Pe măsură ce lumina dispare, miliarde de zooplancton, crustacee și alte organisme marine se ridică la suprafața oceanului pentru a se hrăni cu alge microscopice, revenind în adâncuri la răsăritul soarelui. Deșeurile acestui ospăț – cea mai mare migrație de creaturi de pe Pământ – se scufundă pe fundul oceanului, eliminând milioane de tone de carbon din atmosferă în fiecare an.
Această activitate este doar una dintre miile de procese naturale care reglează clima Pământului. Împreună, oceanele, pădurile, solurile și alte sisteme naturale absorb aproximativ jumătate din emisiile umane.
Dar pe măsură ce Pământul se încălzește, oamenii de știință sunt din ce în ce mai preocupați de faptul că aceste procese esențiale se deteriorează.
CO2 ne distruge planeta. Anul trecut emisiile nu au fost absorbite deloc de resursele naturale
În 2023, cel mai călduros an înregistrat vreodată, rezultatele preliminare ale unei echipe internaționale de cercetători arată că cantitatea de carbon absorbită de uscat s-a prăbușit temporar. Rezultatul final a fost că pădurile, plantele și solul, ca ansamblu, nu au absorbit aproape deloc carbon.
Există semnale de avertizare și dinspre mare. Ghețarii din Groenlanda și calotele de gheață arctică se topesc mai repede decât era de așteptat, perturbând curentul Golfului și încetinind rata la care oceanele absorb carbonul.
Pentru zooplanctonul care se hrănește cu alge, topirea gheții marine le expune mai mult la lumina soarelui, o schimbare despre care oamenii de știință spun că ar putea să le țină în adâncuri mai mult timp, perturbând migrația verticală care depozitează carbonul pe fundul oceanului.
„Vedem crăpături în rezistența sistemelor Pământului. Vedem crăpături masive pe uscat – ecosistemele terestre își pierd capacitatea de a absorbi și stoca carbon, dar și oceanele arată semne de instabilitate”, a declarat Johan Rockström, directorul Institutului Potsdam pentru Cercetări de Impact asupra Climei, la un eveniment la New York Climate Week, în septembrie.
„Natura a echilibrat până acum abuzul nostru. Acest lucru se apropie de sfârșit,” a spus el. Prăbușirea absorbției de carbon terestru din 2023 ar putea fi temporară: fără presiunea secetei sau a incendiilor, uscatul ar reveni la absorbția de carbon. Dar acest lucru demonstrează fragilitatea acestor ecosisteme, cu implicații majore pentru criza climatică.
Atingerea obiectivului de emisii zero net este imposibilă fără natură
Atingerea obiectivului de emisii zero net este imposibilă fără natură. În lipsa tehnologiilor capabile să elimine carbonul atmosferic la scară largă, pădurile, pajiștile, mlaștinile și oceanele rămân singura opțiune pentru absorbția poluării cu carbon, care a atins un record de 37,4 miliarde de tone în 2023.
Cel puțin 118 țări se bazează pe terenuri pentru a-și atinge obiectivele climatice naționale. Însă creșterea temperaturilor, fenomenele meteorologice extreme și secetele împing ecosistemele pe un teren necunoscut.
Prăbușirea rapidă a capacității solurilor de a absorbi carbon observată în 2023 nu a fost luată în calcul în majoritatea modelelor climatice. Dacă va continua, ridică perspectiva unei încălziri globale rapide dincolo de ceea ce au prezis aceste modele.
„Am fost amăgiți – nu putem vedea criza”
În ultimii 12.000 de ani, clima Pământului a existat într-un echilibru fragil. Tiparele meteorologice stabile au permis dezvoltarea agriculturii moderne, care acum susține o populație de peste 8 miliarde de oameni.
Pe măsură ce emisiile umane au crescut, și cantitatea absorbită de natură a crescut: dioxidul de carbon mai ridicat poate însemna că plantele cresc mai repede, stocând mai mult carbon.
„Suntem amăgiți într-o zonă de confort – nu putem vedea cu adevărat criza.”
Dar acest echilibru începe să se schimbe, pe măsură ce căldura crește. „Această planetă stresată ne-a ajutat în tăcere și ne-a permis să ascundem datoria noastră sub covor, datorită biodiversității”, spune Rockström.
„Suntem amăgiți într-o zonă de confort – nu putem vedea cu adevărat criza.”
Doar o singură pădure tropicală – bazinul Congo – rămâne un puternic absorbant de carbon, care elimină mai mult decât eliberează în atmosferă. Exacerbată de fenomenele meteorologice El Niño, defrișările și încălzirea globală, bazinul Amazonului se confruntă cu o secetă record, cu râuri la un minim istoric. Extinderea agriculturii a transformat pădurile tropicale din Asia de Sud-Est într-o sursă netă de emisii în ultimii ani.
Citește și: VIDEO Românii, civilizați? Scafandrii au găsit în Crișul Repede anvelope, tigăi, sticle de șampanie
Emisiile din sol, care reprezintă al doilea cel mai mare rezervor activ de carbon după oceane – ar putea crește cu până la 40% până la sfârșitul secolului dacă vor continua în acest ritm, pe măsură ce solurile devin mai uscate și microbii le descompun mai repede.
Tim Lenton, profesor de schimbări climatice și știința sistemului Pământului la Universitatea Exeter, spune: „Vedem în biosferă niște reacții surprinzătoare care nu erau prevăzute, la fel cum vedem și în climat.”
Climatul are nevoie respiro
„Trebuie să ne întrebăm: în ce măsură ne putem baza pe ele ca absorbante sau depozite de carbon?” spune el.
O lucrare publicată în iulie a arătat că, deși cantitatea totală de carbon absorbită de păduri între 1990 și 2019 a fost constantă, a variat semnificativ în funcție de regiune.
Citește și: Nivelul de poluare în București, dublu ca vara trecută. Ce fenomen neobișnuit se întâmplă acum
Pădurile boreale – care găzduiesc aproximativ o treime din tot carbonul de pe uscat, întinzându-se prin Rusia, Scandinavia, Canada și Alaska, au înregistrat o scădere accentuată a cantității de carbon pe care o absorb, cu peste o treime mai mică din cauza crizei climatice, invaziilor de gândaci, incendiilor și defrișărilor.
Combinat cu rezistența în scădere a Amazonului și condițiile de secetă din unele părți ale tropicelor, condițiile calde din pădurile nordice au contribuit la prăbușirea absorbției de carbon terestru în 2023 – provocând o creștere a ratei de carbon din atmosferă.
„În 2023, acumularea de CO2 în atmosferă este foarte mare, iar acest lucru se traduce într-o absorbție foarte scăzută de către biosfera terestră”, spune Philippe Ciais, cercetător la Laboratorul Francez de Științe Climatice și de Mediu, care a fost unul dintre autorii celui mai recent studiu.
