„Viitorul energetic al României e la Washington, nu la Moscova“

După ce a suferit zeci de ani de dominație și privațiuni sub Uniunea Sovietică, a conducerilor succesive comuniste și, nu în ultimul rând, sub ucigașul și incompetentul regim Ceaușescu, țara a luat decizia să se alăture comunității democrațiilor liberale.

Un element-cheie al acestei transformări a fost aderarea la Alianța NATO și încurajarea relațiilor diplomatice, economice și militare strânse cu Statele Unite.

În ultimii treizeci de ani, SUA nu ar fi putut găsi un aliat mai bun, deoarece România a alocat bugete de apărare responsabile, a trimis trupe în Afganistan și Irak și ne-a oferit acces la baze militare valoroase de pe teritoriul ei.

Cu toate acestea, evoluții recente pot destabiliza și mai mult regiunea extinsă a Mării Negre și pot provoca pe termen lung disensiuni între cei doi aliați.

În ultimele două decenii, a existat o relație clandestină între Rusia și România în sectorul „Petrol și gaze“. Relație vizibilă, în mare parte, în cazul Partidul Social Democrat (PSD), sau fostul Partid Comunist, sub conducerea lui Ion Iliescu și, ulterior, Adrian Năstase.

La începutul anilor 2000, România era sub presiunea Băncii Mondiale și a Fondului Monetar Internațional, dar și a perspectivei aderării la UE, pentru a implementa reforme ale pieței libere.

Pentru a satisface aceste cerințe, România a început privatizarea unor sectoare economice importante, în primul rând industria de petrol și gaze.

Primul efort major de privatizare a fost compania națională de petrol - Petrom SA - cea mai mare companie a țării, la acea vreme, și una dintre cele mai mari din Europa de Est și Centrală - care trebuia să intre într-un parteneriat cu un „investitor strategic“, urmând ca, ulterior, să fie privatizate și companiile de gaze naturale, Romgaz și Transgaz.

Privatizarea Petrom s-a derulat între sfârșitul anului 2002 și mijlocul anului 2004, sub supravegherea fostului prim-ministru Năstase și a ministrului Industriei și Resurselor, Dan Ioan Popescu, într-o totală lipsă de transparență, care durează până astăzi.

Investitorul ales în defavoarea companiei americane Occidental Petroleum, a fost compania austriacă OMV, cu o lungă istorie de parteneriat cu gigantul rus Gazprom. În iulie 2004, OMV a achiziționat pachetul majoritar (51%) la Petrom de la statul român.

De asemenea, consultantul ales de Guvernul PSD a fost Credit Suisse First Boston, în timp ce Bank of America, care a depus o ofertă mai bună, a fost descalificat în mod ilegal [1].

În perioada de după Războiul Rece, PSD s-a menținut pe o poziție pro-rusească, declarând deschis că România are nevoie de relații bune cu Moscova și cu fostele state sovietice. PSD a considerat chiar o oportunitate fuzionarea companiilor de stat, Petrom și Romgaz, cu Gazprom, iar actori influenți din mediul privat, precum Dinu Patriciu (Rompetrol a fost partener al OMV din 2002), au fost interesați să orienteze producția românească de petrol și gaze spre spațiul ex-sovietic.

În 2006, președintele Traian Băsescu, din partea PDL sau Partidul Liberal-Democrat, a devenit tot mai critic, public, la adresa influenței politice și energetice a Rusiei în România și a cerut o amânare a privatizărilor ulterioare până la analizarea rezultatelor fuziunii OMV-Petrom.

Alți politicieni influenți și anumite grupuri de interese, precum Călin Popescu Tăriceanu, fostul premier și fostul președinte al Senatului și prietenul său, miliardarul petrolului, Dinu Patriciu, au făcut presiuni în direcția opusă, aparent în interesul liberalizării petrolului românesc și a piețelor de gaz.

Între 2008 și 2009 au avut loc o serie de întâlniri la nivel înalt între București și Kremlin pe tema pieței românești de petrol și gaze. Oficialii guvernamentali și din PSD, care controlau Parlamentul român la acea vreme, au fost trimiși la Moscova fie pentru a securiza, fie pentru a întârzia parteneriatul strategic dintre Gazprom și companiile românești de stat.

În mai 2009, ministrul Economiei de atunci, Adriean Videanu, a vizitat Federația Rusă și s-a întâlnit cu ministrul rus al Energiei, Serghei Smatko.  Videanu, la cererea președintelui Băsescu, încerca să diminueze efectele efortului oficialilor PSD de a realiza privatizarea Romgaz și Transgaz cu Gazprom.[2] 

În cele din urmă, fuziunea Romgaz - Gazprom nu s-a materializat niciodată.[3]

Citește dosarul integral dedicat situației actuale din energia românească

Un an de răscruce în Energie

Gazprom, beneficiarul Legii Offshore promovată de PSD

Ion Sterian, directorul general Transgaz SA: „BRUA nu este o autostradă fără descărcări“

Cu toate acestea, în timp ce întrunirile de la Moscova au avut loc în secret și au apărut mici detalii, acestea au stabilit precedentul amestecului rusesc în sectorul energetic al României. Într-adevăr, Bucureștiul și Moscova au început să coopereze în domeniul energetic, scopul fiind construirea de depozite subterane de gaze naturale în România, participarea companiilor rusești la construirea centralelor electrice pe bază de gaze naturale în România și elaborarea de proiecte de reabilitare și modernizare a centralelor românești. [4]

În 2013, gigantul american Chevron a început să exploreze formațiunile de șist semnificative ale României. Chevron a inițiat o campanie de relații publice pentru educarea populației locale cu privire la fracturarea hidraulică și beneficiile economice ale acestei activități. Operațiunile de forare urmau să înceapă în octombrie 2013 în Pungești, județul Vaslui.

Cu toate acestea, în urma protestelor de la fața locului, din București, sau din alte orașe, Chevron a decis să suspende activitățile și în cele din urmă să renunțe la operațiunile din România. Ulterior s-a stabilit că membrii Bisericii Ortodoxe au fost implicați în protest. Deși Biserica Ortodoxă Rusă este influență în regiune, nu există nicio dovadă evidentă că Kremlinul s-a folosit de cler pentru a alimenta disidența din România.

Există date, însă, că mulți dintre protestatari veniseră din alte localități decât Pungești și erau consistent finanțați cu numerar. De asemenea, activiști civici neo-marxiști, anti-americani și pro-ruși (de la Criticatac ) și ONG-uri precum Activewatch, au fost implicați în protestele anti-fracturare hidraulică de la București.

Odată cu plecarea Chevron, Gazprom și compania de stat sârbă de petrol și gaze, Naftna Industrija Srbije (INS),  au primit autorizația de a efectua operațiuni de fracturare hidraulică de la Agenția Națională pentru Reglementare în Energie (ANRE). [5]

Mai precis, Gazprom a primit autorizație să foreze atât zăcăminte de gaz, cât și de petrol, în cinci șisturi din vestul României, iar, în aprilie 2019, a inaugurat producția de gaze pe câmpul Jimbolia.[6]

Cele mai promițătoare sunt depozitele de petrol și gaze din Marea Neagră, care au fost, mult timp, inaccesibile din cauza adâncimii mării, a formațiunilor geologice complexe și a pericolelor legate de siguranță.

În 2015, compania rusă de petrol și gaze, Lukoil, în cooperare cu Romgaz și compania PanAtlantic Petroleum, cu sediul în Houston (SUA), a descoperit zăcăminte de gaz în perimetrul „Trident“ din Marea Neagră, din zona comercială exclusivă a României. În aprilie 2018, PanAtlantic Petroleum s-a retras din proiect și a vândut pachetul său către Lukoil și Romgaz.[7]

În iulie 2019, Lukoil a obținut autorizația de foraj în larg, prin intermediul contractorului italian Saipem; operațiunile propriu-zise sunt așteptate să înceapă în al patrulea trimestru din 2019.

Totuși, perimetrul de mare adâncime „Neptun“, un parteneriat 50%-50% între ExxonMobil și OMV-Petrom, este cel care poate perturba relațiile americano-române. ExxonMobil a investit deja 700 de milioane de dolari în forajul mai multor puțuri de explorare, dar, în iulie 2019, SUA a anunțat intenția de a părăsi țara, o lovitură majoră pentru Washington, care dorește să promoveze investiții strategice în regiune.

Această decizie era previzibilă de ani buni, din cauza incapacității parlamentului contolat de PSD de a adopta proiectul LegiiOffshore. [8] 

Aprobată inițial de Senat, versiunea inițială a legii prevedea redevențe standardizate și asigura predictibilitate, o condiție necesară pentru producția și operațiunile pe termen lung. Legea a fost schimbată în ultima clipă de către liderii PSD din Camera Deputaților, care au instituit impozite progresive pentru gazele offshore românești. Mai mult, prețul de vânzare pe piața internă a acestora a fost plafonat timp de 3 ani. [9]

Picătura care a umplut paharul ExxonMobil a fost adoptarea legislației secundare fiscale de către guvernul PSD, și mai nefavorabilă și discriminatorie pentru industria de petrol și gaze, creând incertitudine atât în sectorul bancar, cât și în cel energetic. [10]

Suspiciunile legate de influența rusească din Parlamentul român au fost confirmate de adoptarea legislației, lucru care nu poate fi considerat o pură întâmplare.[11]

Și alte investiții majore americane sunt puse în pericol de către deciziile guvernului PSD. În 2019, compania românească Black Sea Oil & Gas (BSOG), controlată de fondul american de investiții private Carlyle Group LP, a decis să meargă înainte cu proiectul de extracție de gaze offshore în valoare de 400 de milioane de dolari, primul astfel de proiect dezvoltat în România în ultimii 30 de ani. Compania trebuie să înceapă anul acesta investițiile în echipamente de mică adâncime pentru extracția gazelor din perimetrele „Doina“ și „Ana“. [12]

În 2018, însă,  directorul BSOG Mark Beacom a acordat un interviu revistei „Capital“ în care s-a plâns de lipsa de predictibilitate a legislației, lucru care afectează investițiile străine majore și pe termen lung în domeniu [13].

Concluzie

Sectorul energetic din România și, prin extindere, o mare parte a aparatului de conducere al țării, se află sub o puternică influență rusă, fapt care efectiv a alungat din România mari companii americane de petrol și gaze, cu consecințe dăunătoare pe termen lung.

Există posibilitatea ca noi parteneriate româno- ruse să fie în curs de negociere, fapt care va alunga marile companii occidentale, România urmând să prefere investiții și echipamente din Rusia, care va colabora cu anumite țări ale UE, cum ar fi Italia, Ungaria și, eventual, Germania.

Totuși, România are nevoie de tehnologiile din Occident, cum ar fi fracturarea hidraulică, forajul orizontal, extragerea apei de mare adâncime și capacitatea de a prelungi viața puțurilor epuizate, pentru a-și putea păstra poziția de producător european de petrol și gaze.

Trebuie menționat că România a fost unul dintre primele state petrolifere, încă de la începutul epocii petrolului, de la mijlocul secolului al XIX- lea, dar din cauza influenței ruse din ultimele decenii, cea mai mare parte a capacităților sale de explorare și producție, precum și poziția sa de furnizor regional de petrol și gaze naturale, au fost obstrucționate și declasate. 

Influența rusă asupra infrastructurii de petrol și gaze a României, precum și lipsa transparenței guvernamentale, nu au trecut neobservate la Washington.

Mai important, încercările românești de a construi relații pozitive cu SUA ar putea fi periclitate de astfel de parteneriate cu Rusia. Acestea amenință potențialul României pe termen lung de a-și îmbunătăți poziția economică și geopolitică în regiunea Mării Negre și de a-și dezvolta relația cu Statele Unite, partener esențial de apărare și garant al securității împotriva expansionismului rus în zona Mării Negre.

Mai mult, cu România ca ancoră strategică a NATO în sud-estul Europei, aceste înțelegeri din spatele cortinei cu Rusia au potențialul de a destabiliza regiunea mai largă a Mării Negre. Ele fac din Republica Moldova (confruntată deja cu un conflict înghețat pe teritoriul său), Ucraina de Vest și Bulgaria parteneri neviabili în regiune. Influența rusă poate crește printr-o și mai strânsă cooperare maritimă ruso-turcă în Marea Neagră. În cele din urmă, toate acestea vor conduce la o și mai mare destabilizare a regiunii Mării Negre.

La semnarea oficială a contractului OMV-Petrom, premierul Năstase a declarat profetic: „Cine controlează Petrom, controlează economia și politica“. [14] Într-adevăr, astăzi, fuziunea
OMV-Petrom oferă Rusiei influență asupra deciziilor României în domeniul energiei. Cu toate acestea, acest cinism și lipsă de transparență sunt contraproductive noțiunii de bună guvernare, lucru de care poporul român, după ani de suferință, are atâta nevoie.

Conducerea țării are obligația de a institui niveluri mai ridicate de transparență în ceea ce privește activitățile sale, în special atunci când este vorba de Rusia. Acest lucru trebuie, de asemenea, cuplat cu capacitatea de a rezista acestei influențe și câștigurilor financiare pe termen scurt, care derivă din cooperarea cu Rusia.

În cele din urmă, puterea politică trebuie trasă la răspundere în instanțele de judecată și la urne. Mai mult decât atât, SUA are o responsabilitate majoră în România aici. „ExxonMobil“ nu este suficient. SUA trebuie să își consolideze eforturile strategice pe termen lung în zona extinsă a Mării Negre.

Analiză de Arnold C. Dupuy, Ioana Hincu și Paul Michael Wihbey

Citește dosarul integral dedicat situației actuale din energia românească

Un an de răscruce în Energie

Gazprom, beneficiarul Legii Offshore promovată de PSD

Ion Sterian, directorul general Transgaz SA: „BRUA nu este o autostradă fără descărcări“

Note

[1] Conform lui Petrișor Peiu, oferta Bank of America a fost câștigătoarea legală, lucru pe care l-a scris în comentariul publicat în 29 septembrie 2019 și intitulat „Toți oamenii președintelui. Ai președintelui OMV“. http://m.ziare.com/omv/toti-oamenii-presedintelui-ai-presedintelui-omv-1578926

[2] Nu există alte informații publice, dar persoane apropiate de Videanu și
Băsescu susțin, în mod plauzibil, că au încercat să amâne fuziunea
OMV-Petrom, în același timp obținând un preț mai bun pentru gazul rusesc.

[3] Aceste evenimente sunt confirmate de mai multe surse directe, investigații jurnalistice românești, legi românești, contracte oficiale și acorduri de privatizare, programul PSAL (privatizare) început la sfârșitul anilor ’90, rapoarte oficiale ale comisiilor Parlamentului și ale Ministerului Afacerilor Externe.

[4] Pe durata Memorandumului Romgaz-Gazprom, care a expirat în 2013,
Gazprom a fost interesată să construiască un depozit la Mărgineni, județul Roman, Moldova, care trebuia să fie destinat gazului rusesc importat direct; după 2013, proiectul a fost abandonat și nu a mai existat nicio informație publică despre asta.

[5] Jurnalul de petrol și gaze, „NIS Gazprom Neft crește explorarea în
România“, iunie 2019.

[6] ANRE și publicațiile românești „România liberă“, „Capital“.

[7] Profit.ro:  PanAtlantic Petroleum a anunțat, în noiembrie 2017, că va renunța la participarea sa de 18% la proiectul Trident în favoarea partenerilor Lukoil și Romgaz, proporțional cu participarea acestora; în aprilie 2018 transferul acțiunilor a fost închis. În prezent, Lukoil deține mai mult de 87% din drepturi, restul aparține Romgaz. https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/energie/romgaz-si-a-majorat-participatia-la-masivul-zacamant-de-gaze-trident-din-marea-neagra-controlat-si-de-operat-de-Rusii la-LUKOIL-18038774

[8] Impozitare progresivă de până la 70% pentru gazele extrase din câmpurile offshore ale României, cu un preț mai mare de 100 RON / MWh

[9] Acest lucru este coroborat cu declarațiile oficiale ale lui Liviu Dragnea și cu conținutul Legii Offshore și al legislației secundare incidente. Aceste modificări au fost aduse de deputați fără consultarea Guvernului, a companiilor și a investitorilor în domeniu. Deputații au fost îndemnați de fostul președinte al Camerei Deputaților și al PSD, Liviu Dragnea, care execută în prezent o pedeapsă cu închisoarea pentru corupție, urmare a condamnării sale din 2019, fiindu-i oficial interzis să intre pe teritoriul SUA. Anterior, i-a fost refuzată funcția de prim- ministru din cauza unei condamnări cu suspendare suferită în 2015. Cele două ordonanțe emise de apropiații lui Dragnea din guvern, OUG 114/2018 și OUG 19/2019, au însemnat noi reglementări nefavorabile pentru industria de petrol și gaze. OUG 114/2018 plafonează prețul gazelor produse și vândute în România timp de trei ani, de la 1 aprilie 2019 până la 28 februarie 2022, la 68 lei / MWh.

[10] OUG 19/2019 instituie o taxă suplimentară de 2% pe cifra de afaceri (venituri totale) pentru producătorii locali de energie; această taxă a fost introdusă inițial prin OUG 114/2018. Guvernul PSD, sub presiune publică (băncile au fost împovărate cu această taxă suplimentară) a modificat OUG 114/2018 la 19 OUG 2019, scăzând impozitul pe cifra de afaceri de 2% pentru bănci și eliminând-o pentru industria minieră / cărbune, dar nu și pentru gaz și industria petrolieră. Rezultatul: două taxe discriminatorii pentru industria gazelor locale, care fac ca gazele importate (a se citi; rusești) să fie mai ieftine decât gazele extrase local. Cele două ordonanțe (legislație secundară, se pare neconstituțională) au schimbat rapid și nefavorabil calculul creditelor, prețurilor și impozitelor, descurajând astfel investițiile străine în domeniu.

[11] Această legislație PSD a fost criticată de sectorul de afaceri și de investitorii majori occidentali în domeniu, precum și de Banca Națională a României. Ea provoacă deja pierderi pentru marile companii și creșterea importurilor de gaz rusesc. Efectele au fost confirmate de un studiu de impact al celor două ordonanțe asupra Legii Offshore, realizat de profesorul de economie Mircea Coșea pentru Comisia Națională pentru Strategie și Prognoză, precum și de un studiu de impact al „Deloitte“, citate de ziarul „Adevărul“, în articolul din 6 august 2019 intitulat „Guvernele recunosc eșecul lor: Ordonanța 114 nu ajută consumatorii, dar a crescut importurile de gaze rusești“. Prețul va crește semnificativ în 2022; https://adevarul.ro/economie/stiri-economice/guvernantii-isi-recunosc-esecul-ordonanta-114nu-ajutat-consumatorii-ci-crescut-importurile-gaze-rusesti-pretul-crestesemnificativ-2022-1_5d494dcd892c0bb0c6419a70/index. html ]

[12] Presa mainstream din România și http://www.energynomics.ro/en/black-sea-oil-gas-midia-project-receives-approval-from-anrm-for-the-field-development-plan-for the-ana-si-doina-zăcămintelor de gaze /

[13] „Capital“, https://www.capital.ro/mark-beacom-bsog-avem-cumparator-pentru-gazele-din-marea-neagra.html

[14] Camelia Popa și Dan Popa, „Perla Coroanei a fost vândută“, România Liberă, 24 iulie 2004, pag. 3