Care a fost soarta tezaurului BNR ascuns la Tismana? Când spunem tezaur ne gândim automat la cel transportat în Rusia, în decembrie 1916 și iulie 1917, în timpul Primului Război Mondial și care a fost confiscat, după Revoluția din noiembrie 1917, de nou instaurata putere bolșevică cu Lenin la timonă.
Dar un alt tezaur, chiar mai consistent, a fost salvat, cel puțin o vreme, 25 de ani mai târziu, de Armata Roșie, în Al Doliea Război Mondial.
Care a fost soarta tezaurului BNR ascuns la Tismana? Era dublu față de aurul confiscat de Rusia
Odiseea tezaurului României trimis în Rusia este deja binecunoscută. Și astăzi face subiectul unor discuții aprinse între partea română și cea rusă, dar șansele ca el să fie recuperat - ce mai există din el - par a fi minime, după mai bine de un secol de la evenimente.
Dar un alt tezaur, mult mai puțin popularizat, și mult mai consistent decât primul, cel puțin în termeni de cantitate de aur, a avut o altă soartă 25 de ani mai tărziu, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Incredibil sau nu, deși pierduse în totalitate depozitele de aur în „aventura rusească” din 1916-197, guvernele României și conducătorii Băncii Naționale reușiseră, până în 1943 să refacă stocul de aur a băncii, care ajunsese aproape dublu față de cel pierdut în Rusia - aproape 200 de tone.
Cel din Primul Război Mondial conținuse „doar” 93,4 tone de aur, alături, firește, de alte valori neprețuite provenite de la instituții, muzee, mănăstiri, biserici și chiar persoane particulare, incusiv de la Familia Regală.
În 1943 soarta rzboiului începuse să se schimbe dramatic pentru România care încă era aliata Germaniei naziste.
Citește și: Cine a fost canadianul ce a salvat o parte din tezaurul României? Soarta bijuteriilor reginei Maria
Pe frontul de est, în URSS, Armata Roșie repurtase marea victorie în Bătălia Stalingradului, iar vara aceluiași an a adus înfrângerea Germaniei în cea mai mare luptă de tancuri din istorie, cea de la Kursk.
Astfel, hoardele lui Stalin - majoritatea celor din avangardă provenind din rândul populațiilor din estul îndepărtat al Rusiei/URSS - avea cale liberă, inclusiv către România.
În acest context incert și periculos, încă din noiembrie 1942, autoritățile române și-au pus problema protejării tezaurului național și a altor obiecte de valoare împotriva pierderilor și distrugerilor.
În primă instanță, au fost purtate discuții cu Elveția și Turcia pentru mutarea tezaurului într-una dintre aceste țări, dar ambele au refuzat.
Timpul se scurgea și, în ianuarie 1944, Armata Roșie se apropia de granițele țării. Este momentul în care intră în scenă unul dintre personejele-cheie al evenimentelor ce aveau să urmeze: Ion Lapedatu, prim-viceguvernator al BNR.
Acesta îi adresează o scrisoare lui Alexandru D. Neagu, ministrul Finanţelor în guvernul Antonescu, solicitând o decizie fermă pentru punerea la adăpost, în ţară sau în străinătate, a stocului de aur.
În 4 ianuarie, în documentele Consiliului de administraţie se consemnează că Marele Stat Major a comunicat că mareşalul Ion Antonescu a ordonat evacuarea obiectelor de artă, a picturilor şi a valorilor de tot felul, inclusiv a arhivelor, în localităţi din vestul ţării, dincolo de Olt, scrie historia.ro.
Ulterior, în data de 7 iunie 1944, Consiliul de Administraţie al BNR, în frunte cu guvernatorul Constantin Angelescu, a aprobat mutarea tezaurului la Mănăstirea Tismana.
Citește și: Moscova „justifică” de ce a furat tezaurul României: Datoria României la Rusia e 20–25 ori mai mare
Muzeul Tezaurului BNR de la Mănăstirea Tismana a fost deschis în 2016 chiar în grota ce a adăpostit aurul - Foto: bnr.ro
Acțiunea de mutare a aurului la Mănăstirea Tismana, denumită „Operațiunea Neptun” s-a desfășurat între 8 și 22 iulie 1944.
Folosind câte 5 dube pe zi, care au efectuat în total 75 de curse, 192,40 tone de aur au fost transportate la Tismana și depozitate în pivnița mănăstirii, potrivit bnr.ro.
Lor li se adăugau și 3 tone de aur polonez de la Banca Poloniei, un rest din cele 83 de tone care au tranzitat teritoriul României în 1939.
Acțiunea s-a derulat cu acordul Mitropolitului Olteniei şi cu ajutor din partea soldaţilor Detaşamentului Neptun, de la care a provenit și numele operațiunii.
Pentru a se masca activitatea foarte complexă de aducere și depozitare s-a început ca o acțiune a Ministerului Culturii care viza restaurarea mănăstirii. Bineînțeles că muncitorii de aici aveau cu totul alte misiuni.
Acțiunea a fost condusă chiar de vice-guvernatorul BNR, Ion Lapedatu, împreună, printre alții, chiar cu fratele său, Alexandru Lapedatu care era ministrul Cultelor în guvernul Antonescu.
După evenimentele de la 23 august 1944, conducerea BNR a înțeles că stocul de aur nu mai era în siguranță în pivnița mănăstirii, așa că a decis mutarea lui într-o peșteră de lângă aceasta.
A fost pusă dinamită pentru ca explozia să acopere intrarea în peșteră cu bolovanii și pământul rezultate din deflagrație, pentru a nu exista riscul să fie găsite de societici.
Astfel, tezaurul a rămas ascuns în peșteră până în ianuarie 1947.
În acest interval, peștera a fost deschisă o singură dată, la începutul anului 1945, când au fost luate 210 casete cu 10,2 tone de aur pentru baterea medaliei „Ardealul nostru”.
Citește și: Tupeu incredibil la Moscova. Valeri Kuzmin spune că România e datoare pentru tezaurul furat de ruși
„Operațiunea Neptun” a fost un succes: tot aurul a revenit la București, iar locul depozitării lui a rămas până la sfârșit un secret.
Dar soarta finală a aurului stocat acolo a fost, finalmente, asemănătoare cu cea a celui din Primul Război Mondial.
În ianuarie 1947, a început operaţiunea de recuperare a tezaurului, prin dinamitarea zidului care bloca accesul în grotă.
Prima echipă a BNR ce a pătruns în grotă şi a constatat că toate casetele cu aur erau intacte, însă suferiseră din cauza apei, peştera fiind în mai multe rânduri complet inundată, potrivit monitorulcj.ro.
Operaţiunea de recuperare a aurului a durat 10 zile, între 26 ianuarie – 4 februarie, fiind necesare trei transporturi pe calea ferată.
Deși a fost salvat, tezaurul BNR a fost folosit ulterior de noul regim comunist pentru a plăti o parte din imensele despăgubiri de război cerute României de URSS.
Astfel că, aurul de la Tismana a avut, cumva, până la urmă, aproape aceeași soartă ca și cel din Primul Război Mondial.
Din 2016, în peștera ce a fost ascunzătoarea aceui aur, a fost deschis Muzeul Tezaurului BNR de la Mănăstirea Tismana, conform bnr.ro.
Citește și: Tezaurul României, 90 de tone de aur, furat de ruși s-a putea întoarce acasă. Actul de la Strasbourg
Vizitatorii pot descoperi povestea evenimentelor pe baza cărora a fost luată decizia mutării stocului de aur la Mănăstirea Tismana, în cadrul acelei operațiuni secrete.
De asemenea, muzeul prezintă, pe lângă documentele din Arhiva instituției despre salvarea tezaurului BNR - în mare parte inedite - și reproduceri ale casetelor utilizate pentru depozitarea aurului.
