„Problema cu taxa Firea-Oxigen nu este că doare, ci că doare gratuit, că este injustă. Am mai spus-o, taxa Firea este o tentativă de a opera cu drujba un pacient ale cărui probleme medicale nici nu le cunoști exact.
Orașul suferă, este evident. Este foarte aglomerat, dar nu tot timpul. Este poluat, dar nu tot timpul. Când privesc poza de mai jos, care arată nivelul de poluare cu PM 10 la Universitate, parcă îmi vine să spun că Bucureștiul are o problemă mai mare cu aglomerația decât cu poluarea pentru că, așa cum se vede, zilele în care nivelul poluării atinge cote periculoase sunt relativ puține.
Apoi, noi nu știm exact care sunt cauzele poluării. Există un studiu privind calitatea aerului, dar studiul însuși recunoaște că se bazează pe niște măsurători șubrede”, spune Glăvan.
Economistul susține că este vroba despre o taxă pe proprietate care se aplică cetățenilor care au în proprietate anumite mașini, indiferent cât le folosesc, deci indiferent de nivelul poluării. Taxa va reduce poluarea, dar „în același fel în care ar reduce poluarea o taxă sau o interdicție aplicată blondelor (desigur, blondele își pot vopsi părul pentru a evita legea). Ceea ce este absurd. Noi nu trebuie să reducem poluarea cu orice preț (hm, "măsuri dure"), ci cu discernământ, într-o manieră optimă pentru societate”.
„Taxa Firea este injustă fiindcă separă cu drujba populația Bucureștiului în două categorii: o parte, săracii, care nu au bani de mașini noi, care chipurile poluează cel mai mult (nimeni nu a calculat ponderea mașinilor sub euro 3 în poluarea totală) și care trebuie să suporte această taxă și să fie excluși; respectiv ceilalți, oameni cu venituri mari, posesori de mașini noi, care chipurile nu poluează semnificativ, indiferent de mărimea motorului sau de kilometrajul realizat”, mai susține economistul.
De asemenea, el observă graba cu care primarul a venit cu această idee, fapt ce ridică dubii asupra adevăratului său scop.
„Dacă este mânat de bune intenții, primarul nu trebuie să se supere pe noi, cetățenii, că criticăm această propunere. Dacă este mânat de bune intenții, primarul ar trebui să asculte criticile, să vadă cum au procedat alte orașe din lumea largă și să descopere soluții mai bune. Dacă nu așa stau lucrurile, atunci taxa are alte scopuri. Unul este ușor de suspectat, anume acoperirea falimentului bugetar al actualei administrații, despre care s-a tot discutat”.
