Acordul prevede transportul de energie verde din Caucazul de Sud către Europa și face parte din planurile mai ample ale Uniunii Europene (UE) de diversificare a energiei, scrie cepa.org.
Acesta a fost numit de președintele Comisiei, Ursula von der Leyen, ca fiind un proiect "plin de posibilități".
Azerbaidjanul, un producător cheie de petrol și gaze naturale, joacă deja un rol semnificativ în securitatea energetică europeană prin acordurile convenite recent cu UE. În plus, atât Azerbaidjanul, cât și Georgia sunt țări de tranzit energetic importante pentru Turcia, precum și pentru Europa de Sud și de Sud-Est.
Citește și
Oficial NATO: Alianța, pregătită pentru confruntare directă cu Rusia. România, „o linie roșie”
Turcia va dezvolta infrastructura de informații a bazelor NATO „Intelligence Functional Services”
Proiecte economice cheie cu semnificație geopolitică, precum oleoductele Baku-Tbilisi-Ceyhan (care merge din Azerbaidjan în Turcia) și Baku-Supsa, precum și Coridorul sudic de gaze (care traversează Turcia în direcția est-vest) au sporit importanța Azerbaidjanului ca actor major în materie de securitate energetică pentru Europa.
Decizia UE de a sprijini linia electrică submarină între Georgia și România reprezintă o evoluție semnificativă. Aceasta va permite ca energia electrică produsă în Azerbaidjan, Georgia și în alte țări să fie livrată direct pe piața europeană. De asemenea, va ajuta țările producătoare de energie curată să atragă mai multe investiții străine directe în producția de energie hidroelectrică, eoliană și solară.
În timp ce parcurile eoliene din Azerbaidjan din Marea Caspică ar putea fi principala sursă de energie electrică pentru linia electrică, o analiză economică preliminară a demonstrat că participarea celorlalte țări din Caucazul de Sud va fi importantă pentru succesul comercial final al acesteia.
Odată cu invazia rusă în Ucraina și pierderea aprovizionării cu energie rusească, nevoia UE de a-și diversifica sursele de energie, incluzând atât combustibili fosili, cât și surse regenerabile, este mai mare ca niciodată.
Estimările inițiale ale costurilor sunt de 2,5 miliarde de euro , una dintre sursele potențiale de finanțare fiind Planul european de finanțare economică și de investiții al UE.
Alte surse de finanțare ar putea proveni de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), Corporația Financiară pentru Dezvoltare Internațională (DFC) din SUA și altele.
