Newsweek România: Țara noastră a preluat președinția Consiliului Uniunii Europene de la 1 ianuarie. Cum se vede România, în acest context, de la Bruxelles?
Nicu Ștefănuță: Eu am zis următorul lucru: dacă în toamnă ai făcut antieuropenizare cu anumiți miniștri și în iarnă ai intrat cu aceiași miniștri în președinție, îți dai seama că nu poți să ai aceeași credibilitate.
Adică ai aceeași credibilitate ca în toamnă, dar nu poți să ai una nouă, pentru că acolo lumea știe, e informată și s-a și văzut când au înaintat miniștri noștri acele „testimoniale” în fața comisiilor de specialitate.
Majoritatea întrebărilor erau despre România și, de obicei, asta nu se întâmplă la nivelul Uniunii Europene. Majoritatea întrebărilor sunt despre planurile președinției pentru UE, dar pentru Tudorel Toader, și la Comisia de Libertăți Civile și la cea Juridicã aproape toate au fost despre OUG-uri.
Atunci nu ai credibilitate să avansezi chestii de integrare europeană. Așa se vede România, o țară fără credibilitate în momentul ăsta și e în interesul nostru să avem o președinție bună. Mai este un punct, președinția noastră durează doar trei luni, până în martie, pentru că începe campania electorală pentru un nou parlament. Deci se va termina la finele lui martie, când intră totul în pauză. Lipsind credibilitatea asta, nu poți să închei foarte multe dosare.
3 luni e puțin timp. Am putea face ceva în perioada asta sã ne schimbãm puțin imaginea?
Ce văd eu că vor să facă pentru a schimba imaginea? Umblă cu chestii din astea naționaliste, gen lupul dacic pe logo, video despre România filmat cu un copil care spune că dor există doar în limba românã și în nici o altă limbă.
Nu văd că fac chestii care să schimbe real percepția românească. De exemplu, Donald Tusk, când a fost la București, a menționat de patru ori cuvântul „apărare”. A menționat apărare, apărarea statului de drept, strada care apără. Asta înseamnă ceva, este un semnal.
Există niște așteptări care se vehiculează, mai mult sau mai puțin oficial, de la România?
Da, erau niște așteptări de la Junker, pe care le-a menționat în „State of The Union”, speech-ul din toamnă, unde Juncker a zis că „aștept de la România să închidă două dosare importante, cel de migrație și cel pe buget”.
Cel pe buget, între timp s-a decis că se închide la finele lui 2019, dar de ce e important să închidem dosare, pentru că urmează un nou Parlament UE în care nu se știe cum va fi balanța de putere.
Atunci ar fi bine să închidem acum, cu un parlament favorabil, o sumă de lucruri. Mai este un pachet legislativ privind Collective Action, acțiunea când mai mulți păgubiți dau în judecată o companie. Se hotărărește la nivel european acest Collective Action.
Apoi mai e pachetul consumatorului, care include chestia asta cu alimentele inferioare. Toate astea sunt lucruri de pe masa președinției române, pe care ar trebui să le închidă.
Cum comentați presația miniștrilor de la recenetele audieri la Bruxelles?
Pentru momentul cu cormoranii... trebuie să îmi felicit colegii interpreți pentru munca lor. Ca să fim fair, era la comisia de pescuit, iar cormoranii mănâncă foarte mult pește. El a explicat că mănâncă mai mult pește decât populația.
Știu că totul pare de râs, dar e vorba de efectivele de pește. Altfel, eu am vãzut 25 de președinții până acum și sincer, niciuna nu a fost atât de slabă. Până și bulgarii, până și cea mai mică nație a tratat serios. Mie mi se pare că noi o tratăm așa... aiurea.
Fiecare președinție știe că funcția trebuie să fie o valoare adăugată, adusă proiectului european, dintr-o perspectivă a unui nou stat.
La nivelul Parlamentului European se face o distincție între acțiunile președintelui Iohannis și cele ale Guvernului?
Da, dar în același timp, cumva se face o distincție între Guvern și stradă. Evident, se face distincția între cele două, dar Parlamentul nu își permite să aleagă cu cine discută.
Dacă cadrul tău constituțional spune că Guvernul e responsabil pentru asta și pentru aia, nu poți să zici „eu vorbesc doar cu Iohannis”.
Iohannis apără în mod deschis statul de drept și asta e important la Bruxelles. Și Viorica Dăncilă avea, în mod normal, o imagine bună la Bruxelles. A fost în Parlamentul European, cunoaște multă lume, multă lume nu o cunoaște pe ea pentru că a fost un deputat relativ modest, dar avea toate toate atuu-rile să fie o prietenă a Uniunii Europene.
Când a fost la Bruxelles în toamnă, când a fost rezoluția pe România, președintele Parlamentului UE, Tajani, a salutat-o „Bine ați revenit, dragă colegă”, iar ea a zis „Am venit aici nu să mă scuz”.
Nu poți să faci diplomație cu toată lumea. Era timpul ca România să aibă un premier femeie, dar nu cred că era ea cea mai bună variantă.
Din noiembrie până acum am primit deja două avertizări de la Parlamentul European cu activarea art 7. Credeți că sunt șanse reale pentru asta?
Acum nu, pentru că sunt alte priorități europene. Spunând asta, mă face să mă gândesc că PSD ar putea profita pe chestia asta.
România nu e singura problemă de la Bruxelles, sunt mai multe. Nu cred în posibilitatea de activare a articolului 7, iar în Parlamentul European s-ar putea să se schimbe balanța de puteri după alegerile europarlamentare și nu mai știu ce o să se întâmple.
Eu gândesc în termeni de calendar și nu mai sunt suficiente plenare pentru asta. Mai sunt două sau trei și atunci e foarte greu, dar nu exclud. Ar fi, totuși, fără precedent să se aplice articolul 7 împotriva unei președinții.
În același timp, ai noștri s-ar putea să profite de asta, intern. Să meargă mai departe cu ordonanțele, pentru că acum Uniunea Europeană este cu mintea la alegeri, la viitor. Din iulie, însă, când va exista un nou Parlament lucrurile se schimbă, dar s-ar putea să existe aici o fereastră de oportunitate pentru PSD.
Cum comentați scăderea PSD din sondaj?
Sunt curios să văd dacă nu vor începe pomenile electorale, mai mulți bani la pensii. L-am auzit pe Orlando Teodorovici spunând de rezervele pe care le-am construit, că nu trebuie să folosim bani creditați pentru că avem rezerve. M-a cam îngrijorat apelul la acele rezerve, pentru că asta înseamnă că vor să scoată pe piață bani.
Cum ați perceput dumneavoastră că se raportează românii la UE?
Multă lume se uită la UE ca la un salvator de ultim resort și asta e o capcană, pentru că UE poate face multe chestii, dar nu poate să vină să îți intervină, să îți schimbe guvernul, dar lumea are speranța asta.
Ne distrug ăștia, dar poate ne salvează UE.
Când a fost Tusk la București, el a zis da, continuați să apărați, că e un mesaj important pentru Bruxelles.
La ideea asta cu imigrația pe cauze politice există un răspuns pe care l-am putea da, votul simplu. În doi ani ai putea schimba toată clasa politică, dacă ai avea cu cine.
Numai în PE, 16 din 32 de parlamentari sunt PSD. Deci în 2014, pe fondul urii față de Băsescu, PSD a votat 16 deputați din 32.
N-au luat 50%, au luat 40%, dar cu redistribuiri au ajuns la 50%, ceea ce e mult.
Un deputat din doi din PE e din PSD. Eu sper ca în toate cele patru alegeri care urmează, se va mobiliza lumea. Să nu se mai meargă pe „Lăsați, votul nu schimbă nimic”.
S-ar putea schimba componența în multe locuri. Există o șansă bună să schimbi clasa politică în doi ani, rapid. Eu așa văd lucrurile ca politician.
