Primele astfel de ecrane receptoare de imagini de televiziune, fuseseră amplasate în trei locuinţe şi având forma unui pătrat cu latura de 28 de cm, aveau să capteze primele imagini transmise de la o staţie special amenajată.
Un rol hotărâtor în realizarea acestei prime transmisii de televiziune a purtat semnătura muncii de inovare tehnică a inventatorului suedez Ernst F. W. Alexanderson.
S-a născut la 25 ianuarie 1878, în Uppsala, Suedia. A absolvit Universitatea tehnică regală din Stockholm cu specializarea inginer în domeniul mecanicii şi electronicii.
A urmat timp de un an studii la Universitatea Tehnică din Berlin. Descoperirea unui volum al lucrării ''Fenomenul Curentului Alternativ'' a lui Charles P. Steinmetz l-a determinat să plece în America pentru a lucra alături de Steinmetz la diferite proiecte, fiind entuziasmat de lucrările acestuia, spune http://edisontechcenter.org/, conform Agerpres.
citeşte şi: Omul „magnet”: Românul, în Cartea Recordurilor, după ce și-a lipit de corp un televizor de 26 kg
Nemulţumit de modul autocratic în care se desfăşurau proiectele la Edison Company, a plecat, în 1902, la compania General Electric unde a fost supus unor teste (1903) pentru angajare şi din 1904 făcea parte din colectivul de ingineri al renumitei companii.
Alexanderson avea să depună eforturi considerabile în munca de cercetare, reuşind să revoluţioneze domeniul telecomunicaţiilor (radio, telefonie), lucrând la proiecte de comunicaţii şi pentru forţele navale, însă domeniul transmiterii la distanţă a imaginilor şi sunetelor i-au captat mare parte din cercetări.
Munca asiduă depusă pentru obţinerea succesului privind transmiterea de imagini televizate la distanţă şi care avea să schimbe viaţa oamenilor prin apariţia şi dezvoltarea televiziunii se derulase pe o perioadă de cercetare şapte-opt ani în care Ernst Alexanderson a colaborat cu ingineri de calibru de la cele două companii americane, General Electric şi RCA.
Reuşita a fost anunţată public de cotidianul New York Times pe prima pagină a ediţiei din 14 ianuarie 1928: ''Radio Televiziunea la receptoare casnice este în teste: imagini şi voce difuzate şi auzite clar în trei locuinţe din Schenectady'', ''prima dovadă absolută a posibilităţii conectării locuinţelor din întreaga lume prin imagini aşa cum deja sunt conectate prin voce''.
citeşte şi: Un bărbat și-a lăsat tot satul fără internet timp de 18 luni cu televizorul său vechi
În 1926, Alexanderson lucra deja la proiectul de transmitere a imaginilor prin radio (prin intermediul radiotelegrafiei), în acest demers al său descoperind că există o cale de transmitere a imaginilor video. A cooperat cu ingineri de la cele două companii, rolul său în acest succes fiind exponenţial. Mult mai târziu, Alexanderson avea să declare în spaţiul public faptul că nu îşi imagina impactul social extraordinar al televiziunii.
Şi-a continuat cercetările pe cont propriu, după 1930, ca urmare a separării companiilor General Electric Company şi Radio Corporation America, dedicându-şi interesul aplicabilităţii ştiinţei electronice precum transmisia folosind curentul direct. A continuat să lucreze şi în domeniul undelor ultra-scurte şi al televiziunii. A căutat suport financiar inclusiv în domeniul militar pentru munca sa.
Pe lângă reuşitele în domeniul radio-difuziunii, Alexanderson a realizat o listă considerabilă de invenţii în segmentul electricităţii şi câmpurilor de control. Patentele obţinute au reprezentat munca sa întinsă pe 35 de ani, reuşind în medie să producă un patent la fiecare şapte săptămâni.
Pe lângă cercetările sale în domeniul tehnicii, a scris şi discursuri, precum ''Televiziunea şi Utilizările sale în timp de pace şi de război'', în care a subliniat importanţa televiziunii pentru societate.
După 1948, a redus intensitatea activităţii de cercetare şi a lucrat în calitate de consultant la GE Research Lab. În 1952 avea să publice ultima sa lucrare, despre tranzistori. Avea să-i fie recunoscut un nou patent în 1955 pentru receptorul tv color. Munca sa dedicată televizorului color s-a întins pe aproape trei decenii.
A lucrat, în 1955, în Suedia, la un nou proiect, pentru ca ulterior să se dedice, în laboratorul său de acasă alături de asistentul Albert Mittag, cercetării importanţei semiconductorilor şi aplicabilităţii acestora.
Ultimul său patent face referire la un sistem de control al unui motor cu viteză ajustabilă prin folosirea semiconductorilor.
Ernst F. W. Alexanderson a murit la 14 mai 1975, lăsând moştenire o bogată activitate de cercetare încununată de numeroase patente (344) şi reuşite care au contribuit la dezvoltarea tehnice, dar îndeosebi la îmbunătăţirea vieţii sociale a oamenilor.
