Când a vrut Ungaria unirea cu România? În ciuda relațiilor tulburi și tensionate dintre ele două țări, de-a lungul istoriei, a existat cel puțin un moment în care vecinii noștri de la vest au dorit să se creeze un stat și mai mare, ce s-ar fi aflat sub conducerea regelui de atunci al României.
Dar proiectul a eșuat, pentru că, de fapt, conținea o capcană de care marii oameni politici români de atunci și-au dat seama. Pe 15 martie, Ungaria sărbătorește Ziua Națională.
Când a vrut Ungaria unirea cu România? De ce a eșuat inițiativa? Capcana din propunerea maghiarilor
Sfârșitul Primului Război Mondial, la 11 noiembrie 1918, nu a însemnt și încetarea tuturor ostilităților. Cel puțin, nu pentru armata română.
Și asta, pentru că destrămarea marilor imperii, cel german și, mai ales, cel austro-ungar, produsese haos și vid de putere în unele țări.
Printre ele s-a numărat și Ungaria, una dintre țările învinse în război din cauza apartenenței sale la Imperiul dualist, alături de Austria, creat la 1867.
Era un moment în care revoluția bolșevică ce spulberase Imperiul Țarist, după Revoluția din octombrie 1917 (din noiembrie, după adoptarea noului calendar, cel gregorian). își întindea tentaculele către Europa, visând la o revoluție mondială.
Citește și: Ungaria amenință să blocheze aderarea Ucrainei la NATO și pune condiții Kievului
Astfel, în fruntea Ungariei a ajuns, la 21 martie 1919, un regim comunist, statul, de altfel, luându-și numele, după modeul din Rusia, de Republica Sovietică Ungaria.
Trebuie menționat că „sovietele” erau un organ al puterii de stat centrale și locale și nu aveau legătură cu vreo naționalitate anume.
Președintele noii republici era socialistul Sándor Garbai, de profesie zidar, dar puterea reală o avea ministrul de externe, comunistul Béla Kun.
Regele Ferdinand ar fi devenit și rege al Ungariei - Foto: Arhiva
Iar Ungaria sovietică, după ce și-a refăcut armata a trecut la acțiuni ostile, atât împotriva Cehoslovaciei, cât mai ales contra României. Astfel, armata ungară a atacatpozițiile armatei române de pe valea Crișului, în noaptea de 15-16 aprilie 1919.
Riposta românilor a fost pe măsură, dar evenimentul prezintă numeroase numeroase amănunte.
Regele Ferdinand ar fi devenit și regele Ungariei
Eesențial este faptul că, după o contraofensivă alertă, armata romănâ ajunge chiar până la Budapesta, pe 4 august 1919, pe care o ocupă și o controlează timp de două luni.
Generalul Ștefan Holban a fost cel care a condus orașul în această perioadă, din poziția de guvernator al Budapestei, conform mvu.ro.
Bela Khun și acoliții săi s-au refugiat la Viena, dar elita politică ungară se temea de dezmembrarea totală a țării și căuta soluții pentru supraviețuirea acesteia ca stat.
Iar acum intră în scenă destul de puțin cunoscuta propunere a unora dintre cei mai de vază oameni politici maghiari. Și o faimoasă telegramă despre care a vorbit istoricul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române.
Citește și: Cine e politicianul care a salvat România de la destrămare? La moartea sa, regele Carol I a plâns
„Este vorba despre o telegramă expediată de Iuliu Maniu, președintele Consiliului Dirigent (guvernul provizoriu) al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria, către Nicolae Mișu, ministrul afacerilor străine al României și înregistrată de ministerul român de resort în 3 decembrie 1919”, a spus academicianul, conform jurnalul.ro.
În depeșă era invicat conținutul altei telegrame în care se afirma că „majoritatea însemnată a intelighenției de obârșie curată maghiară”și „majoritatea camerei avocațiale din Budapesta”, formată din 4.000 de membri, „doresc a pune pe capul regelui românilor coroana Sfântului Ștefan”.
Altfel spus, Regele Ferdinand, cel care ocupa tronu României la acea dată, să devină și Rege al Ungariei.
De asemenea, o carte de memorii - „România și sfârșitul Europei” - scrisă de diplomatul Mihail Sturdza, descendent al familiei domnești, poenește de un lucru asemănător.
El menționează și numele a trei conți, dar și oameni de stat unguri - Bethlen (Bethlen István a reprezentat în 1919 noul parlament ungar la tratativele de pace în Paris și a devenit premier al Ungariei în 1921), Teleki (Teleki Pál, premier al Ungariei din 1920 în 1921 și din 1939 în 1941) și Bánffy Miklós (ministru de Externe al Ungariei între 1921 și 1922) - favorabili alianței dinastice cu România, mai scrie sursa citată.
Mai mult: „Bánffy ar fi agreat ideea pentru că s-ar fi temut de dispariția țării sale prin dezechilibrul creat de prăbușirea imperiilor german, austro-ungar și rusesc și de apariția Rusiei Sovietice”.
Citește și: De ce s-ar schimba numele Bulevardului Kiseleff? Cine a fost contele rus după care a fost denumit?
Sturdza mai adaugă că regele Ferdinand și regina Maria priveau cu simpatie ideea, prim-ministrul Ionel Brătianu s-a opus total propunerii.
Armata română, în fața clădirii Parlamentului din Budapesta, oraș pe care l-au ocupat și condus timp de două luni, 4 august - 4 octombrie 1919 - Foto: Arhiva
Războiul deteriorase relațiile dintre cele două state și românii suspectau pe bună dreptate că ungurii și-ar fi dorit cele mai importante funcții într-o astfel de uniune și lnsaseră o „nadă” cu multe capcane.
Era în tradiția lor ca în momente de criză să caute compromisuri cât mai favorabile lor, așa cum făcuseră și în 1867, cu Austria și nu numai.
În plus dacă propunerea s-ar fi concretizat, Transilvania ar fi trebuit să-și mențină un statut de autonomie în cadrul noului Regat dualist. ceea ce, după Marea Unire, era ultimul gând pe care l-ar fi avut românii.
Prim-ministrul Ionel Brătianu a respins ideea
„Propunerea venea din partea unei elite politice care s-a integrat cu Austria după 1867, după compromisul cu Viena, așa că pentru ei, ideea unei federații, sau confederații, era ceva natural.
Dar din acest punct de vedere avem un conflict insurmortabil, cred eu, între principiul național care s-a impus în Europa în perioada asta și principiul imperial sau supranațional (n.r. - dominat până la Primul Război Mondial)
Aceste elite mai credeau că populația imperiului sau o parte a populației imperiului poate fi reintegrată în ceva mai mare decât un simplu stat național”, a explicat pentru adevarul.ro istoricul italian Stefano Bottoni, profesor la Universitatea din Florența, unde predă istoria Europei de Est și istorie universală.
La rândul său, istoricul Lucian Leuștean susține că și guvernul sârb de la Belgrad s-ar fi arătat îngrijorat, în februarie 1920, de proiectul acestei uniuni personale dintre Ungaria și România, sub sceptrul regelui Ferdinand I al României.
Citește și: Cum a abdicat Alexandru Ioan Cuza, de fapt? Soția și amanta l-au urmat în exil
În 1921, tratativele româno-ungare au fost reactivate, după două tentative ale împăratului Carol I de Habsburg de a reveni ca rege pe tronul Ungariei.
A existat chiar și o propunere de alianță matrimonială, mai scrie jurnalul.ro, prin căsătoria uneia dintre fiicele regeui Ferdinand și reginei Maria cu arhiducele Joseph de Habsburg, în vederea instalării celor doi pe tronul Ungariei.
O altă variantă ar fi fost ca principele Nicolae al României - fratele mai mic al viitorului rege Carol al II-lea - să devină rege al Ungariei, fapt discutat la Budapesta de către Anton Mocioni (emisar al regelui Ferdinand) cu contele Bethlen.
În același spirit, contele Banffy - întors în vara anului 1922 în Transilvania - ar fi negociat la Sinaia vreme de două săptămâni cu regele României chestiunea uniunii personale.
Despre această propunere de uniune statală, istoricul Dan Falcan este de părere că a fost era o ultimă încercare disperată a Ungariei de a lua înapoi Transilvania.
„Ei au mizat pe vanitatea Regelui Ferdinand pentru care ar fi fost o chestiune de mare prestigiu, să fie încoronat rege atât la București, cât și la Budapesta”, a afirmat istoricul, potrivit romania-misterioasa.ro.
„În cazul acceptării propunerii conților maghiari, Alianța dintre România și Ungaria ar fi putut fi condusă și administrată în două moduri distincte, ambele însă având un numitor comun: Ferdinand rege, conducere centrală la București, dar și o mare autonomie regională care viza Ardealul pe de o parte și Ungaria pe de alta. Într-un prim scenariu administrativ”, a adăugat Dan Falcan.
Transilvania ar fi urmat să rămână ca până în 1918 sub administrarea unui guvern regional care funcționa la Budapesta.
De aceea, „momeala” nu a prins la oamenii politici români, în special la șeful guvernului, Ionel Brătianu. președintele PNL.
Dar, probabil, cea mai bună formulare a acestui refuz al propunerii-capcană din partea elitei politice române a avut-o, în primăvara lui 1923, Nicolae Iorga.
Chestionat de un ziarist polonez despre posibila uniune, marele istoric și cărturar a răspuns că noi, românii, nu avem de dat nimic Ungariei, „nici [chiar] un rege”.
Citește și: Lovitura de stat de care nu se vorbește. Ce s-a petrecut în Moldova în 1866? Rolul Rusiei
„Unii istorici susțin chiar că anumiți lideri unguri ar fi oferit de mai multe ori, în intervalul 1920-1926, coroana ungară regelui Ferdinand I sau viitorului rege Carol al II-lea”
După ieșirea din spaimele pricinuite de regimul lui Béla Kun, cercurile conducătoare ungare și-au revenit destul de repede și au reluat violentul discurs antiromânesc.
„Propunerea de uniune personală a regatelor Ungariei și României, făcută unor fruntași români de către unii conducători maghiari la 1919 rămâne un episod insolit, dar de domeniul utopiei”, a concluzionat istoricul și academicianul Ioan-Aurel Pop.
Prin urmare, 15 martie a rămas și mai departe Ziua Națională a Ungariei, iar noi le-am înșirat pe cele trei care auexista în ultima sută de ani: 10 mai, 23 august și, după 1990, 1 decembrie.
