Dumnezeule, sunt în admiraţie stupefiată. Ce determinare, ce lipsă flamboiantă de discernământ şi de conştiinţă de sine, ce superbă şi viguroasă inconştienta epistemică şi profesională!
Ce Dumnezeu îi face să creadă că după ce au ratat să înţeleagă de ani buni, în mod sistematic, aproape tot ceea ce au comentat – din SUA până în Republica Moldova şi tot ce ţine intre - de data asta o vor nimeri?
Ce? Încrederea oarbă şi lipsită de orice criterii sau logică în propria persoană. Şi probabil like-urile tâmpe ale publicului lor care nu a putut constata nici măcar acum, după atâţia ani, diferenţa, prăpastia dintre ce spun oamenii ăştia şi realitate.
Şi cu asta nu poţi fi decât în pură admiraţie. Dacă în toţi anii ăştia ar fi dat cu banul la fiecare caz de comentariat cu care au fost loviţi şi ne-au lovit când apuca amocul ăla în care e musai să explice lumii cum vine treaba şi stă chestia, probabilitatea să nimerească cât de cât ceva realist şi de bun simţ, aproape de adevăr, ar fi fost net superioară. Pentru că era de 50%.
Citește comentariul integral pe platforma de dezbateri Marginalia
