În calendarul ortodox, ziua de 24 februarie este însemnată cu o cruce neagră, semn că sunt anumite lucruri pe care creștinii le respectă. Este vorba despre ”Întâia şi a doua aflare a cinstitului cap al Sf. Proroc Ioan Botezătorul” sau Sâmbăta Sfântului Teodor - Pomenirea morţilor.
Sunt puțini români care știu despre această sărbătoare. Și este de înțeles pentru că aceasta coincide cu Dragobetele, sărbătoarea iubirii.
Sărbătoare religioasă pe 24 februarie. Are cruce neagră. Ce tradiții respectă românii în această zi?
Despre Sfântul Proroc Ioan Botezătorul știm că a fost ucis din porunca regelui Irod Antipa, motivul acestei ucideri fiind arătat în Evanghelia Sfântului Apostol şi Evanghelist Marcu: "Căci Irod, trimiţând, l-a prins pe Ioan şi l-a legat, în temniţă, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie" (Marcu 6, 17).
Irod Antipa era mustrat de Sfântul Proroc Ioan pentru legătura sa cu Irodiada, soţia fratelui său Filip, zicându-i: "Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău" (Marcu 6, 18). Pentru aceasta, Sfântul Ioan a fost întemniţat în cetatea Sevastia, din Samaria.
Citește și: A fost descoperit locul unde Ioan Botezătorul a fost condamnat la moarte
Când Irod şi-a serbat ziua dând un ospăţ demnitarilor săi, fata Irodiadei a intrat şi a dansat în faţa oaspeţilor şi a lui Irod, care a fost atât de tulburat încât i-a spus: "Cere de la mine orice vei voi şi îţi voi da. Şi s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îţi voi da, până la jumătate din regatul meu" (Marcu, 6, 22-23).
După ce s-a sfătuit cu mama ei, aceasta a cerut capul Sfântului Ioan Botezătorul pe tipsie. Regele s-a întristat, dar din pricina jurământului şi pentru cei ce şedeau împreună cu el la masă a poruncit să fie tăiat capul Sfântului Ioan.
Tradiţia spune că soldaţii au năvălit în temniţă şi i-au tăiat capul Sfântului Ioan pe când acesta se ruga. Trupul său a fost luat în taină de ucenici şi îngropat, însă capul l-a îngropat Irodiada, în curtea sa, în pământ adânc, la un loc ascuns şi necinstit. Despre aceasta ştia numai soţia lui Huza, economul lui Irod, cu numele Ioana.
Citește și: Ce se întâmplă dacă lucrezi când e cruce neagră în calendar. Semnificația acestor sărbători
Aceasta, având multă durere pentru uciderea nevinovată a Sfântului Marelui Proroc Ioan, l-a luat de acolo noaptea, în taină, şi, punându-l într-un vas de lut, l-a îngropat în muntele Eleonul, la Ierusalim. Aceasta e socotită cea dintâi aflare a sfântului cap.
În acest loc a stat până în vremea Sfinţilor Mari Împăraţi Constantin şi mama sa, Elena, când, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, în Siria, la un olar. De aici a trecut de la unul la altul, prin multe mâini, fiind lăsat de olar într-un vas cu apă care era pus într-un sicriu.
Trecând mulţi ani, a fost descoperit la Emesa, îngropat într-o peşteră locuită de monahi, în jurul cărei se ridicase o mănăstire.
Citește și: 24 februarie: Dragobetele, fiul Babei Dochia
Capul Sfântului Proroc Ioan a fost găsit de arhimandritul acelei mănăstiri, Marcel, care l-a înştiinţat de aceasta pe episcopul locului, Uranie. După dezgropare a fost aşezat în sfântul altar al bisericii din cetate. Aceasta este cea de-a doua aflare a cinstitului cap al Botezătorului.
După mulţi ani, cinstitul cap a fost dus în Constantinopol, iar pe vremea luptei împotriva Sfintelor icoane, a fost ascuns la Comane, la hotarul imperiului cu Armenia şi îngropat acolo. De aici a fost adus, din nou, în Constantinopol, pe vremea împăratului Mihail, de către Sfântul Ignatie, patriarhul din Constantinopol (860). Aceasta este cea de-a treia şi cea din urmă aflare a cinstitului cap, conform Agerpres.
Sărbătoarea iubirii la români. Ce să faci să ai noroc în dragoste
Pe 24 februarie se celebrează Dragobetele, sărbătoarea iubirii la români. Este echivalentul sărbătorii de Valentine's Day de pe 14 februarie.
Dragobete este un personaj preluat de la vechii daci şi transformat ulterior într-un protector al tinerilor şi patron al iubirii.
Citește și: Cine a fost Dragobete, conform legendelor? Trei rețete de prăjituri special pentru această zi
Urmând firul anumitor legende populare, se pare că Dragobete (numit şi “Cap de primăvară”, “Năvalnicul” sau “Logodnicul Păsărilor”) nu era nimeni altul decât fiul babei Dochia, un flăcău extrem de chipeş şi iubăreţ, care seducea femeile ce îi ieşeau în cale.
Dragobete a rămas însă până în ziua de astăzi ca simbolul suprem al dragostei autohtone.
În această zi se crede că păsările nemigratoare se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează şi încep să-şi construiască cuiburile. Păsările neîmperecheate în această zi, potrivit acestor credinţe, rămâneau stinghere şi fără pui până la Dragobetele din anul viitor.
Asemănător păsărilor, fetele şi băieţii trebuiau să se întâlnească pentru a fi îndrăgostiţi pe parcursul întregului an. În această zi, se auzea pretutindeni zicala: "Dragobetele sărută fetele". Considerând că sărutul în ziua de Dragobete este de bun augur, fetele se lăsau şi chiar doreau să fie sărutate de băieţi.
