate a odrăslit şi a crescut pe acest viteaz nevoitor, Ioan Cuviosul, mai înainte de pustniceştile lui nevoinţe, cu siguranţă nu pot spune - zice Daniil monahul, scriitorul vieţii acestuia".
Însă "unii zic despre dânsul că este fiu al lui Xenofont, iar frate al lui este Gheorghe Arselaitul, numit din naştere Arcadie. Pentru că Arcadie, în rânduiala monahicească, şi-a schimbat numele, iar Ioan nu şi-a schimbat numele.
Sfântul Cuvios Xenofont şi soţia sa, Maria, i-au trimis pe fiii lor Arcadie şi Ioan în Fenicia, la învăţătură, dar naufragiind vasul pe care erau îmbarcaţi, cei doi au ajuns în Palestina, unde, drept mulţumită lui Dumnezeu că i-a scăpat de înec, s-au făcut călugări în Ierusalim, scrie Agerpres.
