Vladimir Găitan a fost unul dintre răsfățații profesiei de actor jucând în multe roluri. A fost poate cel mai bun prieten al lui Sergiu Nicolaescu care l-a distribuit în multe filme.
Vladimir Găitan a murit la 73 de ani în 2020. A fost unul dintre cei mai solicitaţi actori, jucând în fime precum „Ultima noapte de dragoste” (1979), „Duelul” (1981), „Napasta” (1982), „Intunecare” (1985), „Oglinda” (1993), „Omul zilei” (1997), „15” (2005), „Femeia visurilor” (2005)
În 2007, la împlinirea vârstei de 60 de ani, a jucat, alături de fiica sa, Gloria, pe scena Teatrului de Comedie, în ”Soare pentru doi”, spectacolul de debut al acesteia, la acea vreme studentă în anul IV la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Tatăl și fiica au fost pentru prima dată împreună pe o scenă profesionistă, jucând rolurile de tată și, respectiv, fiică în piesa lui Pierre Sauvil.
În ultmii 25 de ani de viață a dus pe picioare o boală grea
„Am invitat o doamnă doctor la un spectacol de-al meu, iar aceasta a fost foarte intrigată de roşeaţa nefirească a feţei mele. După reprezentaţie m-a invitat să fac nişte analize la spital şi, din păcate, temerile sale s-au adeverit. Aveam 40 de ani atunci. Eram un bărbat în putere, încălecam în galop calul. A urmat un an cumplit, în care a trebuit să mă obişnuiesc şi să înţeleg ce se întâmpla cu mine.
A fost îngrozitor, dar până la urmă m-am resemnat cu ideea şi am încercat să supravieţuiesc. Am zis că fiecare zi este lăsată de la Dumnezeu şi trebuie să mă bucur de ea. Asta se întâmpla în 1995, doctorii îmi dădeau doar zece, iar eu am fost un obraznic şi m-am încăpăţânat să trăiesc. Mi-am continuat profesia, dar am evitat anumite activităţi. Această boală mi-a interzis orice mişcare sportivă grea, mi-a oprit bucuria de a juca tenis şi de a călări. Am rămas cu drumeţiile şi cu înotul. În fiecare dimineaţă noptiera mea se goleşte de câte cinci-şase pastile.
Această boală a căzut ca o pedeapsă îngrozitoare. Dependenţa de medicamente a fost un lucru care m-a umilit îngrozitor, dar am trecut peste toate. Policitemia vera a fost declanşată de radiaţiile de la Cernobîl sau de o disfuncţie provocată de acestea. Măduva spinării produce mai multe globule roşii decât albe, iar sângele este foarte gros şi pericolul unui accident vascular este iminent. Medicaţia trebuie să-l fluidizeze cât mai mult ca să nu ajung acolo.”, a mărturisit Vladimir Găitan pentru Taifasuri.
Mărturia de la finalul vieții
Vladimir Găitan s-a confesat, tulburător, spre finalul vieții: Nu mai am timp să mai spun poveşti şi minciuni. Nu vreau să duc povara unei minciuni a la long că, ce… că am fost un Făt-Frumos pe cal alb? Nu, am fost un om cu multe slăbiciuni, cu multe păcate şi defecte şi îmi asum, nu sunt mândru de ele, dar am singura consolare că, acolo unde am putut, am făcut bine şi nu am făcut rău nimănui. Au fost doar porniri egoiste şi satisfactii personale, sper că fără să rănesc. Lucrul ăsta mă face să mă accept aşa cum sunt.
Sunt un om care trăit o viaţă plină de compromisuri. Le-am făcut de spaimă, de frică, o viaţă cu foarte multe împliniri în acelaşi timp”, a spus Vladimir Găitan, citat de ziarulmetropolis care amintește că actorul care a debutat în „Reconstituirea”, capodopera lui Lucian Pintilie.
A avut o relație specială cu Sergiu Nicolaescu
Gătitan a fost distribuit în multe filme de Sergiu Nicolaescu. Relația lor a fost una cu suișuri și coborâșuri.
„L-am iubit foarte tare, el fiind un tip foarte dificil. Nu avea tandrețuri, nu avea... dar cred că avea câteva persoane. L-a iubit pe Amza foarte tare, am urmat eu când l-am pierdut pe Amza și nu concepea să facă film fără mine. Eram actorul lui...
Eu l-am jignit în timpul filmărilor la „Ultima noapte” și pentru asta el m-a dublat în film. După Revoluție el mi-a explicat că îi pare rău. Eu la Sergiu în casă intram la mama lui. Era o doamnă minunată care îl diviniza pe Sergiu, era băiatul mamei. Și acolo mâncam, stăteam la povești, făceam planuri. Și atunci s-a întamplat așa ca la înmormântare noi nu ne vorbeam, eram supărați, iar eu când am auzit și știind relația lui cu mama sa am zis că nu se poate. Și am luat un buchet mare, mare de flori și m-am dus la cimitir și era înmormâtarea care a avut loc și când am vrut să plec de acolo Sergiu m-a strigat, a venit după mine, m-a îmbrățsat, mi-a mulțumit și mi-a cerut iertare. L-am iertat”, a mai spus actorul la un post de televiziune.
Actorul și-a trecut în revistă viața la emisiunea „Oameni de poveste”
Tatăl a fost arestat
„Pe patul de spital, când a fost ocupată Odessa, toți cei care luptaseră și fuseseră răniți, au fost decorați. Eh, această decorație l-a costat. În ’47, tata, care – culmea! – avea vederi de stânga, devenise secretar al primăriei din Suceava. Avea 22 de ani, era UTC-ist de frunte și, de bucurie, a dat o petrecere acasă. Printre invitați, era și unul care a observat medalia lui tata. Cum ar veni, luptase contra rușilor. Invidios, l-a turnat la Securitate. Așa a ajuns să fie acuzat tata de crime de război. A fost arestat într-o noapte, pe la 3.
N-a apucat decât șă-și tragă un palton pe el și să-și agațe un prosop la gât. Țin minte, pentru că eram clasa a II-a când s-a întors… Doamne, l-am văzut venind pe stradă. O umbră de om, înalt, slab, înfășurat în paltonul acela negru și cu prosopul de gât. Era atât de jerpelită cârpa aia, încât se mai ținea în câteva țesături.... . A rămas un om retras, s-a apucat de pescuit, iar asta l-a salvat... A venit la București, am mers la un meci pe 23 August, apoi ne-am retras la cârciumă, la Tosca, vis-à-vis de Drept. Acolo ne-am îmbătat și am fumat, pentru prima oară, de față cu el. Mi-a povestit de pușcărie, de război…
Cu Iurie Darie în tramvai
Am venit cu mama, cu trenul, de la Suceava și ne-am cazat la Hotel Cișmigiu. Înainte să ajungem la hotel, pe la Gara de Nord, în autobuzul 42, mama mi-a dat un cot. Observase un bărbat superb, care gesticula, explicând ceva unui amic. Era Iurie Darie, actorul de care toți adolescenții erau îndrăgostiți. Vă dați seama? În prima mea zi în Capitală, l-am întâlnit pe cel care avea să-mi devină coleg de cabină, timp de 30 de ani, la Teatrul de Comedie!
Rolul din Reconstituirea
Eram anul doi, iar acel rol m-a făcut deodată celebru. Fătucile alea care nu mă băgau în seamă la Cheia, băteau acum step pe lângă mine. Bine, am uitat să-ți spun că la Institut intrasem primul. Impusesem respect. Așa, să vezi cu Pintilie. Zi de mai, la Bulandra, ne pregăteam… Când a intrat Pintilie, eram șapte în clasă, dar pe mine m-a nimerit pe scenă. Repetam un monolog. A stat cinci minute, m-a văzut, apoi a plecat. A fost a doua oară când mi-a zâmbit destinul, pentru că am fost selectat să dau probe, alături de George Mihăiță, pentru <Reconstituirea>. Am primit rolul, am tras cadrele, dar n-am conștientizat că urma să joc în cel mai valoros film românesc”, a spus actorul
Povestea de iubire
„Eram militar în termen, pe la Arad, unde se filma pentru <Pe aici nu se trece!>. Locuiam la hotel, nu la unitate. După o noapte grea de filmări, am ajuns în cameră pe la 4 dimineața. Stăteam cu actorul Vlad Rădescu”. Caldele aduceri aminte luminează obrazul lui Găitan: „Eh, mă trezește ăsta pe la 10 și-mi zice: <Bătrâne, am și eu o gagică unguroaică, vreau s-o prind aici>.
Citește și: FOTO Frumoasa din „Haiducii lui Șaptecai” și B.D. renunță la film în plină glorie. Pleacă din țară
Am înțeles, l-am lăsat singur, am coborât la terasă. Stând așa, lăsat pe spătarul scaunului, văd o pereche de picioare, pe sub castani. Un minijupe, niște craci superbi, pentru premianți, ce mai! Intră fata în hotel, dar nu stă mult, pentru că ne trezim cu picioarele ei superbe la masă. Eram și cu alți actori. Ne-o prezintă Silviu Stănculescu – studentă la București, revenită acasă. Tünde o chema, adică zână, în limba maghiară. Apoi, ia cuvântul Tünde: <Io invit pe dumneavoastră la noi la masă>. Am mers toți, avea o gospodărie de nota zece, cu piscină, cu doi câini Saint-Bernard, o grădină japoneză… Vlad Rădescu ajunsese deja, așa că-l întreb ce s-a întâmplat. <Bătrâne, am comis-o rău de tot. S-a supărat pe mine, pentru că am chemat-o sus, am jignit-o>, îmi zice Vlad”.
Citește și: Ce nu a reușit Hrușcă să le transmită copiilor. I-am învățat colindele, le cântă, dar atmosfera...
Vladimir a profitat din plin de greșeala colegului său: „La un moment dat, dau peste Tünde în tocul bucătăriei. Eu voiam să trec, când ea îmi pune, așa, o piedică. Ne-am sărutat cam un minut și jumătate, timp în care maică-sa tușea pe lângă noi”. Au trăit împreună 50 de ani.
Un băiat curtat
„Am trecut peste greutăţile vieţii iubindu-ne şi respectându-ne foarte mult. Meritul principal îl are ea, care mi-a fost alături şi m-a tolerat, dar n-a fost uşor. Eram un bărbat frumos şi foarte curtat de admiratoare. Se trezea cu ele acasă, le mai punea să bată covoarele...
Erau nişte fătuci înamorate, care acceptau toată povestea doar să fie în preajma mea. Ea a înţeles fenomenul, le-a pus la treabă pe câteva, până când le-a convins că statul în preajma mea nu este nicio fericire şi nicio mulţumire, că e de muncit. A fost o fată înţeleaptă, care a gestionat lucrurile foarte bine, cu multă căldură, şi n-au existat cutremure, momente de cumpănă în căsnicia noastră, decât cele legate de-o boală care ne-a speriat, de dispariţiile părinţilor noştri, care ne-au îndurerat, dar între noi doi n-au existat niciodată disensiuni”, spune Găitan pentru Taifasuri.
