Cine i-a schimbat numele lui Mihai Eminescu? Deși ni se pare straniu, pe poetul nostru național l-a cheamt, la naștere, dar și în primii 16 ani de viață. Eminovici, după numele de familie al tatălui său. Dar, în 1866, totul avea să se schimbe, după ce prima lui poezie publicată într-o revistă a apărut sub numele de Mihai Eminescu.
Cine i-a schimbat numele lui Mihai Eminescu? Cum se semna poetul?
Mihai Eminescu ne pare numele știut de o viață, atunci când vorbim de creatorul „Luceafărului” și al „Odei (în metru antic)”.
Aproape sigur mulți cunosc și amănuntul că la naștere, a fost botezat Mihai Eminovici, așa cum era numele de familie al tatălui său, căminarul Gheorghe Eminovici.
Prin urmare, unde s-a produs preschimbarea acestuia în celălalt, cu dulcea terminație „escu”?
Explicația larg acceptată de cei care au studiat această problemă este cea conform căreia „nașul” poetului a fost scriitorul și publicistul Iosif Vulcan, cel care „l-a debutat” pe Eminescu.
În luna iunie a anului 1865, Iosif Vulcan pune temeliile unei reviste, cu denumirea „Familia”, la Pesta, al cărei program era de a răspândi cultura română în Transilvania.
Citește și: Când s-a născut Mihai Eminescu, de fapt? Care a fost data declarată de poet la Junimea?
După doar câteva luni, la începutul lui 1866, el primea la redacţia revistei o scrisoare însoţită de câteva poezii ale unui elev din Cernăuţi.
Autorul se numea Mihail Eminovici şi se recomandase ca fiind elev „privatist” la gimnaziul din oraş, și tuga pe Vulcan să i se publice în revistă primele sale încercări poetice.
Plăcut surprins de talentul tânărului de numai 16 ani, Vulcan îi publică una dintre poeziile trimise, „De-aş avea”, în numărul 6 din 25 februarie/9 martie 1866, însoţită de o notă plină de generozitate şi de încurajare.
„Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june numai de 16 ani, care cu primele sale încercări poetice trămise nouă ne-a surprins plăcut”, scria Vulcan, potrivit Libertatea Cuvântului.
Dar Vulcan a considerat de cuviință că e mai bine să „românizeze” numele tânărului literat, semnând poezia cu „Mihai Eminescu” și nu Eminovici.
Nu se cunoaște modul în care viitorul „poet nepereche” a reacționat la vederea preschimbării numelui său, dar e cert că i-a fost pe plac, din moment ce l-a adoptat și a semnat aproape tot ce a publicat doar cu acest nume „escian”.
O altă variantă legată de schimbarea numelui a fost susținută de fratele mai mic al poetului, Matei Eminovici.
În scrisorile trimise către Corneliu Botez, președintele Tribunalului din Galați, care organizase, cu ocazia comemorării a două decenii de la moartea lui Mihai Eminescu, ridicarea unui bust al poetului, acesta susține altceva.
El pretinde că renumitul profesor Aron Pumnul, cel care i-a fost dascăl lui Mihai la Cernăuți, i-ar fi schimbat numele de familie în Eminescu.
Iosif Vulcan, „nașul” literar al lui Mihai Eminescu - Foto: galeriaportretelor.ro
Dar acest lucru este greu de dovedit câtă vreme prima apariție a semnăturii sale publice rămâne cea din revista „Familia”, din dreptul poeziei „De-aș avea”.
Citește și: Povestea lui Aron Pumnul, lider al Revoluției de la 1848. A fost profesorul lui Mihai Eminescu
Der altfel, chiar și Matei avea să preia, din 1893, numele Eminescu, făcut faimos de fratele său.
Oricum, în cazul lui Mihai Eminescu, s-au perpetuat mai multe semnături: M. Emineviciŭ (ca în cazul poeziei „La mormântul lui Aron Pumnul”, 1866), M. Eminescu, Mihail Eminescu, Mihai Eminescu, Eminescu, M.E.
În articolul „Mihai sau Mihail Eminescu?”, scris în 2014 de Theodor Codreanu și apărut în limbaromana.md, autorul spune că poetul, ca revizor şcolar a semnat rapoartele, corespondenţa cu ministerul, M. Eminescu.
„Scrisorile private, cele către părinţi, fraţi şi surori3 – Mihai, către alţii – Eminescu, M. Eminescu4, iar scrisorile adresate Veronicăi: Eminescu, Mihai, Emin, Gajus / Gaius, M. Eminescu, dar niciodată Mihail5. Publicistica anterioară „Timpului” e semnată M. Eminescu, M.E. şi cu pseudonimul Varro (16 articole şi documente), la „Timpul”, regula era a asumării redacţionale, fără semnătură.
Tot aici, există şi texte semnate: M. Eminescu, M.E. şi cu pseudonimul Fantasio, pentru ca sporadicele colaborări de după 1883, la „România liberă” şi la „Fântâna Blanduziei” să apară doar cu iniţiale”, se mai precizează în articolul menționat.
De asemenea, Codreanu se referă și la falsa problemă a prenumelui, Miahi sau Mihail, pe care adepții „moldovenismului” au bătut monedă.
Un argument forte pentru adepţii prenumelui Mihail este chiar ediţia princepsa poeziilor sale, diriguită de Titu Maiorescu, sub titlul „Mihail Eminescu, Poesii, 1884,” dar ieşită de sub teascuri în decembrie 1883.
Totuși chiar și în acest caz, Nicolae Georgescu aduce probe conform cărora ediţia nu aparţine integral lui Maiorescu, precum s-a vehiculat până azi, meritele criticului rezumându-se la regizarea şi corectura (cu intervenţii abuzive, din păcate, condamnate, ca atare, şi de I. L. Caragiale) unei ediţii de lux, pentru acea vreme.
În orice caz, după modelul ediţiei princeps, majoritatea ediţiilor, până în anii ’30 ai secolului trecut, sunt semnate, prin editori, fireşte, Mihail Eminescu, în alternanţă cu M. Eminescu, prima ediţie semnată Mihai Eminescu fiind cea a lui Constantin Botez din 1933.
Începând cu Perpessicius (1939), prenumele Mihai este consacrat definitiv, opţiunea fiind îndreptăţită de preferinţa poetului însuşi şi a celor din familie, dar şi a prietenilor, pentru Mihai.
Citește și: Test de cultură generală. Cine a fost mama poetului Mihai Eminescu. Era fiică de boieri
Nici Creangă, nici Caragiale, nici Veronica Micle, nici Slavici nu-i spun Mihail.E drept, în scrierile sale despre Eminescu, IL Caragiale spune că atunci când a făcut cunoștință cu el, prin 1868-1869, poetul i s-a recomandat „Mihail Eminescu”.
Dar, dacă marele dramaturg își aducea aminte corect, oricum nu însemna mare lucru, câtă vreme Eminescu era la o vârstă, 18, 19 ani, în care nu se fixase asupra semnăturii sale publice și a numelui sub care voia să fie cunoscut.
Prin urmare, Mihai Eminescu este numele cu care, pe bună drepate, „băietul” născut în Botoșani a intrat în nemurirea literară românească și cu care s-a identificat el însuși până la moarte, asumându-și „botezul” făcut de Iosif Vulcan, pe când avea doar 16 ani.
