Cu un destin scurt şi spectaculos, Ionel Fernic a fost o „figură“ a începutului de secol XX din România. Excentric şi boem, zbura cu o chitară în carlingă şi s-a fotografiat gol, cu un ceas la brâu, pentru a ilustra o vorbă în circulaţie în epocă.
Viața furtunoasă a compozitorului a 400 de șlagăre cântate de Zavaidoc și Ioana Radu. Sfârșit tragic
„Trubadurul zărilor albastre“, Ionel Fernic (1901-1938) a fost un personaj care a marcat începutul de secol XX în România. Multe din romanţele şi tangourile care ne încântă de generaţii, cu mare succes şi astăzi, îi aparţin lui Fernic.
„Iubesc femeia“, „Minciuna“, „La umbra nucului bătrân“, „De ce mi-ai spus că mă iubeşti“ sau „Îţi mai aduci aminte, doamnă“, cântate de Cristian Vasile, Zavaidoc, Jean Moscopol, Ioana Radu, Gică Petrescu, sunt doar câteva dintre cele 400 de melodii compuse de Fernic, adevărate şlagăre ale timpului său şi ale prezentului.
Ionel Fernic a avut un destin scurt – a murit la doar 37 de ani – dar foarte spectaculos. S-a născut la Târgovişte, însă familia sa se mută la Galaţi, unde Ionel îl cunoaşte pe profesorul de muzică şi compozitorul Teodor Fuchs, de la care va lua primele lecţii de chitară şi pian.
Citește și: Misterul „El Dorado-ului” de România: Locul unde au fost descoperite două minerale unice în lume
Pasionat de muzică, dar şi de aparatele de zbor, Ionel Fernic este îndrumat de părinţi să-şi continue studiile într-o facultate tehnică. Totuşi, va opta pentru Conservatorul din Bucureşti, unde intră la secţia de artă dramatică cu cea mai bună medie.
Deşi remarcat de profesorii săi, tânărul nu se impune pe specializarea aleasă. Are însă ocazia să joace alături de Aristide Demetriade, Ion Manolescu, Mişu Fotino.
La încheierea studiilor, în 1924, Fernic îşi satisface stagiului militar la Şcoala de ofiţeri în rezervă din Ploieşti, după care va rămâne în oraş pentru câţiva ani şi tot aici va compune o parte importantă a repertoriului său.
„Absolvent de Conservator şi tânăr ofiţer, este detaşat la Ploieşti, oraş în care îşi va descoperi pasiunea pentru muzică şi poezie, începând să compună tangouri pe care le vor interpreta Cristian Vasile ori Jean Moscopol. Este ceea ce îl face cu adevărat faimos şi îl va îndrepta către un hobby, aviaţia, de fapt o preocupare de familie, pentru că fratele său, George (1900-1930) e cunoscut ca un inventator de avioane, fondator, în 1927, al Fernic Aircraft Corporation of Staten Island din New York“, scrie despre Ionel Fernic profesorul ploieştean Dan Gulea în volumul „Pluviografii“.
Într-adevăr, Ionel Fernic devine şi pilot civil şi unul dintre primii paraşutişti români, pe lângă preocupările de scriitor, poet, textier şi gazetar, potrivit historia.ro.
Între nevoia de a-şi câştiga existenţa şi succes în epocă
Prima melodie compusă de Fernic a fost în ultimul an de liceu, balada „Cruce albă de mesteacăn“ (1919).
După ce se va stabili la Ploieşti, nevoit să-şi câştige existenţa, dar simţind şi şi potenţialul pe care îl oferă „muzica de succes“, îşi testează capacităţile de compozitor cu romanţe şi tangouri.
Citește și: Râul din România pe albia căruia s-ar afla vestita comoară a lui Decebal. Ce s-a descoperit în ape
Primul său tango, compus în 1931, este „Minciuna“ (mai cunoscut prin titlul „Pe boltă când apare luna“, primul vers din refren). Melodia este o adaptare a unei piese franţuzeşti, versurile în limba franceză fiind înlocuite cu unele noi, scrise de Aurel Felea.
De altfel, nu o dată, Fernic descrie în poemele sale condiţia precară a artistului, aşa cum o face în „Balada milionului“, citată în lucrarea „Pluviografii“.
„Milion cu şase nule şi c-un băţ în fruntea lor! Numai cât gândesc la tine, fără voie mă-nfior / Cugetând umplut de scârbă şi scuipând ca un birjar / Câte hârci neputincioase nu te au în buzunar (…) / Câţi poeţi cu plete negre nu suspină, milion / Cerşind dragostea iubitei, cu chitara, sub balcon / Milion, stăpân al lumii şi rival cu Dumnezeu / Te urăsc cu-neverşunare, fiindcă… nu te am şi eu!“.
Sărăcia scriitorilor este punctată, autoironic, şi în „Balada paltonului“ : Paltonul „este născut din truda / creierului meu bizar / închinând o poezie / prea iubitului primar“.
Citește și: Avram Iancu, scăpat de la moarte de fata unui avocat ungur. Cum l-a „fermecat” tânăra de 15 ani
Fernic a publicat şi un volum de schiţe, poezii şi cărţi pentru copii, însă cunoaşte succesul în epocă ca autor a peste 400 de şlagăre.
S-a fotografiat gol, cu un ceas la brâu
Avangardist, boem şi excentric, Fernic a fost o adevărată „figură“, dovadă şi un episod consumat la Ploieşti, în perioada cât a trăit în oraş. Potrivit profesorului Dan Gulea, scriitorul Radu Tudoran (şi el ploieştean) l-a transformat în personaj în fresca „Sfârşit de mileniu“:
„În oraşul copilăriei mele, trăia un autor de romanţe care se mai cântă şi astăzi. L-am cunoscut şi mi-a fost simpatic. Fiindcă avea o fire boemă, târgoveţii nu dădeau pe el multe parale. Odată s-a fotogafiat gol şi cu ceas la brâu, ca să ilustreze o vorbă în circulaţie pe vremea aceea, «vedea-te-aş în pielea goală şi cu un ceas la brâu!». Avea un ceas de buzunar, ca o ceapă. L-a legat cu lanţul de un cordon pus pe mijloc, lipsind orice obiect de îmbrăcăminte, până şi ultimul, vorba era respectată întocmai“.
Pasiunea pentru aviaţie şi sfârşitul dramatic
La începutul anilor ‘30, Ionel Fernic îşi încheie aventurile de la Ploieşti şi se mută definitiv la Bucureşti. A absolvit Şcoala de pilotaj de la Băneasa în primăvara anului 1935 şi primeşte brevetul de zburător. Obişnuia să zboare în carlinga din faţă a avionului cu o chitară legată în chingi despre care spunea că este iubita lui, care îl însoţeşte pretutindeni.
Citește și: Cinci lucruri despre Cetatea Devei, fortul necucerit al Transilvaniei: Construit de fete de uriași?
Se arată interesat şi de paraşutism şi execută primul salt cu paraşuta în cadrul unui miting aviatic la aeroportul Băneasa. Va trebui să renunţe la paraşutism din pricina unui accident la o aterizare, în urma căruia a suferit mai multe fracturi la piciorul stâng.
Este numit directorul Şcolii de pilotaj din Cernăuţi şi va fi medaliat de însuşi regele Carol al II-lea cu o distincţie importantă, „Virtutea Aeronautică”.
Destinul a fost la fel de „glumeţ“ cu Ionel Fernic ca personajul în sine.
Pasager al unui zbor pe ruta Varşovia – Bucureşti – Salonic, Fernic şi-a pierdut viaţa alături de toţi ceilalţi 14 pasageri, din cauze necunoscute, avionul prăbuşindu-se în pădurea de la Negrileasa, în apropiere de satul Stulpicani din judeţul Suceava, potrivit adevărul.ro.
