Cum era viața lui Alexandru Ioan Cuza, „Prințul Unirii” de la 1859, la Palatul Cotroceni? Deși este asociat mai degrabă cu familia regală a României, fosta reședință domnească de vară în care, astăzi, în aripa sa veche, se află Muzeul Național Cotroceni, a avut partea sa de istorie în legătură cu acest personaj de prim rang al istoriei noastre.
La 165 de ani de la realizarea Unirii Principatelor Române, prin dubla alegere a colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domnitor în Moldova și Țara Românească, am stat de vorbă pe acest subiect cu Ștefania Dinu, director general adjunct (științific) al Muzeului Cotroceni.
Cum era viața lui Alexandru Ioan Cuza, „Prințul Unirii” de la 1859, la Palatul Cotroceni?
24 ianuarie 1859 a pus România pe o altă rută a destinului său. „Trucul” găsit de unioniști, care au profitat de faptul că în Convenția de la Paris nu se specifica în mod explicit imposibilitatea alegerii aceleiași persoane în ambele țări române, a devenit „cheia de boltă” a creării statului modern și a viitoarei Românii Mari.
Deși reședința domnească oficială i-a fost stabilită lui Cuza pe Calea Victoriei (podul mogoșoaiei, pe atunci). în vechile case Golescu, cărora domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica (1834 – 1842) le dăduse această destinație, acesta stătea o parte din an, mai ales în timpul verii, la Palatul Cotroceni.
De aceea, am rugat-o pe Ștefania Dinu, director general adjunct (științific) al Muzeului Național Cotroceni să ne ofere detalii despre legătura lui Cuza cu Cotroceniul și viața pe care o avea, în perioadele în care locuia aici.
Ștefania Dinu, director general adjunct (științific) al Muzeului Național Cotroceni - Foto: Muzeul Național Cotroceni
Newsweek: Palatul Cotroceni este asociat mai mult cu regalitatea română, așa că puțină lume știe că a fost folosit de Alexandru Ioan Cuza ca reședință de vară.
Ștefania Dinu: Palatul Cotroceni a fost folosit, pentru prima dată, ca reședință de vară de către principele Barbu Știrbei, cel care a întemeiat în Țara Românească reședința oficială de vară, reprezentată de un palat alternativ care să asigure domnitorului și familiei sale tihna de care avea nevoie.
Deschis civilizației europene, principele Barbu Știrbei (1849-1856) a conferit un nou aspect și reședinței de la Cotroceni.
Citește și: Cine a fost femeia care a salvat Unirea Principatelor Române? A murit de holeră la 40 de ani
Alexandru Ioan Cuza, după ce a devenit domn al Principatelor Unite, prin dubla alegere de la 5 și 24 ianuarie 1859, a continuat să folosească palatul domnesc de la Cotroceni ca reședință de vară.
Pentru că palatul din Calea Mogoșoaiei (după 1877, Calea Victoriei) nu era încă pregătit să-l primească, Alexandru Ioan Cuza și soția sa, doamna Elena Cuza, au locuit la Cotroceni.
Newsweek: Cum arăta palatul în timpul domniei acestuia, față de ceea ce vedem astăzi? S-a mai păstrat vreo urmă a modificărilor făcute acestuia în vremea sa?
Ștefania Dinu: După 1860, sub coordonarea arhitecților P. Tabai, C. Benisch și G. Burelli, casele domnești de la Cotroceni au fost redecorate și interioarele reamenajate cu mobilier și obiecte ambientale în stilurile la modă, unele provenite din manufacturi occidentale, în special de la Paris, corespunzătoare unei locuințe moderne.
Astfel, în vederea dotării reședinței de vară de la Cotroceni, în anul 1862, au fost solicitate două credite: unul de 4.000 de galbeni „spre facerea mobilației trebuitoare” și un alt credit de 600 de galbeni pentru reparații.
Pentru redecorarea palatului, comanditarul a fost inspirat de stilul eclectic francez de la curtea lui Napoleon al III-lea, ceea ce a creat un efect de înnoire a imaginii acestuia, față de perioada domniei lui Barbu Ștribei.
Printre saloanele existente se numărau cel al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, saloanele albastru, galben și verde, o cameră orientală, alături de încăperile doamnei Elena Cuza, camerele suitei, ofițerilor și servitorilor.
Citește și: Cuza, în pat cu amanta în noaptea când a pierdut tronul. I-a făcut doi copii, soția i-a înfiat
Astăzi, din palatul domnesc care a fost reamenajat și redecorat la dorința domnitorului Alexandru Ioan Cuza se mai păstrează doar câteva spații care adăpostesc parte din expunerea permanentă.
Palatul Cotroceni, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859 - 1866) - Foto: Biblioteca Academiei Române/Moritz Benedict Baer
Newsweek: Ce evenimente politice majore – sau de altă natură – au avut loc la Cotroceni, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza?
Ștefania Dinu: În ziua de 8 octombrie 1859 a avut loc, la sediul Adunării Elective din București, ceremonia de învestitură a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, după care reprezentanții Corpului Consular s-au îndreptat spre Cotroceni.
La dineul de gală oferit de către domnitor au participat consulii străini prezenți la București, precum Léon Beclard (consul general al Franței) și decanul de vârstă, care a ținut un discurs, dar și colonelul Tahir Bei, cel care adusese firmanul de învestitură din partea sultanului.
Citește și: Test de cultură generală. Cine a fost soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza? Românii o adorau
Ceremonia de învestitură a fost realizată, la dorința lui Cuza, „cu cea mai mare simplitate”, dubla alegere reprezentând un fapt împlinit.
În perioada care a urmat, Alexandru Ioan Cuza a avut la Cotroceni diverse întâlniri, principalul subiect al discuțiilor fiind realizarea unirii complete și definitive a celor două principate.
Un alt episod important care a avut loc la Cotroceni a fost cel din vara anului 1863, în legătură cu procesul de unificare și modernizare a armatei române.
Astfel, pe câmpul militar de la Cotroceni a fost organizată o tabără de instrucție, având ca scop creșterea capacității de luptă a armatei unificate.
Această tabără, unde se aflau în jur de 8.500 de soldați și ofițeri reprezentând toate armele, reflecta noua situație politico-statală.
Prima defilare a armatei a avut loc pe câmpul de la Cotroceni, la 11 august 1863, în prezența domnitorului care a trecut în revistă trupele, a inspectat campamentele și popota, gustând din pâinea și supa soldaților.
Citește și: Cum îl furau servitorii pe Alexandru Ioan Cuza la jocul de cărți? Ce rol aveau lumânările?
Distribuirea noilor steaguri ale armatei a avut loc la 1 septembrie 1863, tot pe câmpul militar de la Cotroceni, domnitorul înmânându-le personal șefilor de corpuri de armată: „Steagurile care s-au împărțit armatei sunt acelea ce s-au adoptat de la efectuarea Unirii și poartă cele trei culori“.
Newsweek: Parcă și după abdicarea forțată, din 11 februarie 1866, Cuza a venit la Cotroceni
Ștefania Dinu: Într-adevăr, Alexandru Ioan Cuza a fost adus la palatul domnesc de la Cotroceni, în seara de 12/24 februarie 1866, după actul abdicării, fiind ținut sub pază.
Cu o zi înainte, pe 11 februarie, a fost silit să semneze abdicarea, după care avea să declare în fața Locotenenței Domnești nou-instaurate: „Să dea Dumnezeu să-i meargă țării mai bine fără mine decât cu mine. Să trăiască România!”.
Elena Doamna, care s-a adăpostit în casa familiei Davila din apropierea Cotrocenilor, a cerut să-și vadă soțul, fiind condusă la palat.
Cuza a anunțat-o că vor părăsi țara, refuzând ajutorul armatei care era pregătită să intervină și să-l reîntroneze, spunând că nu dorește vărsare de sânge.
Cuza a refuzat și ajutorul oferit de guvernul francez prin șeful misiunii militare franceze și a consulului general al Franței la București, susținând ideea aducerii pe tronul Principatelor Unite a unui principe străin.
În aceeași seară, domnitorul a părăsit, sub escortă militară palatul Cotroceni, îndreptându-se spre graniță.
Doamna Elena Cuza a plecat, la 17 februarie/1 martie 1866, împreună cu cei doi copii – Alexandru și Dimitrie – la Brașov, unde s-a întâlnit cu soțul său.
„Foișorul lui Ipsilanti” din cadrul Palatului Cotroceni, locul preferat al lui Cuza - Foto: Biblioteca Academiei Române/Moritz Benedict Baer
Newsweek: Se știe ce obișnuia să facă domnitorul atunci când locuia aici?
Ștefania Dinu: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza se muta la reședința de vară de la Cotroceni începând cu luna mai și revenea în București, la palatul domnesc din Calea Mogoșoaiei (Victoriei), după ziua sa onomastică, 30 august, ziua de Sf. Alexandru.
La Cotroceni, domnitorul a desfășurat o intensă activitate în slujba țării, emițând decrete și importantele reforme care au dus la unificarea administrativ-teritorială a Principatelor Unite și au demarat procesul de modernizare a societății românești în ansamblul ei.
Alături de soția sa, doamna Elena Cuza (care în 1862 a revenit în țară de la Paris, rechemată fiind de soțul său pentru a face onorurile curții, și care l-a sprijinit în munca de reformare a societății românești), domnitorul desfășura și activități de primiri și audiențe, lucra alături de prim-miniștrii săi (Barbu Catargiu, Nicolae Kretzulescu, Mihail Kogălniceanu) și miniștrii de resort pentru organizarea Principatelor Unite.
Newsweek: Care erau obiceiurile, preferințele culinare ale lui Cuza și, eventual, ale familiei sale?
Ștefania Dinu: Alexandru Ioan Cuza și soția sa Elena Cuza duceau, încă de la începutul domniei, o viață de curte simplă, fără prea mare fast, însă, pe măsură ce domnitorul a dorit reamenajarea și redecorarea caselor domnești de la Cotroceni, devenite un adevărat palat domnesc, s-a impus și procurarea unor servicii de masă corespunzătoare noului statut al reședinței princiare.
Astfel, în 1863, în vederea organizării meselor de gală, în depozitele palatului de la Cotroceni se găseau servicii de porțelan de Sèvres, Christofle, Rosenthal, inscripționate cu monograma domnitorului (AIC), stema Principatelor Unite și deviza „TOȚI ÎN UNU”.
De exemplu, în 1864, s-a dispus achiziționarea unor servicii de masă „la care să prezide calitatea și bunul gust, într-un cuvânt, condițiuni extraordinare de artă”, ceea ce demonstrează că serviciile comandate în primii ani după Unire nu mai corespundeau exigențelor de protocol.
Atât redecorarea reședințelor, cât și comandarea în străinătate a unor servicii de masă de o calitate superioară celor existente, demonstrează voința de independență a lui Cuza față de puterea suzerană.
Numai o parte a serviciilor de masă comandate au fost livrate în timpul domniei lui Cuza, restul au fost primite de principele Carol I, care le-a preluat fără rezerve, schimbând doar scutul heraldic.
La curtea principelui Alexandru Ioan Cuza aveau loc și serate muzicale, nelipsit fiind violonistul Eduard Candella, care a avut calitatea de violonist al Curții între anii 1861-1864.
În ceea ce privea meniurile servite la masă, familia Cuza se conforma principiilor gastronomiei franceze.
Newsweek: În perioada, de altfel, lungă, în care domnitorul nu locuia aici, cine ocupa palatul, cine avea grijă de el? Exista vreo altă activitate care avea loc chiar și-n lipsa lui Cuza?
Ștefania Dinu: În lipsa domnitorului, casele domnești erau administrate de către călugării Mânăstirii Cotroceni, care continuau să-și desfășoare activitatea specifică unei mănăstiri și să viețuiască în casele egumenești aflate pe latura sudică a incintei principale.
De altfel, casele domnești fuseseră puse la dispoziția domnitorului, cele 10 camere comunicând cu două coridoare, având înălțimea de 3,70 m, cu excepția „marelui salon” ce atingea 4,70 m.
Citește și: Câte capitale au avut Țările Române, de fapt? Când a preluat Bucureștiul acest rol?
Aici s-au amenajat apartamentele domnitorului Cuza, iar parterul, compus din 4 camere mari şi câteva de dimensiuni mai mici, era rezervat soţiei sale, Elena Cuza.
Așadar, ansamblul Cotroceni format din mânăstirea Cotroceni, biserică și casele domnești era locuit în permanență, domnitorii primind dreptul de a-l folosi doar ca reședință de vară.
Sabia de paradă a lui Cuza, pe care a purtat-o în noiembrie 1863 - Foto: Muzeul Național Cotroceni
Newsweek: Mai există obiecte din vremea sa în actualul Muzeu Național Cotroceni?
Ștefania Dinu: Din perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în expunerea permanentă a Muzeului National Cotroceni se află sabia de paradă a domnitorului, un obiect de o mare valoare patrimonială clasat în categoria juridică „Tezaur”.
Sabia i-a fost dăruită lui Cuza de către principele Serbiei, Mihail Obrenovici, în semn de recunoștință pentru ajutorul pe care domnitorul l-a acordat luptei de eliberare a poporului sârb de sub dominația otomană.
Alexandru Ioan Cuza a fost de acord, în ciuda refuzului Marilor Puteri, ca un număr de 500 de care încărcate cu arme să tranziteze teritoriul Principatelor Unite dinspre Rusia spre Serbia.
Sabia de paradă are pe lama curbată inscripția „Amicus certus în re incerta / Prieten sigur în vremuri nesigure”.
Mânerul îl înfățișează pe Sfântul Andrei la picioarele căruia se află un vultur și un leu (simbolizând România și Serbia) luptându-se cu un șarpe (simbolizând Imperiul Otoman).
Teaca filigranată a sabiei este împodobită cu sute de diamante și smaralde, pe ea apărând și monogramele principilor Mihail Obrenovici și Alexandru Ioan Cuza.
Cutia (etui-ul) sabiei este îmbrăcată în catifea roșie și are stema Serbiei și deviza „Tempus et Meum Jus / Timpul și dreptul meu”, iar în interior este marcat numele atelierului „Meyernofer & Klinkosch” din Viena.
Sabia de paradă a fost purtată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la deschiderea sesiunii Corpurilor Legiuitoare din 15 noiembrie 1863.
