Alegeri prezidențiale LIVE

Rezultatele votului în timp real
Călin Georgescu 22,94 %
Elena Lasconi 19,18 %
100,00 %
Marcel Ciolacu 19,15 %
George Simion 13,86 %
Click aici pentru rezultate complete

Judecătoarea Crina Muntean: „S-au reactivat reţele de interese în justiţia locală”

DE Ramona Ursu | Actualizat: 28.08.2019 - 13:58

Crina Muntean, care s-a alăturat, în ultimii doi ani și jumătate, demersurilor magistraților pentru apărarea justiției, a vorbit despre mecanismele de slăbire a statului de drept, despre problemele din sistem și despre câtă independență mai există în justiție.

SHARE

Crina Muntean (47 de ani), judecătoare în cadrul Secției Penale a Tribunalului Bihor, secție pe care a condus-o în perioada 2009 – 2014, a dezvăluit, într-un interviu pentru Newsweek România, care sunt „reţelele de interese în justiţia locală“ care s-au activat împotriva ei, prin intermediul Inspecției Judiciare, după ce a deranjat un cerc sensibil din Bihor, format din avocați, judecători, oameni de afaceri, persoane sus-puse în instituțiile publice.

Cu o experiență de 21 de ani în magistratură, Crina Muntean, care s-a alăturat, în ultimii doi ani și jumătate, demersurilor magistraților pentru apărarea justiției, a vorbit despre mecanismele de slăbire a statului de drept, despre problemele din sistem și despre câtă independență mai există în justiție.

Newsweek România publică, în două episoade, interviul cu judecătoarea Crina Muntean, continuarea urmând a fi citită în numărul viitor al revistei noastre.

Newsweek România: Cum ați ajuns în vizorul Inspecției Judiciare (IJ), care v-a trimis recent la judecata Consiliului Superior al Magistraturii (CSM)?

Crina Muntean: În ianuarie 2019, a fost formulată o sesizare la Inspecția Judiciară, de un avocat local (din Oradea – n.r.), Răzvan Doseanu, prin care s-a solicitat efectuarea unor verificări privind desemnarea mea ca singur judecător de drepturi și libertăți în perioada 1 ianuarie 2018 - 20 noiembrie 2018.

Desemnarea judecătorului de drepturi şi libertăţi, de altfel a tuturor judecătorilor, în complete, se realizează de către Colegiul de Conducere al instanţei. Niciun judecător nu compune un complet după voinţa sau preferinţa proprie.

Ce s-a întâmplat cu sesizarea făcută la IJ?

La data de 21 februarie 2019, s-a dispus clasarea sesizării, însă în 12 martie 2019, inspectorul şef (Lucian Netejoru, șeful IJ – n.r.) a infirmat rezoluţia de clasare.

După reluarea verificărilor, s-a început cercetarea disciplinară împotriva mea şi a şase judecători, cu toţii membri ai Colegiului de Conducere în decembrie 2017, când printr-o hotărâre a Colegiului am fost desemnată să asigur înlocuirea pe al doilea complet de drepturi şi libertăţi, judecătorul titular promovând la instanţa superioară.

Pentru restul procedurii disciplinare a fost desemnat un al doilea inspector, doamna Roxana Petcu. La finalul procedurii, din cei şapte judecători cercetaţi, am fost singurul judecător trimis în judecată disciplinară.

Ce spune legea despre desemnarea judecătorului de drepturi și libertăți și cum ați ajuns să rămâneți, pentru o perioadă, singurul astfel de magistrat de la Tribunalul Bihor?

Până în anul 2014, legea prevedea că emiterea mandatelor de supraveghere revenea doar președintelui instanţei. În această perioadă, am emis singură mandatele de supraveghere, preşedintele instanţei, judecător în materie comercială, delegându-mi această atribuţie, în considerarea faptului că judecam în materie penală şi exercitam, la acel moment, funcţia de preşedinte de Secţie Penală.

În perioada 2014–2015, am emis mandate de supraveghere toţi judecătorii Secţiei, iar, din anul 2015, odată cu reorganizarea Secţiei după principiul specializării, am fost desemnaţi doi judecători de drepturi şi libertăţi, restul judecătorilor fiind de cameră preliminară şi judecată în fond. Am fost unul din cei doi desemnaţi ca judecători de drepturi şi libertăţi.

Prin urmare, nu este real ceea ce s-a mediatizat, că, ulterior anului 2015, respectiv o perioadă de trei ani, aş fi fost singurul judecător de drepturi și libertăţi.

A fost o perioadă de aproximativ 11 luni, în anul 2018, când am  fost desemnată ca singur judecător de drepturi şi libertăţi,  şi două luni, în cursul anului 2015,  pentru acelaşi motiv, promovarea la instanţa superioară a celui de-al doilea judecător de drepturi și libertăţi şi numărul redus de magistraţi ce funcţionau în secţie, mai puţin de jumătate din posturile de judecători alocate.

Desemnarea mea a fost decisă de Colegiul de Conducere atât în anul 2017, cât şi în anul 2015. În 2015, Colegiul de Conducere avea alţi membri, cu precizarea că unul dintre aceştia era actualul preşedinte al Tribunalului Bihor, care la acel moment a considerat măsura perfect legală.

„Deranjez prin faptul că refuz să mă schimb, într-un context în care este evident că toate aceste direcții nu sunt agreate.Nu am să mă schimb”

Nu-mi amintesc cum au decurs dezbaterile în Colegiul din 2015 sau dacă i-am manipulat şi pe judecătorii membri la acel moment în Colegiului de Conducere, pe actualul preşedinte al Tribunalului Bihor, cum am obstrucţionat dezbaterile, însă ştiu cu certitudine că nu s-a invocat niciodată, nici în 2015 şi nici în 2018, în vreo cauză penală soluţionată de mine în aceste perioade, şi nu mi-a fost desfiinţată nicio hotărâre pentru desemnarea mea nelegală ca judecător de drepturi şi libertăţi, ca urmare a încălcării normelor de repartizare aleatorie, deşi părţile şi apărătorii lor au la dispoziţie astfel de instrumente juridice.

Normele ce reglementează repartizarea aleatorie permit acest tip de organizare, nu se poate vorbi despre o încălcare a legii. Normele regulamentare prevăd că repartizarea cauzelor către un singur complet, din motive obiective, reprezintă o repartizare aleatorie.

Această condiţie a existenţei motivelor obiective reprezintă o garanţie că procedura de repartizare nu permite o selecţie subiectivă a judecătorului cauzei şi, în felul acesta, garanţia de imparţialitate a acestuia este protejată.

Desemnarea mea ca singur judecător de drepturi şi libertăţi în aceste perioade s-a făcut în contextul în care, în Secţia Penală, de mai mulţi ani,  judecătorii erau specializaţi pe funcţii judiciare, am rămas singurul judecător de drepturi și libertăți, iar desemnarea mea s-a făcut în considerarea faptului că exercitam această funcție de mai mulți ani.

Nu am fost desemnată pur și simplu, fără nicio legătură cu această activitate, ca să se poată suspecta existenţa unui interes.

Citește partea a doua a interviului cu judecătoarea Crina Muntean: „Nu cunosc ca «epoca Stănoiu» să fi fost marcată de atâta ipocrizie“

Mai știți despre cazuri similare la instanțele din țară?

Există în ţară practici similare, activitatea judecătorului de drepturi şi libertăţi are un anumit specific, ceea ce bunăoară a avut în vedere şi CSM, care într-o hotărâre a stabilit că poate fi desemnat, într-o zi, un singur judecător de drepturi și libertăţi şi toate cauzele să fie repartizate acestuia, fără a fi încălcată repartizarea aleatorie.

Există un raport al Inspecției Judiciare, din 2015, care a stabilit că, având în vedere necesitatea asigurării confidenţialităţii lucrărilor, desemnarea unui singur judecător care să emită mandate de supraveghere tehnică constituie veritabile proceduri operaţionale, care pot fi preluate ca bune practici de către instanţe judecătoreşti, în special la nivelul curţilor de apel.

Există şi alte instanţe în ţară care au adoptat acelaşi tip de organizare, Judecătoria Baia Mare - un singur judecător de drepturi și libertăţi desemnat anual, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - un singur judecător de drepturi şi libertăţi în perioadele 10 februarie 2014 – 1 iune 2014 și 6 februarie 2017 – 6 iunie 2017.

Apoi, în mai multe curți de apel, un singur judecător care emite mandate de supraveghere: Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel Oradea.

Aceste cazuri concrete au fost constatate de Inspecția Judiciară într-unul din cele două rapoarte de control, raport în care Inspecţia a decis că repartizarea aleatorie s-a încălcat doar la Tribunalul Bihor şi în cuprinsul căruia s-a sesizat din oficiu, pentru această chestiune, doar împotriva mea.

În exercitarea acțiunii disciplinare faţă de mine, la sesizarea avocatului Doseanu, toate aceste argumente au fost înlăturate.

Nu văd o problemă în a exercita mai mulţi ani funcţia judiciară de judecător de drepturi şi libertăţi. În practica judiciară există specializări şi în materie civilă, chiar în cadrul aceleiaşi secţii.

Bunăoară, în Secţia I Civilă a Tribunalului Bihor există judecători care judecă doar litigiile de muncă. Există, totodată, în Tribunalul Bihor, judecători care judecă, de 15 ani, în materie de insolvenţă.

Și aici se pronunţă hotărâri extrem de importante şi nu cunosc să se fi imputat vreodată vechimea, stabilitatea sau specializarea judecătorului, iar legislaţia noastră nu conţine prevederi legate de rotaţia personalului şi implicit schimbarea specializărilor.

Concret, ce acuzații vă aduce Inspecția Judiciară?

Am fost acuzată de încălcarea repartizării aleatorii pentru formularea propunerii de organizare a Secţiei Penale, pentru faptul că aş fi obstrucţionat dezbaterile din Colegiu prin invocarea argumentului că implicarea tuturor judecătorilor şi grefierilor secţiei în activitatea judecătorului de drepturi şi libertăţi ar vulnerabiliza dosarele confidenţiale, pentru că aş fi condus şi dirijat discuţiile spre desemnarea mea ca judecător de drepturi şi libertăţi, pentru că nu am susţinut şi oral aspectele discutate într-o şedinţă de secţie, consemnate în procesul-verbal, depus de altfel la Colegiu, odată cu propunerea de organizare, şi aflat în posesia fiecărui membru.

Trebuie făcută o precizare importantă: Colegiul de Conducere este format din șapte magistraţi, iar deciziile se iau prin vot, fiecare membru având dreptul la un singur vot.

Acea decizie a fost adoptată în unanimitate. Cu toate acestea, din cele șapte voturi „pentru“ exprimate liber de către membrii Colegiului, doar votul meu este anchetat.

Inspecţia a apreciat că am fost singurul judecător care am înţeles implicaţiile repartizării aleatorii şi că ceilalți şase magistraţi nu au înţeles ce au decis.

Putem vorbi despre o „rețea locală de interese“ care s-a activat în cazul dvs.? Cine ar face parte din ea?

Da, putem vorbi despre reactivarea unor „reţele de interese în justiţia locală“, chiar de o tendinţă de construire de noi reţele de interese.

În notele pe care le-am transmis Inspecţiei Judiciare în etapa de verificări prealabile, am apreciat lipsa oricărui interes legitim al avocatului, în condiţiile în care acesta nu a acţionat în numele unei părţi dintr-o cauză penală, respectiv nu a avut calitatea de parte, pentru a putea invoca un interes propriu.

Acest lucru indica faptul că, în realitate, motivele reale ale acestui demers tindeau la înlăturarea mea din exercitarea funcţiei de judecător de drepturi şi libertăţi.

Sesizarea avocatului Doseanu s-a produs într-un anume context: la câteva luni de la încheierea perioadei de aproximativ zece luni în care am exercitat singură funcţia de judecător de drepturi şi libertăţi, exista deja desemnat, de câteva luni, un al doilea judecător de drepturi şi libertăţi, ca urmare a promovării unor judecători la Tribunalul Bihor. Practic, problema reclamată de avocat nu mai era de actualitate.

Revenind, cine ar face parte din rețeaua locală de interese?

Vă ofer câteva date. Domnul avocat Răzvan Doseanu este soţul doamnei Loredana Doseanu, judecător în cadrul Curţii de Apel Oradea şi colegă de complet cu doamna judecător Florica Roman. Doamna judecător Florica Roman a fost trimisă în judecată de DNA Oradea, împreună cu judecătorii Raluca Cuc, Denisa Vidican, Ovidiu Galea, soluţia de clasare dată în cauză fiind intens mediatizată.

 

„Am deranjat prin faptul că am vorbit, nu în culisele instanţei, ci în proceduri judiciare”


Pe perioada suspendării din activitatea de judecător, doamna judecător Raluca Cuc a desfăşurat o activitate remunerată în cadrul Biroului Avocaţial al avocatului Doseanu.

Soţul doamnei judecător Carmen Domocoş, actualul președinte al Tribunalului Bihor, Cristian Domocoş, este avocat și pledează în cauzele înregistrate în materie civilă și în materia contenciosului administrativ. Răzvan Doseanu pledează, în marea majoritate a cauzelor, în materie penală.

Ce să înțelegem din acest tip de relații? 

Vă dau un exemplu: un dosar înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea, dosarul nr. 1592/111/2016, a fost judecat de doamnele judecător Loredana Doseanu, soţia avocatului Doseanu, şi de doamna judecător Florica Roman.

Apărătorul intimatului a fost avocatul Cristian Domocoş, soţul preşedintelui Tribunalului Bihor. Apelul petenţilor a fost respins. Preşedintele Tribunalului Bihor, doamna Carmen Domocoş, a inițiat, în a doua jumătate a anului 2018, mai multe acţiuni vizând, în esenţă, înlăturarea mea din funcţia de judecător de drepturi şi libertăţi, demersuri finalizate prin respingerea în mod repetat de către Colegiul de Conducere al Tribunalului Bihor a acestor cereri.

La finele anului 2018, după eşecul acţiunilor președintelui Tribunalului Bihor, în media locală şi naţională au avut loc mai multe intervenţii ale avocatului Răzvan Doseanu vizând activitatea mea profesională în materia emiterii mandatelor de supraveghere tehnică, ca judecător de drepturi şi libertăţi.

Concomitenţa şi consensul dintre demersul avocatului Doseanu şi demersul preşedintelui Tribunalului Bihor, doamna Carmen Domocoş, văditul interes comun al acestora în ce privește magistratul desemnat să exercite funcţia de judecător de drepturi şi libertăţi, în condiţiile relaţionării dosarulului pe care l-am menționat, cel de la Curtea de Apel Oradea, unde soţia avocatului Răzvan Doseanu, doamna judecător Loredana Doseanu (alături de colega sa de complet, doamna judecător Florica Roman) pronunţă soluţii față de persoane reprezentate de avocatul Cristian Domocoş, soţul preşedintelui Tribunalului Bihor, acesta din urmă beneficiind de un câştig material  din aceste activităţi, este exact cadrul necesar pentru derularea unor interese private.

Citește partea a doua a interviului cu judecătoarea Crina Muntean: „Nu cunosc ca «epoca Stănoiu» să fi fost marcată de atâta ipocrizie“

Ce ar mai avea de câștigat aceste personaje, judecători și avocați, de care vorbiți?

Există posibilitatea obiectivă ca aceste persoane să îşi procure avantaje  reciproc, disimulat sub demersuri administrative, sub pretexte de „normalizare“ a justiției, practic soţia avocatului Doseanu, doamna judecător Loredana Doseanu, să ofere soluții avantajoase avocatului Cristian Domocoş, soţul doamnei preşedinte Carmen Domocoş, iar președintele Tribunalului Bihor, doamna judecător Carmen Domocoş, „să ofere“ avocatului Răzvan Doseanu un judecător de drepturi şi libertăţi agreat de aceasta.

Nu știu, într-un astfel de context, cât de rezonabil ar fi procesul penal pentru partea neasistată de avocatul Doseanu. Cred că nu întâmplător, în contextul propunerilor președintelui Tribunalului Bihor legate de judecătorul de drepturi și libertăți, un coleg magistrat mi-a relatat că, între președintele Tribunalului Bihor, doamna judecător Carmen Domocoş, şi doamna judecător Florica Roman există o comunicare de natura celei imputate doamnei judecător Florica Roman în dosarul penal în care aceasta din urmă a fost cercetată, în concret faptul că doamna Carmen Domocoş i-ar fi transmis o doleanță a doamnei judecător Florica Roman în legătură cu soluția pe care acesta din urmă urma să o pronunțe în cauză.

În prezent, acest judecător este membru al Colegiului de Conducere al Tribunalului Bihor şi am avut acordul dumnealui de a menţiona acest aspect în nota adresată Inspecției Judiciare.

Ce relevanță au avut aceste informații pentru Inspecția Judiciară?

Răspunsul Inspecţiei Judiciare la aceste date l-am regăsit în rezoluţia de exercitare a acţiunii disciplinare, unde inspectorul redactor, doamna Roxana Petcu, menţionează că diversele legături de rudenie sau de serviciu între judecători şi avocaţi, respectiv pretinsa conivenţă între preşedintele instanţei, doamna judecător Carmen Domocoş, şi avocatul Răzvan Doseau nu au nicio relevanţă, întrucât activitatea Inspecţiei Judiciare vizează verificarea conduitei judecătorilor împotriva cărora se formulează sesizări.

Atâta doar că, în cuprinsul aceleiaşi rezoluţii, acelaşi inspector menţionează că, potrivit legii, inspectorii judiciari verifică sesizările adresate Inspecţiei Judiciare sau se sesizează din oficiu în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor.

Cu ce ați deranjat această „rețea locală de interese“, de s-ar fi activat împotriva dvs.?

În 2013, am fost audiată, în calitate de martor, în acţiunea disciplinară promovată împotriva judecătorului Mircea Puşcaş, din cadrul Tribunalului Bihor, exclus din magistratură şi condamnat ulterior la patru ani de închisoare cu executare, pentru fapte de corupţie.

Am vorbit despre lejeritatea cu care se accepta imixtiunea în cauze şi tolerarea unui astfel de fenomen de conducerea de atunci a instanţelor locale. Evident, am supărat mai multă lume, unii chiar colegi. Paradoxal, pentru că în fapt vorbeam despre sistemul judiciar, supărarea majoră s-a produs în cercurile infracţionale.

Ce a urmat?

A început o campanie de presă, cu insulte, amenințări, o „supraveghere“ a programului de muncă, pentru a fi fotografiată, toate surprinse de activităţile de supraveghere tehnică dispuse în dosarul de şantaj, constituit în aceste împrejurări, unde am îndrăznit să particip, ca persoană vătămată, împotriva fostului avocat Ioan Sava, ulterior condamnat definitiv pentru corupţie, beneficiar al unor contacte/relaţionări în cadrul instanţelor locale, de natura celor descrise mai sus, ca făcând parte din apanajul profesional al avocatului Doseanu.

Deşi pornită de la audierea mea la CSM, toată această campanie s-a canalizat în final - și atunci, ca şi acum - pe activitatea vizând emiterea mandatelor de supraveghere tehnică. Ulterior, am fost audiată ca martor, împreună cu alți trei colegi magistraţi, în cauza în care judecătorii Florica Roman, Raluca Cuc, Denisa Vidican şi Ovidiu Galea au fost cercetați pentru săvârşirea unor infracţiuni. Nu am avut o poziţie favorabilă acestora.

Am deranjat prin faptul că nu am acceptat să devin complice moral al unor astfel de fapte; pentru că am vorbit, nu în culisele instanţei, ci în proceduri judiciare; pentru că în plan administrativ am susţinut măsuri care au împiedicat scurgerea informaţiilor confidenţiale, ceea ce evident a sporit şansele de probare a faptelor investigate.

Deranjez prin faptul că refuz să mă schimb, într-un context în care este evident că toate aceste direcţii nu sunt agreate. Nu am să mă schimb, pentru că structural nu pot să gândesc sau să acţionez în alt mod, o să-mi dovedesc justeţea convingerilor și a acţiunilor profesionale.

Avocatul Răzvan Doseanu, așa cum ați arătat, ar face parte din această rețea locală de interese. Există interese ale unor „nume grele“ pe care le-ar reprezenta?

Da, avocatul Doseanu face parte din reţelele de interese ale justiţiei locale, vechi şi noi.

Contextul relaţional pe care l-am menţionat, concomitenţa demersurilor preşedintelui Tribunalului Bihor și ale avocatului Doseanu, vizând un sector important din activitatea judiciară a instanţei, emiterea mandatelor de supraveghere tehnică şi dispunerea măsurilor preventive, indică, în mod clar, existenţa unor interese private și nicidecum dorinţa de „normalizare“ a justiției locale.

O astfel de „normalizare“, în contextul relatat, tinde, în realitate, la reactivarea  unor rețele, a unor practici neconforme legii.

Ce „nume grele“ ar putea reprezenta avocatul Doseanu? Avocatul Doseanu poate fi considerat vectorul unor persoane locale influente, aflate în contact cu legea penală.

Din practica judiciară locală, cunosc că acesta a asigurat sau asigură asistenţă juridică în dosare importante, în care au fost judecaţi Alexandru Kiss, fost preşedinte al Consiliului Judeţean Bihor, Ioan Ciocan, om de afaceri, condamnat pentru cumpărare de influenţă la fostul ministru Borbely, Remus Indrei, fost şef al Poliţiei Beiuş, în prezent judecat în dosarul în care este trimis în judecată fostul şef al Poliţiei Române, Popa Liviu.

Mai vorbim despre Adriana Sime, fost şef al Inspecţiei Fiscale în Administraţia Financiară Judeţeană Bihor, Floare Chipea, fost decan al Facultăţii de Sociologie din Oradea, trimisă în judecată alături de rectorul Universității Oradea, Constantin Bungău, Nela Secară, un dosar în curs de judecată, intens mediatizat într-o anumită parte a presei, Istvan Soosz, şef serviciu în cadrul Administraţiei Financiare Judeţeană Satu Mare, trimis în judecată alături de Mircea Ardelean, fost director general al fostei Direcții Generale a Finanțelor Publice Satu Mare, Attila Racz, un afacerist notoriu, condamnat de Tribunalul Bihor, Ioan Florin Moţ, primar al comunei Zărand, denunţător al lui Dan Diaconescu (OTV), condamnat pentru corupție.

Ultimele două condamnări au fost dispuse de către doamna judecător Raluca Cuc, cu câteva luni înainte de a-şi începe activitatea în Biroul avocatului Doseanu.   

Ați emis, mai mulți ani, mandate de supraveghere tehnică. Între 2010 și 2014 ați fost singurul judecător al Tribunalului Bihor care semna aceste mandate. Spuneți-ne câteva dosare „sensibile“ în care ați emis astfel de mandate și ce persoane cu notorietate și influență locală erau vizate?

E o perioadă însemnată de activitate şi e dificil să-mi amintesc toate numele cu rezonanţă.

O să menţionez însă câţiva dintre clienţii avocatului Răzvan Doseanu, nume prezente în dosare pe care le-am soluţionat, ca judecător de drepturi şi libertăţi: Alexandru Kiss, Ioan Ciocan, Remus Indrei, Adriana Sime, Floare Chipea, Constantin Bungău, Nela Secară, Istvan Soosz, Attila Racz.

Dar interesele personale ale avocatului Dosneanu ar exista, care l-ar fi putut determina să se „activeze“ împotriva dvs.?

Da, există un interes exclusiv personal şi nelegitim al avocatului. Acesta nu a acţionat în numele vreunei părți dintr-o cauză penală; acţiunea disciplinară nu vizează niciun dosar penal, nicio parte din vreun dosar penal, în raport de care să se susţină că există o repartizare aleatorie viciată şi, în felul acesta, o atingere a dreptului la un proces echitabil prin afectarea garanţiei de imparţialitate a judecătorului desemnat să judece cauza.

Legea impune ca o astfel de sesizare să fie făcută de o persoană „interesată“, respectiv o persoană care să poată invoca încălcarea unui drept subiectiv propriu.

Într-o completare la sesizarea inițială, avocatul Doseanu face trimitere la un dosar înregistrat într-o perioadă în care, însă, nu mai funcţionam doar eu ca judecător de drepturi şi libertăţi, astfel încât, pentru a se putea raporta exclusiv la această perioadă şi a mi se putea  imputa încălcarea normelor de repartizare pentru toată durata celor aproximativ 11 luni, Inspecţia Judiciară a ignorat cu totul acest aspect şi nu a raportat sesizarea avocatului la acea cauză concretă.

Un comportament corect al avocatului ar fi impus ca acesta, în cauzele în care îşi apăra clienţii, să folosească instrumentele juridice pentru a obţine  corectarea repartizării aleatorii.

Domnul avocat Doseanu nu a contestat legalitatea hotărârii de Colegiu prin care am fost desemnată ca singur judecător de drepturi și libertăţi, deşi cunoaște existenţa acestui mecanism, fiind apărător într-o cauză unde s-a contestat legalitatea repartizării aleatorii prin atacarea hotărârii de Colegiu la instanța de contencios administrativ, cauză aflată în prezent pe rolul Tribunalului Alba.

Avocatul Doseanu nu m-a recuzat, până la momentul formulării acestei sesizări la Inspecția Judiciară, procedură în care putea să invoce lipsa mea de imparţialitate în cauzele pe care le-am soluţionat ca singur judecător de drepturi şi libertăţi, în acea perioadă.

În condiţiile unui astfel de  comportament, ca apărător, sintagma „încălcarea dreptului la un proces echitabil“ nu e decât un slogan folosit de avocat pentru  a acredita, la modul general și isteric, că justiția este abuzivă, că mandatele de supraveghere sunt abuzive şi, evident, că sunt necesare schimbări.

În folosul cui? Evident că există interese. La nivelul anului 2011, în perioada primului meu mandat de preşedinte de Secție Penală, domnul judecător Constantin Manoliu, preşedintele de atunci al Tribunalului Bihor, mi-a adus la cunoştinţă că i-a fost sesizat, în scris, existenţa unui incident la nivelul Biroului de Executări Penale.

În concret, într-o cauză, avocatul Doseanu a depus, în timpul dezbaterilor, în şedinţă publică, fără să i se pară nefiresc cel puţin, deşi este nelegal, un înscris emis de Tribunalul Bihor într-o procedură confidenţială în cadrul Biroului de Executări Penale.

Sunt convinsă că avocatul Doseanu a avut cunoştinţă și nu a agreat defel modul în care am gestionat ulterior măsurile de protecţie a informaţiilor confidenţiale la nivelul Secţiei Penale.

În intervenţiile media, legate de presupusele înregistrări ce s-ar fi efectuat în sediul DNA Oradea, cu referiri la judecători, referiri care însă în niciun fel nu mă vizează, a insinuat şi numele meu, prezentându-mă ca judecătorul care ar fi deţinut mulţi ani ,,cheile a tot ce înseamnă autorizări de interceptări şi de măsuri de supraveghere tehnică“ sau ca un judecător care ar deţine un vast bagaj informaţional urmare acestei activităţi.

Un fapt absolut firesc, fiecare judecător, prin prisma naturii activităţii sale, acumulând un bagaj informaţional însemnat, cu atât mai mult un judecător care îşi desfăşoară activitatea în materie penală, ajunge în mod natural să deţină informaţii asupra fenomenului infracţional.

Un fapt firesc pe care avocatul, de data aceasta, îl găseşte nefiresc. De ce? Pentru că sistemul judiciar pe care şi-l doreşte, pentru care pledează, este probabil acela în care avocatul cunoaşte existenţa şi conţinutul mandatului de supraveghere în momentul în care acesta este semnat de judecător.

Există şi un interes pragmatic al avocatului în a-şi obţine un tratament preferenţial la nivelul instanţelor, prin erijarea sa arogantă, în urma difuzării înregistrărilor cu procurorii DNA, în promotorul unor schimbări în justiţia locală, evident dorite de către acesta din considerente subiective şi interese private, nicidecum generate de nevoia sa de a impune principii noi şi oameni noi care să le aplice.

Dovadă e faptul că, deşi la Curtea de Apel Oradea a existat  un singur judecător care a emis mandate de supraveghere tehnică, din anul 2015  până la finele anului 2018, nu a invocat în spaţiul public şi nu a sesizat Inspecţiei Judiciare existenţa acestei situaţii.

Ce urmăreşte, în realitate, avocatul Doseanu? O justiţie locală care să nu mai incomodeze, o justiţie în care clienţii avocatului Doseanu şi avocaţi cu comportamentul avocatului Doseanu să fie lipsiţi de grija propriilor fapte.

Citește partea a doua a interviului cu judecătoarea Crina Muntean: „Nu cunosc ca «epoca Stănoiu» să fi fost marcată de atâta ipocrizie“

Într-o notă pe care ați trimis-o către Inspecția Judiciară, ați precizat că, într-o ședință a Colegiului de conducere a Tribunalului Bihor, președinta Tribunalului Bihor, Carmen Domocoş, le-a spus colegilor: „Avocaţii s-au săturat să întâlnească acelaşi judecător de drepturi şi libertăţi“. Se înțelege că remarca făcea referire la dvs. Avocatul Dosneanu cataloga drept „o gravă neregularitate“ faptul că erați singurul judecător de drepturi și libertăți de la Tribunalul Bihor, în plângerea înaintată Inspecției Judiciare.

Da, a fost o remarcă ce m-a vizat. O remarcă neinspirată şi care a atras atenţia unora dintre membrii Colegiului de Conducere asupra intenţiilor preşedintelui Tribunalului Bihor.

În perioada ce a urmat, au fost respinse practic toate cererile de reorganizare a activităţii judecătorului de drepturi şi libertăţi. Dincolo de asta, în aceeași şedinţă, cea din 12 iulie 2018, unul dintre membrii Colegiului de Conducere a contraargumentat propunerile de reorganizare, susţinând că ar trebui desemnat un singur judecător pentru emiterea mandatelor de supraveghere şi a celor de percheziţii, invocând că există riscul scurgerii de informaţii din dosarele confidenţiale; practic, argumentul folosit  de mine  şi  interpretat de Inspecţia Judiciară ca fiind argumentul prin care am obstrucţionat dezbaterile în Colegiul de Conducere şi, în felul acesta, am încălcat repartizarea aleatorie.

Poziţia colegului meu se regăseşte în procesul-verbal de ședinţă aflat la dosarul disciplinar şi ignorat în totalitate de inspectori.

„Grava neregularitate“ susţinută de avocatul Doseanu nu a fost invocată niciodată, în niciuna din cauzele soluţionate de mine, în perioada în care am fost singurul judecător de drepturi și libertăţi, unde se putea obţine un remediu procesual.

Avocatul Doseanu nu a invocat niciodată nelegala compunere a completului, Hotărarea Colegiului de Conducere, prin care am fost desemnată singurul judecător de drepturi și libertăți, ca titular şi înlocuitor, nu a fost contestată de avocatul Doseanu.

Dumnealui nu şi-a pus niciodată problema că nu m-am desemnat singură judecător de drepturi și libertăți şi nu şi-a îndreptat nicio acţiune împotriva celorlalţi membri ai Colegiului de Conducere.

În fapt, această sesizare la Inspecţia Judiciară e pretexul avocatului pentru implicarea sa într-un mecanism complex de „liniştire“ (alt gen de ,,liniştire“) a unei părți din magistratură.

Cum ați ajuns să fiți martor în dosarul în care cele două judecătoare din Bihor, Raluca Cuc și Florica Roman, au fost anchetate pentru diverse infracțiuni? În ce au constat reacțiile colegilor din magistratură de care vorbeați mai devreme?

Din câte cunosc, unul dintre judecătorii cercetaţi a solicitat audierea mea şi a încă trei colegi judecători. A fost o audiere în care am redat exact aspectele pe care le-am relatat în discuţii anterioare cu colegi de secţie.

Unii colegi au avut un comportament diferit faţă de mine, după acest moment. Nu m-am lăsat afectată şi m-am raportat la acei colegi care gândesc ca mine.

Situaţia este însă mai complexă. Sentimentele de ostilitate care s-au dezvoltat pe fondul dosarelor penale în care au fost cercetaţi mai mulţi judecători de la Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea s-au resimţit în multe forme.

Personal, am fost nevoită să îmi ascult deseori numele evocat de aceştia la anumite posturi TV. Nu exclud, de asemenea, şi o vendetă în acţiunile avocatului Doseanu, ca bonus pentru magistraţii care au fost urmăriţi  penal, cu care se află în relaţiile pe care le-am descris.

Citește partea a doua a interviului cu judecătoarea Crina Muntean: „Nu cunosc ca «epoca Stănoiu» să fi fost marcată de atâta ipocrizie“

Google News Urmărește-ne pe Google News
Comentarii 0
Trebuie să fii autentificat pentru a comenta!

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
Articole și analize exclusive pe care nu trebuie să le ratezi!
Abonează-te