Take Ionescu (ortografiat şi Tache Ionescu), pe numele său de botez Dumitru Ion, s-a născut la 13 octombrie 1858 la Ploieşti.
Urmează şcoala primară din localitatea natală, iar studiile liceale și le continuă, într-o primă fază, la Liceul „Sf. Petru şi Pavel”, apoi la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti. Între anii 1875-1881, pleacă la Paris unde urmează studiile universitare în Drept, unde obţine şi un doctorat.
Foarte curând după întoarcerea în țară îşi cucereşte faima de mare avocat, ajutat de talentul oratoric şi temeinica pregătire juridică. Susține o serie de conferințe la Ateneu care fac mare vâlvă în acele vremuri.
Deși cochetează o perioadă cu liberalii lui Ion Brătianu, se înscrie în Partidul Conservator în 1891, unde considera că îşi va putea mai uşor în valoare calităţile de om politic. În acest timp se remarcă şi ca un foarte bun gazetar, contribuind cu succes la editarea ziarului „Timpul”. S-a impus rapid ca unul dintre liderii marcanţi ai conservatorilor şi va fi cooptat ca ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, apoi ministru al Finanţelor în guvernele conservatoare.
Sciziunea Partidului Conservator
Intrat în conflict cu „bătrânii partidului”, dar și cu junimiştii, Take Ionescu produce prima mare scindare din istorie a Partidului Conservator.
Pe 3 februarie 1908, fondează Partidul Conservator-Democrat, dar continuă să colaboreze cu conservatorii. Între 14 octombrie 1912- 31 decembrie 1913 este cooptat în al doilea cabinet condus de Titu Maiorescu, unde primește portofoliul Internelor.
A deținut și funcția de ministru de Externe, calitate în care a reprezentat Româniala Conferinţa de Pace de la Bucureşti, care a încheiat Al Doilea Război Balcanic şi în urma căreia ţara noastră a primit Cadrilaterul.
Prim-ministru al României
Marea dorinţă a lui Take Ionescu a fost ca măcar o dată să fie preşedinte al Consiliului de miniştri. La sugestia Regelui Ferdinand I, acesta şi-a dat demisia din fruntea Ministerului de Externe cauzând astfel o criză politică ce l-a determinat pe Alexandru Averescu să depună mandatul guvernului peste două zile.
În aceste condiţii, şeful statului l-a numit preşedinte al Consiliului de Miniştri. După cum menţiona istoricul Nicolae Iorga, „Take Ionescu simţea în spatele său dogoritoarea patimă de stăpânire lui Ion Brătianu”. Guvernul său a primit un vot de blam în Parlament, iar Take Ionescu a fost nevoit să-şi depună mandatul.
Iubire la 60 de ani
Viața lui personală a fost deosebit de tumultoasă, mai ales în a doua sa parte. La vârsta de 60 de ani, Take Ionescu s-a îndrăgostit de o femeie măritată mai tânără cu 33 de ani, motiv pentru care a fost la un pas să-și compromită cariera.
Adina Cordescu (foto) i-a furat inima politicianului în iarna anului 1916, când era căsătorit cu Elisabeth (Bessie) Richards.
La începutul anului 1917, Take Ionescu deținea funcția de vicepreședinte al Consiliului de Miniștri. În toată agitația politică din țară, în contextul Primului Război Mondial, politicianul a dezertat de la îndatoririle politice pentru a ajunge la femeia de care era îndrăgostit. A cerut învoire de la Ionel Brătianu pentru a merge la Odessa. Pretextul era o întâlnire cu conducători ruși. Politicianul se grăbea însă să treacă granița pentru a-și vedea iubita. Adina Cordescu era refugiată cu familia la Odessa.
Citește și: Erdogan a pornit război în Siria și ține departe SUA și Rusia de planurile sale. Kurzii: Va fi măcel
Nu a fost singurul gest necugetat al politicianului îndrăgostit. În același an, Take Ionescu s-a opus, într-un mod inexplicabil pentru mulți dintre colegii săi, la adoptarea unei decizii care viza o intervenție militară în zona Odessa, pentru stoparea bandelor bolșevice care făceau ravagii în Moldova. Politicianul a gândit cu inima și s-a opus intervenției temându-se că aceasta ar fi putut pune în pericol viața Adinei care se afla la Odessa.
Se spune că, rușinat, după succesul intervenției de la Odessa, Take Ionescu ar fi vrut chiar să-și dea demisia.
„Dacă doamna Cordescu s-ar fi aflat la Iași, fără îndoială că Take Ionescu ar fi fost cel dintâi care să ceară dezarmarea bolșevicilor și stârpirea periculosului focar revoluționar de la Socola. Dar iubirea fusese mai puternică decât raționamentul omului de stat și decât patrioticele sale îndatoriri”, scrie I.G. Duca în „Amintiri politice”.
Văduv după prima soție
Take Ionescu a rămas văduv după ce Bessie a murit în aprilie 1918, la vârsta de 60 de ani, în urma unui stupid accident de călărie pe Rotten Row în Hide Park. Politicianul intenționa să se căsătorească cu iubita lui, Adina care se afla la Paris.
Dupa încheierea armistitiului cu Puterile Centrale, politicianul a solicitat Guvernului un tren special care să-l ducă la Paris pentru a face lobby pentru România. Trenul a rămas în istorie drept Trenul „Take Ionescu”. A lăsat în urmă îndatoririle de stat și partidul pe care îl conducea și a plecat să-și împlinească iubirea la 60 de ani.
Citește și: Erdogan a pornit război în Siria și ține departe SUA și Rusia de planurile sale. Kurzii: Va fi măcel
Take Ionescu și Adina Cordescu s-au căsătorit în 1918. Marele politician a avut parte doar de patru ani de căsătorie alături de femeia pe care a iubit-o cu înflăcărare. A murit pe 21 iunie 1922, într-un spital din Roma. Cauza oficială a morții a fost febra tifoidă, contactată după ce a consumat stridii într-un restaurant din Napoli.
