Nu-mi amintesc să fi văzut, de o bună bucată de vreme, în presa românească, o campanie de imagine serioasă pentru un producător autohton de vin. Asta însă, până săptămâna trecută, când „Domaine Vinarte” a spart tăcerea asurzitoare ce se lăsase, de ani buni, peste domeniul comunicării în vinul românesc.
Practic, o serie de comunicate de presă super optimiste, despre creşterile trecute şi viitoare, noile game şi etichete de vin, extinderea exporturilor, dezvoltarea enoturismului, strategiile de rebranding etc., etc., etc., au fost diseminate, sistematic, în câteva zeci de publicaţii, mai mult sau mai puţin specializate.
O veste bună pentru industria de vin
Se pare că a apărut, în sfârşit, un producător care înţelege că trebuie să investească şi în comunicare, nu numai în tancuri de inox şi baricuri de stejar. Noul proprietar de la Vinarte, Tim Brockmann (om de afaceri şi filantrop care, printre altele, susţine cercetarea maladiei Alzheimer), a alocat un buget consistent pentru această campanie de promovare pe care a orchestrat-o într-o notă pur corporatistă. Omul are şcoală serioasă, nimic de zis.
Vestea e bună şi pentru media, dar cred că pune puţin în dificultate pe mulţi producători români de vin, obişnuiţi, în ultima vreme, să investească minimal în comunicare. Câte un eveniment de degustare, pe ici, pe colo, o prezenţă la câte un târg şi două-trei sticle trimise bloggerilor de profil, a devenit (cu mici excepţii), reţeta de promovare practicată în ultimii ani de către industria românească a vinului.
Două întrebări
Dincolo de buzz-ul mediatic de săptămâna trecută, mă întreb: cam cât de atractiv, pentru clienţii premium, mai rămâne Vinarte, fără crama Villa Zorilor din Dealu Mare şi fără „nava-amiral”, Prince Matei. În egală măsură, mă întreb cam cât de atractiv mai rămâne celebrul Merlot Prince Matei, în condiţiile despărţirii de enologul Iustin Ururcu şi a plecării sale (a prinţului, se înţelege), în bejenie, către producătorul dobrogean Viticola Sarica Niculiţel?
Prince Matei a plecat de la Vinarte?
Poate părea puţin ciudat, dar răspunsul e unul afirmativ. Brandul „Prince Matei”, împreună cu toată crama Villa Zorilor (90 de ha de vie în Dealu Mare) au trecut, în februarie 2019, de la Domaine Vinarte la Viticola Sarica Niculiţel. Noul proprietar e, de fapt, Marius Iliev, cel care a adus în România, imediat după Revoluţie, celebrele dozatoare TEC şi s-a implicat, ulterior, în afaceri cu parcuri eoliene în Dobrogea.
O mişcare curajoasă
Vinarte a fost în insolvenţă până în 2016, când a reuşit să-şi plătească toate datoriile către stat şi creditori. De atunci şi până în prezent firma a intrat pe un curs ascendent, negăsind, însă, o soluţie spectaculoasă de redresare. Decizia lui Tim Brockmann de a renunţa la crama din Dealu Mare şi la brandul Prince Matei pentru a-şi concentra resursele către dezvoltarea celorlalte două crame (Castel Stârmina din Mehedinţi şi Castel Bolovanu din Sâmbureşti) este o mişcare curajoasă şi fără precedent. Rămâne de văzut dacă, pe termen lung, va fi şi una câştigătoare.
