Am avut IAR 317 Airfox, un elicopter românesc de atac performant. De ce zace acum la muzeu. Puțini știu că România a produs un elicopter de atac. Este vorba IAR 317 Airfox a fost o realizare de top a industriei aviatice româneşti de război de la jumătatea anilor 1980.
Singurul elicopter de atac construit vreodată de România avea performanţe foarte bune încă de la primul prototip fabricat şi modelul s-ar fi putut îmbunătăţi substanţial.
Citește și: VIDEO Ucraina a atacat Moscova și a distrus un elicopter de 32.000.000$. Putin, lovit la el acasă
Este vorba de o modificare substanțială a elicopterul modelului Alouette, folosit acum exclusiv pentru școală la Baza Bobocu, printr-o schimbare de alură a structurii – au făcut scaune de tip tandem.
Am avut IAR 317 Airfox, un elicopter românesc de atac performant. De ce zace acum la muzeu
“Elicopterul a fost dotat cu cele mai performante computere şi dotări şi şi-a dovedit perfomanţele. Din păcate, ţara noastră nu a ştiut să-şi promoveze interesele aşa cum se cuvine şi elicopterul nu a mai fost fabricat mai departe.
Dacă alte aparate au adus chiar şi 800 de milioane de dolari României, cu siguranţă că şi IAR 317 Airfox ar fi adus ţării noastre venituri importante. Dar, pe lângă bani, specialiştii din ţara noastră ar fi fost apreciaţi aşa cum merită şi, în viitor, realizările lor s-ar fi numărat printre primele opţiuni ale clienţilor”, arată bzb.ro.
Ordin de partid
Timp de doi ani, în perioada 1984-1985, au fost făcute teste de zbor, acumulându-se spre o sută de ore de zbor, arată aviațiamagazin.ro. În ’85 a fost dus în zbor la Paris, fiind prezentat la Le Bourget, unde a fost primit cu interes. În continuare, inginerul Traian Tomescu susține că după participarea la Le Bourget s-a primit ordin „de la partid” că proiectul să fie abandonat și arată cu degetul spre ruși, care nu și-ar fi dorit că țară noastră să producă acest elicopter.
Citește și: SUA trimit miliari în Ucraina pentru întreținerea avioanelor F-16. De ce nu le mai repară România?
De fapt de ce nu a continuat proiectul? Pentru că industria românească nu îl putea susține. Simplu, nu aveam resurse pentru a-l produce. Iar după ’85, când pe Ceaușescu l-a apucat obsesia cu plata datoriei externe, totul s-a terminat. După Revoluție s-a încercat reluarea proiectului, dar Armata nu l-a mai vrut, mai declara expertul.
