Dictatorii Nicolae și Elena Ceaușescu ar fi fost omorâți la comanda șefilor CFSN și din Ministerul Apărării, pentru a-și asigura legitimitatea în fața poporului român și pentru a-și ascunde filosovietismul.
Procurorii mai arată și că FSN s-ar fi înființat înainte de Revoluție, cu scopul de a-l răsturna pe Ceaușescu și de a-l înlocui cu Ion lliescu, care ar fi urmat să mențină România în sfera de influență a URSS; FSN nefiind nici pe departe „emanația mișcării revoluționare“, așa cum l-a prezentat Iliescu în numeroase rânduri.
Peste 800 de oameni și-au pierdut viața din cauza psihozei teroriste.
Extrase relevante din rechizitoriul procurorilor militari
16-22 decembrie 1989
Represiunea armată exercitată în intervalul 16 – 22 decembrie 1989 împotriva maselor de revoluţionari a fost exercitată de toate structurile militare ale României (MI-DSS – Ministerul de Interne - Direcția Securității Statului, MApN – Ministerul Apărării Naționale).
Coordonarea represiunii a fost făcută de preşedintele Nicolae Ceauşescu (comandant suprem al forţelor armate), prin intermediul vârfurilor de comandă din cadrul MI-DSS şi MApN. Au fost implicaţi direct şi toţi şefii de direcţii militare aparţinând MI–DSS şi MApN.
Responsabili pentru represiunea revoluţionarilor în intervalul 16-22 decembrie 1989 sunt fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu şi vârfurile de comandă ale MApN şi ale MI-DSS .
Populaţia civilă (revoluţionarii) din Timişoara, Bucureşti şi alte oraşe ale României a fost supusă în mod sistematic unui atac militar planificat, astfel rezultând ucideri, vătămări ale integrităţii fizice sau psihice, suferinţe şi privări grave de libertate.
În intervalul 16-22 decembrie 1989 – orele 12:00, totalul morților a fost de 153 de persoane, au fost înregistraţi 831 de răniţi, fiind reţinuţi/lipsiţi de libertate 890 de revoluţionari.
22-27 decembrie 1989
Începând cu după-amiaza zilei de 22.12.1989, a fost lansată o amplă, sistematică şi complexă inducere în eroare (diversiuni şi dezinformări), coordonată de unii componenţi ai Consiliului Militar Superior (structură aflată în subordinea CFSN), acceptată şi asumată de factorii decizionali ai CFSN. Violenţa a fost provocată şi indusă în mod intenţionat. Dintre componenţii Consiliului Militar Superior, au săvârşit în mod intenţionat acte de diversiune şi dezinformare general lt. Victor Atanasie Stănculescu (colaborator al DSS), general armată Nicolae Militaru
(colaborator al serviciilor militare secrete sovietice) şi general lt. Nicolae Eftimescu (indicat de mulţi martori cu funcţii importante ca fiind colaborator al serviciilor de informaţii sovietice). Complici la aceste conduite au fost, cu bună ştiinţă, ceilalţi şefi de direcţii din cadrul MApN.
Militarii cu grade superioare din cadrul Consiliului Militar Superior au avut drept scop exonerarea de răspunderea penală pentru coordonarea represiunii exercitată împotriva poporului român, până la data de 22.12.1989, orele 12:00 (represiune la care au participat toate structurile militare, adică MI-DSS, MApN şi GP – Gărzile Patriotice).
Factorii civili de decizie ai CFSN (Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Silviu Brucan) au avut drept scop accederea la puterea politică în statul român, consolidarea poziţiei dobândite şi legitimarea în faţa poporului.
Începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 – orele 16:00, întreaga forţă militară a României (MApN, MI-DSS, Gărzi Patriotice) s-a pus la dispoziţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a conducerii acestuia.
Este momentul în care Armata şi Securitatea îşi dau acordul ca România să fie condusă de CFSN. Din acelaşi moment, grupul de decizie politico-militară al CFSN, format din Ion Iliescu, Silviu Brucan, general lt. Victor Atanasie Stănculescu, general (r.)
Nicolae Militaru (reactivat ulterior, înaintat în grad militar şi numit ministru al Apărării), Gelu Voican Voiculescu, a exercitat în mod direct prerogativele puterii de stat şi a luat decizii importante, atât cu caracter politic, cât şi cu caracter militar.
La fel de importantă s-a dovedit a fi şi abilitatea „grupului Iliescu“ de a se organiza şi acţiona eficient. Componenţii acestei grupări au înţeles foarte bine importanţa televiziunii şi a radioului pentru astfel de momente.
La fel de importantă a fost şi decizia de a face joncţiunea cu factorii de comandă ai principalului pilon de putere în stat – MApN.
Începând cu orele 18:30 ale zilei de 22 decembrie 1989, a fost declanşată la nivelul întregii ţări o amplă şi complexă acţiune de inducere în eroare (dezinformare şi diversiune), unică în istoria naţională.
Consecinţa acestei situaţii a fost instaurarea la nivelul întregii populaţii a României a unei psihoze a terorismului.
Inducerea în eroare a reprezentat principala cauză a numeroaselor pierderi de vieţi omeneşti, vătămări fizice sau psihice, privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi distrugerea unor bunuri de patrimoniu.
1.425 de persoane au fost reţinute sub suspiciunea că erau securist-teroriste.
Nu a fost obţinută nicio probă care să demonstreze existenţa unei grupări teroriste, cu atât mai puţin a uneia securist-teroriste, care să fi acţionat în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. În timpul Revoluţiei din decembrie 1989 nu au existat terorişti.
Aflaţi sub imperiul psihozei terorist-securiste, indusă cu intenţie de factorii decizionali ai CFSN şi ai MApN, militarii români, folosiţi în mod intenţionat necorespunzător, au fost implicaţi într-o luptă pe viaţă şi pe moarte cu un duşman inventat de aceiaşi factori amintiţi.
În realitate, din cauzele menţionate, militarii români au luptat între ei.
Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa implicării unei armate străine pe teritoriul României, în timpul Revoluţiei din decembrie 1989.
Nu există nicio probă juridică privind participarea unor astfel de forţe în exercitarea inducerii în eroare din decembrie 1989.
Totalul persoanelor decedate în intervalul 16-27.12.1989 a fost de 1.006 persoane, din care 153 până la 22 decembrie 1989. După data de 22 decembrie 1989, au decedat 853 de persoane.
Ion Iliescu a acreditat ideea conform căreia constituirea CFSN a avut loc în acele momente ale zilei de 22 decembrie 1989 (intervalul orar 17:00 – 19:00). De altfel, această teză a fost reluată şi ulterior, fiind negată cu insistenţă preconstituirea FSN.
Realitatea, însă, contrazice această afirmaţie. Materialul probator demonstrează fără echivoc preexistenţa unui grup dizident din care făcea parte inclusiv Ion Iliescu, ca lider, care avea drept scop înlăturarea de la putere a preşedintelui Nicolae Ceauşescu, cu menţinerea României în sfera de influenţă a URSS.
Printre obiectivele acestui grup dizident figurau impunerea lui Iliescu Ion ca viitor preşedinte al României şi a generalului col.(r.) Nicolae Militaru ca ministru al Apărării, obiective realizate după 22 decembrie 1989.
Uciderea la 25 decembrie 1989 a cuplului Nicolae și Elena Ceauşescu, după supunerea acestora la un proces penal fără respectarea drepturilor procesuale elementare, a făcut parte integrantă din inducerea în eroare exercitată de grupul politico-militar (vârfurile decizionale ale CFSN şi ale MApN) ajuns la putere în stat şi a avut drept scop legitimarea în faţa poporului român, ascunderea filosovietismului şi preconstituirii acestei puteri.
Prin dezinformări şi diversiuni s-a creat conjunctura falsă necesară pentru a putea fi eliminaţi fizic Nicolae și Elena Ceauşescu.
Mijlocul prin care s-a realizat acest asasinat a fost cel al unui proces penal simulat, în urma căruia fostul cuplu prezidenţial a fost executat.
În perioada Revoluţiei din decembrie 1989, forţele armate ale României au tras aproximativ 12.600.000 de cartuşe.
Ion Iliescu, judecat în dosarul Revoluției: „În calitate de șef de stat și de guvern, președinte al CFSN și al Consiliului Militar Superior, cu intenție, începând cu 22 decembrie 1989, orele 19.30, ar fi dezinformat în mod direct prin aparițiile sale televizate și emiterea de comunicate de presă, contribuind în mod decisiv la instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului, psihoză concretizată în numeroase situații de foc fratricid, trageri haotice cu muniție militară, ar fi participat la dezinformarea și diversiunea exercitate pentru executarea cuplului Ceaușescu, ar fi acceptat și asumat politic, în intervalul 22-31 decembrie 1989, inducerea în eroare coordonată și exercitată de unele cadre cu funcții de conducere din MapN (al căror șef era), fără a interveni pentru stoparea acesteia.
Conduitele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor contra umanității, având în vedere că toate aceste conduite au contribuit decisiv la decesul unui număr de 853 de persoane, rănirea unui număr de 2.157 de persoane, privarea gravă de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internațional a 489 de persoane și cauzarea de suferințe psihice altor persoane. Urmarea imediată a acestor conduite a fost complexă (...), generând totodată o stare de pericol pentru existenţa unei părţi însemnate a populaţiei civile de pe întregul teritoriu al României“.
Gelu Voican Voiculescu, judecat în dosarul Revoluției: „În calitate de factor decisiv al CFSN, cu intenție, în intervalul 22-31 decembrie 1989, ar fi dezinformat prin mass-media (contribuind astfel la instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului, psihoză concretizată în numeroase situaţii de foc fratricid, trageri haotice cu muniţie militară etc.), ar fi participat la diversiunea şi dezinformarea existente pentru executarea cuplului Ceauşescu (25 decembrie 1989) şi a acceptat şi asumat inducerea în eroare comisă de unele cadre cu funcţii de conducere din MApN, fără a interveni pentru stoparea acesteia.
Conduitele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor contra umanităţii, având în vedere că toate aceste conduite au contribuit decisiv la decesul unui număr de 853 de persoane, rănirea unui număr de 2.157 de persoane, privarea gravă de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional a 489 de persoane şi cauzarea de suferinţe psihice altor persoane.
Ca şi în cazul lui Iliescu Ion, urmarea imediată a acestor conduite a fost complexă (...), generând totodată o stare de pericol pentru existenţa unei părţi însemnate a populaţiei civile de pe întregul teritoriu al ţării“.
Generalul (rtr.) Iosif Rus, judecat în dosarul Revoluției: „În calitate de comandant al Aviației Militare, cu intenție, ar fi intervenit în noaptea de 22-23.12.1989 fără drept şi în deplină cunoştinţă de cauză asupra planului de apărare a Aeroportului Internaţional Otopeni, contribuind decisiv la moartea a 48 de persoane (40 de militari şi 8 civili), precum şi la rănirea gravă a altor 15 persoane şi care, la 23.12.1989, a dat în deplină cunoştinţă de cauză ordinul diversionist de schimbare a cocardelor elicopterelor aparţinând Regimentului 61 Boteni, fapt ce a dus la deschiderea focului fratricid şi implicit la rănirea unor persoane, dând în perioada Revoluţiei din decembrie 1989 (intervalul 22-31 decembrie) şi alte ordine militare diversioniste.
Conduitele, care au contribuit la agravarea psihozei teroriste (cauza decesului a 853 de persoane, rănirea a 2.142 de persoane, lipsirea gravă de libertate a 489 de persoane şi suferinţe psihice multor persoane), întrunesc elementele constituite ale infracţiunii de crime împotriva umanităţii. Faptele săvârşite de fostul şef al Aviaţiei Militare au contribuit la generarea unei stări de pericol iminent şi grav la adresa populaţiei civile a României“.
Citește dosarul integral „Dosarul 30 de ani”
VIDEO Ultima încercare a lui Ceaușescu de a-și adormi poporul„
Dosarul Revoluției, o epopee de 30 de ani
Cum s-au omorât românii între ei la Revoluție, din ordinul CFSN și al MApN
„Odioasa dictatură s-a prăbușit!“
Patapievici: Revoluția de centru. Reflecții asupra Revoluției Române și a revoluțiilor din 1989
Oliver Jens Schmitt: România are nevoie de o cultură a memoriei anului 1989
Victor Rebengiuc: „Când comuniștii l-au gonit pe Rege, fost un moment îngrozitor pentru mine“
Stanomir: „Între România pe care Regele o părăsește și cea în care revine nu mai e nicio legătură“
Radu Paraschivescu: Ce nu avem voie să uităm
VIDEO Petre Roman: „Nu am absolut nimic să-mi reproșez în privința Revoluției. Nici a Mineriadei“
Tismăneanu: Românii tânjesc după un nou început, la 30 de ani de la Revoluția lor sângeroasă
Dragoș Paul Aligică: Are sens o identitate românească în lumea asta globalizată?
Mircea Mihăieș: Privind înapoi cu speranță
Igor Cașu: Am îndrăgit România din 21 decembrie 1989
Radu Vancu: Pesedismul n-a fost un comunism, dar a avut aceeași vocație a minciunii endemice
Adrian Cioflâncă: Hibridarea revoluționară
Cristian Diaconescu: Românii și-au dorit cu patimă să trăiască într-o lume liberă