Zaraza, celebrul cântec interbelic, era dedicat, inițial, unui bou. Faimoasa melodie intepretată în anii 30 de Cristian Vasile a fost unul dintre cele mai mari succese ale muzicii românești. A traversat epocile cu același magnetism, fiind chiar și astăzi fredonată de românii trecuți de o anumită vârstă.
Zaraza, celebrul cântec interbelic, era dedicat, inițial, unui bou. Cum a ajuns tangoul în România?
„Vreau să-mi spui frumoasă Zaraza/Cine te-a iubit/Câți au plâns nebuni pentru tine/Și câți au murit”. Fie și doar refrenul cântecului a rămas în memoria multor români, melodia devenind un mare hit, cum am spune astăzi, care a traversat epocile cu același farmec.
Zaraza era întruchiparea femeii fatale și sofisticate, căruia iremediabilul îndrăgostit îi împărtășește cele mai fierbinți dorințe. „Eroina” cântecului, avea „în ochi patimi dulci și luciri de păcat”, trupul „de șarpe felin”, iar gura „un poem de nebune dorinți.
Magnetismul erotic al versurilor scrise de poetul Ion Pribeagu a fost dublat de interpretarea inegalabilă a lui Cristian Vasile, care, în momentul lansării melodiei, în 1931, avea 23 de ani.
Citește și: VIDEO Ioan Gyuri Pascu, „Nemuriciu” umorului românesc. Visa să fie handbalist sau comentator sportiv
La succesul compoziției a contribuit enorm și legenda ceată în jurul misterioasei Zaraza. Zvonurile ce alunecau pe la toate colțurile Bucureștiului, dădeau ca sigură existența unei frumuseți oacheșe, prostituată de lux, pe nume Zaraza, care ar fi fost chiar iubita interpretului, Cristian Vasile, care s-ar fi îndrăgostit fără scăpare de ea.
Pentru ca „telenovela” să fie completă, într-un București sedus de asemenea povești de ubire, Zaraza ar fi fost omorâtă din ordinul rivalului în muzică, dar și la favorurile femeii, marele Zavaidoc.
Ba mai mult, după ce Zaraza a fost incinerată, îndureratul Cristian Vasile i-ar fi furat cenușa, ar fi dizolvat-o în apă și ar fi băut câte o linguriță din ea, în fiecare dimineață. Cu toate acestea, Zaraza cea senzuală n-a existat în realitate, dar legenda urbaa prins rădăcini prea puternice pentru a mai fi ignorată.
Tangoul Zaraza a fost scris în 1929, în Argentina
De fapt, oricât de ciudat și paradoxal ar părea, Zaraza era, în varianta originală a cântecului, numele unui... bou cu ochii triști”, căruia proprietarul, un țăran argentinian, i se confesa după plecarea de-acasă a femeii iubite.
„La brazdă, la brazdă, Zaraza / Se va întoarce ingrata acasă/Pe unde o umbla/Dacă eu aș vedea-o, Zaraza/I-aș vorbi, cum altfel/Hai, la brazdă, Zaraza!”, erau versurile tangoului provenit din Argentina, scris - muzică și versuri - de compozitorul și poetul argentinian Benjamin Alfonso Tagle Lara, în anul 1929, conform b365.ro.
Zaraza a cunoscut un succes fulminant și a avut imediat numeroase versiuni în Argentina: Charlo și Orchestra Francisco Canaro -1929), Ignacio Corsini - 1929), Jean Sablon și Orchestra Salvador Izarro - 1929).
În Europa, tangoul Zaraza a ajuns în 1930, cântat de actrița și cântăreața argentiniană Sofia Bozan la Teatrul „Le Palace”din Paris și la Londra, în timp ce Carlos Gardel a interpretat cîntecul, în același an, la Teatrul Empire din Paris.
Cum Bucureștiul era conectat la acea vreme, la tot ce apărea nou în Europa și, mai ales, în Paris, n-a durat mult până ca el să fie auzit și în Capitală.
Citește și: Povestea româncei care a ajutat FBI să-l prindă pe marele gangster John Dillinger. Sfârșește tragic
Zaraza este îl cucerește și pe tânărul intepret Cristian Vasile, dar e transformată, prin versurile lui Pribeagu, într-o poveste lacrimogenă de amor, pe placul unei capitale cosmopolite, căreia tângurile unui țăran către boul său nu i-ar fi inspirat nimic.
Așa a apărut fatala Zaraza românească, varianta cântată de Cristian Vasile, acompaniat de Orchestra Dajos Béla, fiind imprimată la Casa de Discuri germană „Odeon Records” în anul 1931, într-un Berlin care încă se bucura de viață, nebănuind ce-l va aștepta peste doar doi ani, odată cu venirea la putere a lui Adolf Hitler.
De fapt, tot în 1931, a apărut și o altă variantă autohtonă a cântecului, redenumit, însă, „Și pe tine or să te doară”, text: Nicolae Kirițescu, în interpretarea lui Manole Stroici, acompaniat de Orchestra Fred Bird Rhytmicans și care n-a atins succesul celeilalte.
Mai mult, în 1932, un star al tangoului argentinian, Ignacio Corsini, intepret al uneia dintre versiunile originale a cântecului, a concertat în Centrul Vechi din București, în ziua de 4 august 1932, în localul „Vulpea Roșie” situat pe strada Șelari 16, chiar cârciuma în care Cristian Vasile cânta de obicei, mai scrie sursa citată.
Probabil că acela a fost momentul în care bucureștenii au putut asculta, pentru prima oară, și varianta originală a Zarazei.
Dar varianta lui Cristian Vasile a avut un succes atât de mare, încât a ajuns sî fie considerată de departe cea mai bună variantă a tangoului creat de Benjamin Alfonso Tagle Lara, care începuse să fie adaptat în tot mai multe ţări.
Citește și: Povestea primarului din București care s-a spânzurat de 12 ori. Motivul pentru care a sfidat moartea
Zaraza, în interpretarea lui Vasile s-a făcut auzită și de-a lungul Europei, de la restaurantele de lux din Paris, Madrid şi Berlin, până în tavernele din Roma.
În plus, ofertele de a urca pe scenele din străinătate curgeau, iar la radiouri televiziunea neexistând încă - melodia era difuzată de zeci de ori pe zi.
Astfel, Zaraza i-a asigurat trubadurului un loc în eternitatea muzicii românești, chiar dacă n-a fost vorba de o femeie fatală reală.
