„Avem nevoie, cred eu, și de alte măsuri de recuperare, în afara învățării online. Cea mai drastică este înghețarea anului școlar și repetenție obligatorie pentru toată lumea.
Desigur, este clar, nimeni nu vrea așa ceva – s-ar crea complicații în sistem greu de gestionat, plus drame individuale și în familii, plus complicații pe piața muncii, plus multe altele...).
Să nu uităm nici că este vorba de o situație excepțională, care va presupune, cu siguranță, schimbări mari în viața noastră personală și profesională.
Poate ar fi bine:
- Să ne gândim la posibilitatea prelungirii anului școlar cu 2-4 săptămâni, cu scurtarea perioadei între finalizarea cursurilor și examene și cu renunțarea la sesiunea a 2-a de Bacalaureat.
Estimez că, dacă vârful epidemiei va fi la începutul lunii aprilie (dacă ne prinde Săptămâna Mare pe vârf de propagare, am încurcat-o!), vom putea avea EN gata la 15 iulie și Bacul la 1 august.
- Să ne concentrăm activitatea la clasă, după reluarea cursurilor, pe esențial:
1. Profitând de pauză, fiecare profesor își poate face un inventar de „sine qua non” (cunoaștere, exersare, comportamente) fără de care nu se poate trece mai departe.
2. Să revedem acest esențial, după reluarea cursurilor, împreună cu copiii, printr-o scurtă recapitulare (1 lună de vacanță = 1 lună de regres).
3. Să renunțăm, pe cât posibil, la povești și la balastul informațional neesențial (repet, e o situație excepțională) și să insistăm pe dezvoltarea competențelor cheie și a acelui ”sine qua non” de care vorbeam mai sus.
- Să ne împăcăm (profesori, părinți și elevi) cu ideea că vacanțele de anul acesta nu vor fi la fel cu cele din anii trecuți.
- Să fim răbdători și înțelegători cu elevii noștri, cu părinții lor și cu colegii noștri care pot trece prin momente neplăcute.
- Dacă mai vor studenți, universitățile ar trebui să-și revadă calendarul admiterii”, scrie Șerban Iosifescu pe Facebook.
