1. Peștera Urșilor
În 1975, anul în care a fost descoperită, Peştera Urşilor găzduia o cantitate impresionantă de urme şi fosile ale ursului de cavernă.
Ursus spelaeus este o specie dispărută acum 15.000 de ani. Primele explorări subterane au fost făcute de speologii amatori de la clubul Speodava, ei fiind urmaţi de specialiştii Institutului de Speologie Emil Racoviţă şi ai Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea.
După cinci ani de amenajări, Peştera Urşilor a fost deschisă turiştilor. În scurt timp, locul a devenit una dintre cele mai interesante atracţii turistice ale Munţilor Apuseni. Amenajările moderne, dar şi frumuseţile naturale din interior au atras şi atrag încă o mulţime de curioşi atât din ţară, cât şi din străinătate. Pe lângă fosilele ursului de peşteră, aici au fost descoperite şi oase de capră neagră, lei şi hiene de peşteră.
Citește și: Misterul „El Dorado-ului” de România: Locul unde au fost descoperite două minerale unice în lume
Pe o lungime de 1.500 m, cât măsoară parcursul turistic al peşterii, vizitatorii pot să vadă câteva galerii impresionante, spectaculoase formaţiuni de stalactite şi stalagmite, dar mai ales resturile pietrificate ale animalelor preistorice care au adus faima acestor locuri.
În cele trei galerii deschise pentru vizitare, Galeria Emil Racoviţă, Galeria Urşilor şi Galeria Oaselor, sunt numeroase minunăţii ale naturii ce etalează forme unice, câteva dintre ele primindu-şi numele de la poveştile pe care le-au inspirat: Lacul cu nuferi, Căsuţa piticilor, Sfatul Bătrânilor. O bună parte a peşterii este închisă publicului deoarece are statut de rezervaţie naturală protejată.
2. Peștera Scărișoara
Peștera Scărișoara sau Ghețarul de la Scărișoara adăpostește cel mai mare ghețar subteran din România. De aici îi vine și numele de „ghețar” iar „Scărișoara” provine de la comuna Scărișoara situată 16 km mai jos, de care aparținea administrativ în vremea când a fost numită astfel. Acum aparține comunei Gârda de Sus, județul Alba.
Intrarea în Ghețarul de la Scărișoara se face printr-un impresionant aven, a cărui gură, cu un diametru de 60 m, se deschide în pădurea din marginea platoului. O potecă îngustă săpată în stâncă și câteva scări metalice ancorate în pereți înlesnesc coborârea celor 48 m cât măsoară adâncimea avenului.
Pe fundul lui se păstrează în tot timpul anului un strat gros de zăpadă. Aici se pătrunde în Sala Mare printr-un impresionant portal măsurând 24 m lățime și 17 m înălțime.
Citește și: Piatra lui Dan de la Tarnița, comparată de turiști cu peisajele din Vietnam: „Este excepțional”
Topografia Ghețarului de la Scărișoara este simplă, deoarece peștera reprezintă o încăpere unică cu o dezvoltare totală de 700 m. În mijlocul acestei încăperi se află un imens bloc de gheață, cu un volum de 80.000 m3 și care dăinuie în peșteră de peste 4.000 de ani. Fața superioară a blocului (3.000 m2) formează podeaua Sălii Mari.
În partea dreaptă acest planșeu se frânge într-un tobogan abrupt de gheață, care dă într-o zonă, denumită Biserica. Aici apar primele formațiuni stalagmitice de gheață. Aceasta este zona turistică, restul fiind rezervație științifică, cu două sectoare distincte.
În latura din dreapta intrării se află Rezervația Mică, la care se ajunge coborând o verticală de 15 m în rimaia dintre stâncă și gheață. În stânga se află Rezervația Mare, spre care se coboară o verticală de 20 m la baza căreia galeria continuă puternic descendentă.
Aceasta este Galeria Maxim Pop. În amândouă rezervațiile, lângă ghețar reapar stalagmitele de gheață, dintre care unele au o existență permanentă iar altele se topesc în cursul verii, dar se refac în forme asemănătoare în lunile de iarnă.
3. Peștera cu Cristale din Mina Farcu
Peştera cu cristale din mina Farcu este un loc cu totul şi cu totul special. Aici nu trebuie să fii un speolog încercat pentru a putea să vezi strălucitoarele şi foarte delicatele cristale create de natură în adâncul pământului.
Citește și: Orașul din România unde oamenii trăiesc deasupra a sute de tuneluri: Se foloseau la contrabandă
Tot aici, într-o veche galerie, există şi un mic muzeu dedicat mineritului, una din ocupaţiile care le-au dat pâine locuitorilor zonei vreme de aproape o sută de ani.
Tiroliana instalată aici s-a dovedit a fi o atracţie irezistibilă pentru toţi cei care au curajul să încerce senzaţia foarte asemănătoare zborului.
Cele trei trasee turistice şi frumuseţea peisajelor zonei fac din împrejurimile Roşiei un loc în care merită să te opreşti şi, mai târziu, să revii, potrivit apuseni.info.
