Italia este a doua casă pentru cel puțin 1,5 milioane de români. Muncitori. Întreprinzători. Oameni onești. Care și-au luat viața pentru a doua oară în mâini.
Au părăsit țara și din cauza unei funcționari corupți care gâtuie România. Eficiența statului și finanțele acestuia. Și inhibă orice dezvoltare. Dar și investițiile. Publice sau private.
În mod ironic, aceeași Italie a devenit refugiu pentru 12 infractori români condamnați pentru fapte de corupție. Cu excepția unuia. Care a omorât beat și drogat la volan.
Scăderea demografică din această țară și o ofertă mai tentantă sunt alte motive pentru care milioane de români au fost atrași de Italia.
Dar care sunt motivele pentru care aceeași Italie este loc de refugiu și pentru acești infractori. Și mai ales ce fac autoritățile române să-i aducă înapoi.
Să curmeze această sfidare. Și nedreptate. Și îngenunchere a statului de drept din România. De către un stat membru fondator al UE.
Dar și de inacțiunea dulceagă dar gălăgioasă chiar a statului român.
De ce Italia?
Pentru că e frumoasă. Pentru că e la o aruncătură de băț. Pentru că ne este apropiată cultural. Doar suntem de “geantă” latină.
Dar și din alte motive. Mult mai omenești.
În primul rând datorită unei legislații mai permisive la executarea pedepselor. Și a unor neclarități legislative.
Dar și a unor instanțe de judecată. Mai permisive cu infractorii decât cele românești pe care nu-i lasă deloc să își ispășească pedeapsa acasă.
Citește și Rețeaua fugarilor români din Italia: unde se ascund, ce afaceri au, ce avocați folosesc
Odată condamnat definitiv de către o instanță de judecată din România pe numele unui infractor era emis un mandat european de arestare.
Dacă nu era găsit acasă de către polițiștii care veneau să-l ducă la închisoare.
În Italia, autoritățile române au avut numai eșecuri în privința cererii lor către justiție de a-i trimite înapoi în România pe cei 11 condamnați definitiv pentru corupție. Plus unul pentru omor calificat.
Pe motiv că și-au făcut un rost în această țară. Stau acolo de 5 ani, au un loc de muncă, au o locuință, și-au deschis afaceri etc
Predă-te în sud, stai în nord
Trucul lor favorit este să se predea la o instanță din sudul mai sărac dar să locuiască în nord la sute de kilometri distanță.
Așa au făcut mai toți de la Ionel Arsene, fostul președinte al Consiliului Județean Neamț, Dragoș Săvulescu, om de afaceri, Daniel Dragomir, fost colonel SRI, Darius Vâlcov, fost ministru al finanțelor.
Au fost și excepții. Cea mai notabilă a Alinei Bica, fosta șefă Antimafia. Care s-a predate în sud și a rămas acolo.
A devenit ca un mentor pentru toți ceilalți care au aterizat ulterior în Italia. Un cap de pod pentru desantul infracțional românesc în Italia.
Minciuni adevărate
Mulți dintre acești infractori au avut un exces de zel care cochetează cu minciuna.
Au încercat să le arate judecătorilor italieni că sunt înrădăcinați în această țară chiar când se aflau pe poziții oficiale în România.
Este cazul lui Darius Vâlcov. Și nu numai.
Vâlcov și-a păstrat zăbrelele de la ferestrele reședinței sale italiene Foto: Newsweek România
Alții le-au spus magistraților italieni că au plecat în Italia pentru că rudele lor fac studii în Italia. Este cazul cărătorului șpăgii lui Vâlcov, Minel Prina.
Alții, că și-au deschis afaceri prospere în Italia. Cum a făcut-o Ionel Arsene care și-a deschis formal o firmă în Italia.
Alături de cel căruia i-a botezat copilul în România. Și căruia i-a dat contracte de zeci de milioane de lei când era jupân peste județul Neamț.
Alții n-au avut nici o jenă să copieze argumentele pentru care merită să nu fie extrădați de la unul al altul. Cum e cazul locotenenților fostului primar al Bucureștiului, Sorin Oprescu.
Oricât de ciudat și neadevărate ne sună argumentele invocate de infractorii români, paradoxal acestea au fost acceptate de judecătorii italieni.
În cazul unora nu numai judecătorii dar chiar și procurorii au făcut front comun cu avocatul apărării. Ca și cum toate forțele juridice private sau de stat s-au pus în slujba fugarului. E cazul Alinei Bica.
Pe alții chiar și doctorii îi țin departe de judecată. E cazul lui Mario Iorgulescu, beizadeaua care a ucis beat și drogat la volan un om în miezul nopții.
De peste trei ani, diverși doctori spun că Mario nu înțelege consecințele juridice ale faptelor sale. Și că, din acest motiv, nu poate să apară în fața judecătorilor.
Situația poate dura la nesfârșit. Până dincolo de prescrierea faptelor.
Mario Iorgulescu se tratează la un sanatoriu de lux Foto: Newsweek România
Doi ghinioniști
Între cei 12 s-au strecurat și doi ghinioniști. Chiar doi și jumătate.
Omul de afaceri Sorin Strutinsky, creierul tripletei din Constanța Mazăre-Nicușor Constantinescu, și Cornel Bogdan Popa, unul din locotenenții lui Sorin Oprescu, au evitat extrădarea în România.
Dar n-au putut evita pușcăria. Ambii sunt în detenție la închisoarea Montoria din Verona. Orașul îndrăgostiților din piesa Romeo și Julieta a lui Shakespeare.
Strutinsky și un locotenent al lui Sorin Oprescu își execută pedeapsa la închisoarea Montoria din Verona Foto: Newsweek România
Sunt în această situație pentru că au primit pedepse mari în România peste pragul la care legislația italiană permite o execuție mai blândă.
De genul celei date Alinei Bica care poate ieși din casă de la 7 la 21 seara, poate munci însă are o serie de restricții. Care îi dau libertate. Spre deosebire de pușcăria din România.
Cei doi vor putea să iasă din pușcărie imediat ce vor ajunge în jurul acelui prag. Nu mai au mult.
Omul de afaceri, Ioan Bene, a executat doar un singur an de închisoare la închisoare Turin din sudul Italiei. Dar a ieșit pe motiv că trebuie să-și trateze o dependență.
Își savurează libertatea la o vilă cu piscină dintr-un complex imobiliar de lux.
Pușcărie, haine grele
Un alt argument extrem de des invocat de majoritatea condamnaților români a fost legat de condiția închisorilor românești.
Că odată intrați acolo vor fi supuși unor tratamente inumane și degradante.
Brusc, se joacă alba neagra cu cu metri pătrați pe cap de deținut.
Instanțele italiene dau dreptate pe bandă rulantă argumentelor fugarilor noștri. Care se plâng că nu le sunt puse la dispoziție 3-4 metri pătrați exceptând mobila și toaleta pe durata detenției.
Odată depășit acest pas, infractorul român se cufunda într-o dulce așteptare a echivalării în Italia a pedepsei primite în România.
Pentru mulți dintre aceștia au trecut ani de zile, pe care i-au petrecut în libertate, până când o instanță italiană să le precizeze printr-o sentință cum să-și execute în Italia pedeapsa primită în România.
Este cazul lui Minel Prina, cărătorul de șpăgi al lui Vâlcov. Sau a lui Marian Zlotea, fostul șef al Autorității Sanitar Veterninare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA).
Ministrul Justiției, scrisoare către cel italian
Acasă, subiectul injusteții produsă de fuga celor 12 în Italia a stârnit o dezbatrere aprinsă.
Noul ministru al Justiției, Alina Gorghiu, i-a trimis o scrisoare omologului ei italian în care îi cere acestuia un dialog mai bun.
Este nevoie. Ministerul Justiției italian nu s-a consultat cu autoritățile române deloc pe multe cazuri ale celor 12 fugari.
“La mai puțin de o lună de la preluarea mandatului, în data de 11 iulie a.c., am transmis omologului meu o solicitare de dialog la nivel tehnic și politic I-am propus crearea unui grup de lucru bilateral dedicat dezvoltării și îmbunătățirii cooperării judiciare în materie penală. Grupul de lucru ar urma să fie alcătuit atât din reprezentanți ai autorităților centrale, cât și din practicieni.
În spiritul continuării colaborării bilaterale, Ministerul Justiției român a reiterat invitația la un dialog constructiv, în ceea ce privește componenta esențială a acestei cooperări, respectiv predarea persoanelor urmărite internațional, în vederea urmăririi penale, judecării sau executării pedepselor, servind intereselor unei justiții eficiente și echitabile“, afirmă Alina Gorghiu.
Autoritățile române pun rapid în mișcare cererea autorităților italiene privind mandatele europene de arestare pe numele cetățenilor italieni ajunși în România.
Nu există o reciprocitate din partea statului italian. Cel mai bine se vede în cazul celor 12 fugari.
Proiecte de legi. Vechi și noi. Doar pe hârtie
De trei ani de zile Guvernul, care a avut mai multe culori politice, se chinuie să înăsprească legislația privind fuga din calea executării pedepselor date de instanțele de judecată.
Cel care fuge să nu fie doar fugar ci tratat ca unul evadează dintr-o închisoare. Și să primească, în consecință, ani grei de închisoare cu executare la sentința deja primită.
Prin acest proiect de lege se introduce o nouă infracțiune: “incriminarea faptei persoanei condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii de a nu se prezenta la organul de poliție în vederea punerii în executare a pedepsei în termen de șapte zile de la data la care a rămas definitive hotărâre prin care s-a dispus executarea pedepsei”.
Propunerea nu are un termen clar de implementare.
Conform actualului ministru al Justiției, proiectul a primit observațiile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a fost trimis la Consiliul Superior al Magistraturii.
De unde se așteaptă un semnal pozitiv. Spre deosebire de cele negative date de această instituție în trecut. Pe acest subiect.
Ping, pong. Tenis de masă
Prima care a pus problema mai apăsat a fost Ana Birchall, fost ministru al justiției în perioada 24 aprilie 2019- 4 noiembrie 2019.
Aceasta îi cerea lui Stelian Ion, succesorul ei la Ministerul Justiției, să ofere magistraților instrumente noi prin care să împiedice fuga celor condamnați. Chiar din prima instanță.
"Consider că este absolut necesar ca Ministerul Justiției (care are drept de inițiativă legislativă) să vină urgent cu o propunere de modificare legislativă care să permită judecătorului ca și în primă instanță, să aplice din oficiu și o măsură preventivă, precum interdicția de a părăsi țara de exemplu.
Așa cum am tot spus, trebuie clarificate cu celeritate măsurile, inclusiv cu modificări legislative urgente, care se impun acasă (de exemplu de ce și în ce condiții sunt ridicate, cu destul de multă ușurință, măsurile precum controlul judiciar, interdicția de a părăsi țara, consemn la frontieră etc.) tocmai pentru a preveni fuga din țară până la rămânerea definitivă și punerea în executare a unei hotărâri judecătorești!", afirma Birchall.
Stelian Ion a surfat pe nemulțumirea populară legată de acest fenomen. Dar nimic concret nu s-a întâmplat în mandatul lui.
Fostul ministru al Justiției, Cătălin Predoiu, s-a mulțumit să constate atitudinea necooperantă a statului italian pe acest subiect.
Și să precizeze că Italia este în procedură de infringement din cauza modului deficitar în care execută mandatele europene de arestare.
Mazăre, adus acasă de la 8000 de kilometri distanță
Ultimul nume sonor adus în România a fost cel al lui Radu Mazăre, fostul primar al Constanței.
S-a întâmplat extrem de rapid și de neașteptat pe mandatul scurt de ministru al justiției deținut de Ana Birchall.
Condamnat la 9 ani de închisoare cu executare reușise să fugă la peste 8000 de kilometri de casă în Madagascar. Unde deținea un complex turistic. Care nu a făcut niciodată obiectul vreunei anchete a procurorilor anticorupție.
Acesta este unul din reproșurile constante ale opiniei publice la adresa DNA. Că nu anchetează ceea ce pare evident. Dar că se ocupă, de multe ori, de mărunțișuri.
Mazăre a fost adus destul de rapid acasă.
Însă după acest eveniment, pe care toți îl doresc repetabil, a început hemoragia peste hotare a gulerelor albe condamnate la pușcărie.
Cu preponderență în Italia dar nu numai.
Recent, a avut loc un eveniment care dădea speranță.
Un alt condamnat extrem de gălăgios, fostul deputat Cristian Rizea a fost adus în țară. De la o aruncătură de băț de la Chișinău. Unde ducea o viață în libertate.
Timp de mai bine de un an de când devenise chiar o vedetă pe rețelele de socializare și la televiziune cu remarcile lui împotriva justiției românești.
Cine și-a mai permis luxul să fugă
Lista fugarilor de lux, care n-au fost aduși încă acasă este completată de cel puțin trei nume cu rezonanță.
Sebastian Ghiță, fostul deputat, om de afaceri și prieten extrem de apropiat al fostului premier, Victor Ponta.
Care a fugit la o aruncătură de băț, în Belgrad, Serbia. De unde-și conduce afacerile prin interpuși. Dar și televiziunea sa, România TV, un bastion pro rusesc.
Ghiță fusese trimis în judecată în mai multe dosare în care fusese acuzat de fapte de corupție.
Fugise în Serbia după o agapă la sediul Serviciului Român de Informații (SRI). Acolo a devenit un colaborator strâns al premierului acestei țări, Alexandru Vucic. Își își continuă afacerile. Și în Serbia. Și în România.
Avusese chiar și o formațiune politică extremistă, Partidul România Unită, cu un nume copiat după cel al partidului lui Vladimir Putin, Rusia Unită.
Începuse o colaborare cu George Simion pe când acesta era la începuturi cu formațiunea sa politică extremistă, AUR. Acum acesta este promovat intens pe România TV.
Fostul primar al Capitalei, Sorin Oprescu, a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru luare de mită. A fugit în Grecia. Unde s-a reîntors la vechea lui meserie.
Ultimul fugar de calibru este Ionuț Costea, fost secretar de stat în Ministerul Finanțelor Publice și cumnatul lui Mircea Geoană, actualul secretar general adjunct al NATO.
Fusese condamnat la 6 ani de închisoare pentru luare de mită.
Autoritățile române l-au dat în urmărire internațională însă nu l-au reperat deocamdată.
Poate fi în Italia, să apeleze la rețeta deja patentată de cei 12 fugari celebri pe urmele cărora a mers Newsweek România.
Sau într-o altă locație de vis. În Africa. Sau alte paradisuri cu care România nu are tratate de extrădare.
