Secretul dramatic al lui „Bachus”, marele actor român care a murit după ce a uitat tot. A făcut rolul vieții în filmul „Secretul lui Bachus”, dându-și și măsura talentului său. Dar, ca într-o piesă dramatică de teatru, destinul a vrut ca omul care era o adevărată mașină de memorat mii de texte să nu-și mai aducă aminte nimic, spre finalul vieții.
Secretul dramatic al lui „Bachus”. Marele actor român care a murit după ce a uitat tot
Pentru toți românii a rămas „nea Bachus”, personajul cu care s-a identificat genial în filmul „Secretul lui Bachus” (1984).
„Fără poezie, viața e pustiu”, spunea Ștefan Mihăilescu-Brăila „Bachus”, în pelicula care i-a oferit, fără îndoială, șansa de a juca rolul vieții sale.
Sigur, a apărut în zeci de piese de teatru și alte zeci de producții cinematografice, printre care și „Nea Mărin miliardar”, în care l-a interpretat pe Doe, unul dintre șefii bandei de gangsteri ce o furaseră pe fiica miliardarului Marlon Juvett, jucat de Amza Pellea.
Dar talentul său parcă n-a fost niciodată atât de bine luminat ca-n neuitatul „Secretul lui Bachus”.
Ştefan Mihălescu Brăila s-a născut pe 3 februarie 1925. În Brăila, firește. A fost un copil din flori, mama sa fiind infirmieră și aducându-l pe lume la 19 ani, ca rod al relației cu inginerul Ștefan Mihăilescu-Brăila.
O rudă a marelui actor povestea mai târziu că s-a născut în casa bunicilor din partea mamei. Nu a avut o copilărie fericită.
Citește și: Recunoașteți personajul? Era să fie dată afară de la Teatru, apoi a ajuns soția unui actor celebru
Mama lui era rece, se purta rău cu el, ir el n-a putut s-o ierte pentru relația imorală din care apăruse el. În plus, unchiul său îi spunea mereu că e foarte urât și îl bătea cu lingura în cap.
Dar s-a îndrăgostit de lumea magică a filmului și a teatrului, refugiul ieftin al multor copii săraci în acea vreme.
„Avea 14 ani şi voia să meargă în America să se facă artist, căci văzuse multe filme la cinema. Se întâmpla în 1939; însă prietenul cu care se îmbarcase clandestin pe vapor lăsase acasă bilet de adio, aşa că părinţii acestuia i-au găsit. Peste ani, îi plăcea să spună: “Măi, eu eram mai bun decât Edward G. Robinson, Lino Ventura şi Louis de Funès la un loc”.
A debutat în 1949, pe scena Teatrului „Maria Filotti” din Brăila, unde a rămas până în 1954.
Interesant este faptul că în acel teatru erau doi actori cu acelaşi nume – Ştefan Mihăilescu – şi, pentru că pe bunica lui o chema şi Brăila, şi-a luat şi acest nume, pentru a nu fi confundat.
în 1957, ajunge prin concurs, la Teatrul „Giuleşti” din Bucureşti, care se numea atunci Teatrul Muncitoresc, unde a debutat într-o piesă de mare succes „Napoli, oraşul milionarilor” de Eduardo de Filippo, unde a rămas până în 1985.
În rol de gangster, alături de Ștefan Bănică, în „Nea Mărin miliardar” - Foto: Facebook/Studiourile Buftea
A fost căsătorit o jumătate de secol
„Mie mi-au plăcut dramele, mai ales cele de mare profunzime psihologică. Totdeauna mă voi feri să atrag atenţia spectatorilor că joc teatru. Totdeauna voi evita să pun în spinarea personajului mai mult decât este necesar pentru identificarea lui exactă de către public.
Eu intru în Teatru cu emoţie, ca la examen. Urc pe scenă cu sufletul la gură ca acum 20 de ani, când eram amator. Îmi place să fac publicul să râdă, dar când el râde, vreau să fie limpede de ce râde. Eu fac oamenii să iubescă şi să urască. Asta e profesia mea”, spunea actorul, mai târziu.
A fost căsătorit timp de apropape jumătate de secol (1950-1996) cu actriţa la teatrul de păpuşi din Brăila, Georgeta Rahtopol – pe care a cucerit-o pe când se afla la radio şi recita versurile lui Eminescu – cei doi având un fiu, pe Florin Mihăilescu-Brăila.
Despre soţul său, Georgeta Rahtopol spunea: „Aveam 8 cereri în căsătorie şi l-am ales pe el. Când m-a cerut în căsătorie mi-a spus: să nu cumva să ai zestre. Asta mi-a stârnit interesul. Eram o mireasă fără zestre, deşi aparenţele erau altele.
Mama mea era croitoreasă, îmi făcea rochii apretate şi cochete. Au urmat 46 de ani de căsnicie. Avea respect pentru familie. Era copil din flori şi voia să avem 11 copii… I-a plăcut să am tot, să nu-mi lipsească nimic. Nu făcea niciun rol fără să stăm de vorbă, fără să lucrăm împreună”.
ieşit la pensie în anul 1985, iar imediat după Revoluţie, în anul 1991, actorul a făcut trei atacuri cerebral, pierzându-și memoria, fiind obligat apoi să ia viața de la zero, să reînvețe alfabetul, mersul, cititul....totul.
Citește și: Recunoașteți personajul? Era să-l regizeze pe Kirk Douglas și a murit convins că are un fiu
„Ştefan Mihăilescu Brăila ştia mii de bancuri, ştia texte că nimeni altul. Într-o secundă nu a mai ştiut nimic, nici cum îl cheamă, nici unde stă. Brusc, după o repetiţie s-a întâmplat totul! De ce? Ce s-a întâmplat? Numai Dumnezeu ştie”, rememora, la o emisiune TV, Marin Moraru, conform antena3.ro.
Când n-a mai putut învăţa textul şi boala se agravase, după ce memoria l-a lăsat, i-a spus actorului Constantin Cojocaru: „Ţâcă, m-a pedepsit Dumnezeu că am părăsit teatrul. M-a pedepsit că am fost lacom şi am ieşit la pensie. M-a pedepsit şi mi-a luat cuvântul”.
A vrut să fie incinerat
Trei accidente vasculare l-au transformat pe marele artist dintr-o mașină de memorat, într-un bătrânel care nu-și mai amintea nici măcar o fărâmă din ceea ce știa.
Problemele de sănătate l-au uzat atât de tare încât până la final nu a mai fost decât un pas. Pe 19 septembrie 1996, Ștefan Mihăilescu Brăila se stingea la doar 71 de ani, uitat de public și de colegi.
Soția actorului a povestit că înainte de a muri, Mihăilescu Brăilescu s-a supărat când a văzut că nu vine nimeni să-l vadă şi a decis să fie incinerat pentru ca în urma lui să nu rămână nimic.
Citește și: Recunoașteți personajul? A fost în „Generația de Aur” a muzicii ușoare. Își află iubirea la 66 ani
„Eu eram cea cu care avea marile momente de adevăr. Îmi spunea totul. Înainte de a muri, când a văzut că nu vine nimeni să-l vadă s-a revoltat. Eu eram la biserică.
Am venit şi am văzut un morman de hârtii rupte în mijlocul casei. «Ce-i asta?», «După mine să nu rămână nimic!», «Bravo, Ştefane! Tu şi Ludovic al XIV-lea!”.
A fost protestul său faţă de indiferenţa colegilor. El era supărat şi pe public că l-a uitat. Era o mare suferinţă”, a mărturisit Georgeta, soția marelui artist.
„Bachus” a fost incinerat, conform dorinței sale și condus pe ultimul drum de doar 10 persoane. Dar milioane de români îl vor ține minte așa cum a fost pe marele ecran, un actor cu har, plin de „chestii, socoteli”.
