Pe 23 martie, românii îl sărbătoresc pe Sfântul Nicon. El a fost soldat în armata romană, în vremea împăratului Deciu (249-251). Se spune că era un tânăr frumos la înfățișare, strălucitor la vedere și aprig în războaie.

În familia sa, părerile despre credință erau diferite. Tatăl său era păgân și se închina la idoli, iar mama sa era creștină. 

Ce sărbătoare mare e pe 23 martie! Sfatul mamei l-a ajutat să câștige lupta. Ce cuvinte a rostit?

Deși mama lui a încercat să îi arate tânărului său fiu calea credinței adevărate, nu a reușit să îl convingă să primească Sfântul Botez. Prin pronia cerească însă, la vremea cuvenită, Sfântul Nicon a fost trimis într-o campanie dificilă alături de trupele lui.

La plecare, mama sa l-a sfătuit să-și facă semnul Sfintei Cruci dacă va vedea că este la strâmtorare și să cheme numele lui Hristos când viața îi va fi în pericol.

Citește și: Cine este Sfânta Drosida, fiica împăratului Traian?

Aflat pe câmpul de luptă, la un moment dat, trupele sale au fost complet încercuite de inamici. Văzându-se pierdut în mijlocul dușmanilor, Sfântul Cuvios Mucenic Nicon și-a adus aminte de îndemnurile mamei lui și suspinând adânc a strigat: "Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-mi!"

Apoi, însemnându-se cu semnul Cinstitei Cruci s-a aruncat în vâltoarea luptei strigând tare numele lui Hristos. Numaidecât a simțit înăuntrul său o putere neobișnuită cu care i-a pus pe fugă pe dușmanii care îl înconjuraseră, pe unii ucigându-i, pe alții înspăimântându-i de moarte.

Intrând apoi în cortul său, Sfântul Nicon striga neîncetat, cu mare uimire: «Mare este Dumnezeul Creștinilor!» pentru ca mai apoi să îi trimită mamei sale fericita veste a biruinței în împrejurări aparent fără scăpare, în care numai semnul Sfintei Cruci a ajutat alături de numele lui Hristos.

Întorcându-se acasă încununat de biruință dintr-un asemenea război, i-a mărturisit maicii sale gândul său lăuntric, că dorește a se boteza și a deveni astfel creștin. La auzul acestei vești minunate, mama sa căuta să-l îndrume pe calea creștinătății și în profunzimea învățăturilor creștine.

Cum a ajuns la mănăstire

Simțind că nu este însă de ajuns, Sfântul Nicon a dorit calea monahismului și luându-și rămas bun de la mama sa a pornit cu corabia către Constantinopol pentru a se putea desăvârși duhovnicește.

În acele vremuri era în desfășurare apriga prigoană împotriva creștinilor iar preoții lui Hristos și învățătorii dreptei credințe stăteau mai mult ascunși din pricina urgiei. Așa se întâmpla și aici, în părțile Răsăritului, unde, în munți și în insule erau retrași din calea pericolului o mulțime de preoți și călugări ai Domnului.

Călătorind astfel spre părțile Constantinopolului, Sfântul Nicon a ajuns în insula Chios, unde s-a apropiat de un munte și stând acolo vreme de șapte zile, s-a nevoit în post, în privegheri și rugăciuni. I s-a vestit noaptea, în vis, de către un înger în chip de preot, să coboare pe țărmul mării, împreună cu toiagul pe care i-l încredințase.

Ajuns la țărmul mării, a găsit aici o corabie și urcându-se în ea a plutit timp de două zile până când a ajuns după îndrumarea îngerului la muntele Ganos. Aici, coborând din corabie, i-a ieșit înainte un episcop, îmbrăcat simplu, ca un monah și luându-l de mână, l-a dus în peștera în care locuia.

Citește și: Cum a ajuns Daria, din preoteasa zeiței Atena, soția unui tânăr creștin?

Pentru început l-a învățat cele de cuviință, după care a primit botezul din mâna Arhiereului Teodosie, episcopul locului, în numele Sfintei Treimi, împărtășindu-l și cu Sfintele Taine.

După trecerea a trei ani de la botez, Sfântul Nicon a fost hirotonit preot, îmbrăcând haina monahală într-o mănăstire din insula Chios, care avea o obște de 190 de călugări. Aici, a fost ridicat apoi la rangul de episcop și i s-a încredințat conducerea mănăstirii.

Din cauza persecuțiilor, după moartea episcopului Teodosie, Sfântul Mucenic Nicon, împreună cu ucenicii săi au plecat în muntele Tavromenei din Sicilia, crezând că acolo vor fi mai în siguranță.

Guvernatorul Siciliei, Quintilian, aflând ce se spunea despre Sfânt, despre credința sa neclintită în Hristos, a poruncit să fie prinși și aduși îndată cu toții înaintea lui. Au fost uciși.