Samuel Tisherman, coordonatorul echipei de medici, a declarat pentru New Scientist că procedura a fost "puțin suprarealistă" atunci când au realizat-o prima dată. Acesta nu a precizat câți pacienți au fost aduși în starea de "animare suspendată".
Tehnica, numită oficial resuscitare și conservare de urgență (emergency preservation and resuscitation, EPR), a fost efectuată pe pacienți care au ajuns la Centrul Medical al Universității din Maryland, Baltimore, cu traume acute - precum rănile provocate prin împușcare sau înjunghiere -, care suferiseră un infarct și pierduseră peste jumătate din cantitatea de sânge din organism. În aceste condiții, medicii ar fi avut doar câteva minute la dispoziție pentru a-i opera, iar pacienții ar fi avut mai puțin de 5% șanse de supraviețuire.
EPR implică răcirea corpului la 10 - 15C prin înlocuirea sângelui din organism cu soluție salină extrem de rece. Activitatea cerebrală este oprită aproape în totalitate. Pacienții sunt apoi deconecțati de la sistemul de răcire - în mod normal ar fi clasificați drept decedați - și sunt mutați în sala de operație, unde medicii au la dispoziție două ore pentru a rezolva traumatismele. Corpul pacientului este ulterior reîncălzit, iar inima, repornită.
Rezultatele testelor clinice vor fi anuntațe la sfârșitul anului 2020. La temperatura normală, de circa 37C, celulele au nevoie constantă de oxigen pentru a produce energie. Când inima se oprește, sângele nu mai transportă oxigen în celule, iar, fără acesta, celulele neuronale supraviețuiesc maximum 5 minute, înainte ca distrugerile ireversibile să se instaleze. Scăderea temperaturii încetinește sau stopează reacțiile chimice în celule, care au nevoie de mult mai puțin oxigen.
Testele clinice au fost aprobate de Administrația pentru alimente și medicamente din SUA. Administrația nu a impus ca pacienții să își dea consimțământul, fiind vorba de traumatisme cauzatoare de moarte și fără alternativa din punct de vedere al tratamentului. Medicii au vorbit cu comunitatea locală și au dat anunțuri în ziare, unde au descris testele clinice și au indicat un site pe care se puteau înscrie.
Nu se știe deocamdată cât poate fi menținut organismul în starea de "animare suspendată". În momentul în care trupul este reîncălzit, pacienții pot experimenta leziuni de reperfuzare - o serie de reacții chimice care pot distruge celulele -, iar, cu cât stau mai mult timp fără oxigen, cu atât distrugerile sunt mai mari. Există anumite medicamente care pot diminua distrugerile de acest tip, dar medicii nu au identificat pe deplin cauzele leziunilor de reprefuzare.
Studiul echipei lui Tisherman a fost prezentat la un simpozion organizat luni la Academia de Stiinte din New York.
