Lipsit de ideologie și de Gulag (deși, pe 10 august, și-a demonstrat cu vârf și îndesat gena represivă), pesedismul n-a fost un comunism - dar a avut, cu siguranță, aceeași vocație a minciunii endemice, a contraselecției programatice, a falsificării infinite a realului.
În decembrie 1989, eram elev în clasa a XI-a la școala din satul meu natal din sudul Basarabiei/Republica Moldova.
Cusurgii și cârcotași cum suntem, primul nostru impuls e să „privim înapoi cu mânie“ (vorba dramaturgului John Osborne).
La 30 de ani de la pragul trecut în 1989, avem un prilej de a privi în urmă: unde suntem, de unde venim, cum ne-au marcat și schimbat vremurile străbătute, ce reprezentăm ca popor și identitate, încotro ne îndreptăm.
Era noiembrie 1989; anul miraculos se apropia de sfârșit. Evenimentele se succedau într-un ritm care-ți tăia răsuflarea.