Cine a fost domnitorul care a unit Țara Românească și Moldova pentru 3 ani? La scurtă vreme după prima unire a celor trei Țări Române, realizată de Mihai Viteazul, un alt voievod i-a călcat, parțial, pe urme, deși într-o formă diferită. Dar fapta sa a rămas uitată în istorie, el rămânând cunoscut mai mult pentru ridicarea Bisericii Radu Vodă din București.
Cine a fost domnitorul care a unit Țara Românească și Moldova pentru 3 ani? A domnit de șase ori
Radu Mihnea este un domnitor care intră, în marea istorie și pentru marele public, mai degrabă la categoria „și alții...”.
Câți români ar putea spune în ce perioadă a trăit sau ce faptă importantă a făcut? Pentru că, în privința domniilor, lucrurile sunt ceva mai alambicate.
Născut în 1586, la Constantinopol, era fiul domnitorului Munteniei din perioadele 1577-1583 și 1585-1591, Mihnea Turcitul, cel care s-a convertit la islam.
Citește și: Cine a fost domnitorul ce putea recuceri Transilvania ? Fiul lui Mihai Viteazul a fost ginerele său
Radu a avut o relația mult mai complicată cu tronurile celor două Țări Române, domnind de nu mai puțin de șase ori: de patru ori în Țara Românească: noiembrie 1601 -martie 1602, aprilie 1611-mai 1611, septembrie 1611-august 1616, august 1620-august 1623, și de două ori în Moldova: iulie 1616-februarie 1619 și august 1623-ianuarie 1626.
Mai simplu spus, într-o perioadă de un sfert de secol, 1601-1626, a ocupat de șase ori unul dintre scaunele donești ale principatelor., adunând aproape 14 ani de domnie.
A fost un bun diplomat, cunoștea limbile greacă, latină și italiană, aprecia fastul și luxul. Totodată era un om chibzuit și înțelept.
De altfel, marele istoric Nicolae Iorga îi făcea un portret măgulitor în lucrarea „Istoria românilor pentru poporul românesc”, potrivit manastirearaduvoda.ro.
„Între toţi domnii aceştia se ridică la oarecare însemnătate, prin învăţătura, dreptatea şi demnitatea sa, ca şi pentru faptul că el era urmaş adevărat al dinastiei celei vechi, Radu Mihnea. Pe rând el a stăpânit şi în Moldova şi în Ţara Românească.
Nici prin gând nu-i trecea să înalţe situaţia ţării sale faţă de turci prin legături cu străinătatea sau prin răscoale, dar era un om chibzuit, înţelept, care ştia să-şi potrivească lucrurile” scria Iorga.
Citește și: Care fiică de domnitor a ajuns sultană? A fost soția nepotului lui Suleyman Magnificul
Biserica Radu Vodă, unde-și doarme somnul de veci fostul domn al ambelor Țări Române - Foto: manastirearaduvoda.ro
Radu Mihnea fost susținut de Poartă pentru domnie încă din ianuarie 1596, în plină cruciadă antiotomană a lui Mihai Viteazul, dar a stăpânit pentru prima dată în Țara Românească între noiembrie 1601 – martie 1602.
După această scurtă domnie, a urmat una și mai scurtă, de doar o lună, tot în Țara Românească, între aprilie – mai 1611.
Tot în 1611, dar în septembrie, a început a treia sa domnie și prima mai serioasă, în contextul ocupării țării de către o mare armată turco-tătară condusă de Omer pașa, care a refuzat revenirea pe tron a lui Radu Șerban.
În timpul acestei domnii de cinci ani, Radu Mihnea a fost susținut de o grupare boierească filoturcă, formată din levantini împământeniți în 1611.
După acest „mandat” de cinci ani, nemulțumiți de intrigile Elisabetei Movilă în Moldova, care cu ajutorul polonezilor îl instalase la domnie pe fiul său, Alexandru, turcii hotărăsc să-l mute pe tronul de la Iași.
În urma victorie de la Drăcșani, din 24 iulie 1616, asupra opozanților Movilești, Radu Mihnea își începea prima domnie în Moldova.
Citește și: Ce însemna „Io” din titulatura domnitorilor Țărilor Române? Care voievod a folosit-o primul?
Aici a întreținut la curte un fast „bizantin”, cerîndu-le boierilor să se înfățișeze la curte îmbrăcați doar în veșminte lucitoare.
„Nime den boieri, pînă în cei a treia, cu haine cevaşi proaste să nu hie, că era de scîrbă”, consemna Miron Costin.
Acest fast deosebit era întreținut pe seama unei fiscalități excesive, a cărei povară s-a adunat, firește, tot pe umerii poporului, ceasta fiid una dintre „bilele negre” ale domniilor lui Radu Mihnea.
În schimb, bun diplomat, el intermediază pacea între polonezi și turci. “Și la turci credinţă şi la creştini laudă avea”, scria Miron Costin despre aprecierea de care se bucura domnitorul în ambele tabere.
Totuși, situația politică fiind una foarte complicată, Radu Mihnea este nevoit să ia măsuri de precauție, mai ales că la Constantinopol apăruse un aventurier croat, Gaspar Grațiani, care dorea să ajungă pe tronul Moldovei.
Radu își trimite soția și fiul ca ostatici la Poartă, iar el însuși, sub pretextul unei boli la ochi, părăsește tronul în februarie 1618, îndreptîndu-se spre Istanbul. Astfel se încheia prima domnie a lui Radu Mihnea în Moldova.
A doua lui domnie în Moldova o începe în 1623, înlocuindu-l pe Ștefan Tomșa. Iar aceasta prezintă particularitatea cea mai interesantă.
Ideea unei apropieri între Țările Române a încolțit și în mintea lui Radu Mihnea, mai ales după ce domnise succesiv, atât în Muntenia, cât și în Moldova.
Un moment semnificativ în acest sens l-a constituit perioada 1623-1626 când, domnind din nou în Moldova, Radu Mihnea a reușit să obțină tronul Munteniei pentru fiul său Alexandru Coconul (1623-1627).
Problrma cu acesta era că avea doar 12 ani, astfel că adevăratul conducător și în Țara Românească a fost, pentru 3 ani, tot Radu Mihnea.
Unele izvoare contemporane cu domnitorul consemnează această unitate politică moldo-munteană.
Astfel, reprezentantul Veneției la Istanbul, într-un raport datat 11 aprilie 1625, precizează că va trimite o scrisoare „către numitul principe Radulo (n.r. - Radu Mihnea) care e acum principe în Moldova și fiul său în Valahia, care e foarte tânăr și condus de tată”.
Alte mărturii îl menționează pe „Radulo voievod, principe al Valahiei și Moldovei", iar pe piatra lui funerară sunt asociate stemele celor două țări surori.
Citește și: Cine a fost domnitorul cu ghinion la soții? Fiii și nepoții săi s-au omorât între ei pentru tron
La rândul său, marele istoric Nicolae Iorga vorbește despre un fel de uniune personală între cele două Țări Române, sub stăpânirea unui singur om, dat fiind că Radu Mihnea era, de fapt, cel care conducea lucrurile și în Muntenia condusă, formal, de fiul său.
„Pe atunci, în 1626, domnul muntean era Alexandru, fiul tânăr - de aceea i s-a zis şi Coconul (Copilul) - al lui Radu, pe care acesta-l lăsase în Bucureşti cu voia turcilor, atunci când el trecuse în Moldova, aşa încât se poate zice că între 1623 şi 1626 ţările noastre erau unite supt stăpânirea aceluiaşi om, căci de fapt Radu Vodă era tot aşa de ascultat în Moldova lui ca şi în Ţara Românească, a fiului său”, scria Iorga în lucrarea menționată.
Un lucru interesant este motivul pentru care Radu Mihnea a fost nevoit să mute capitala Moldovei de la Iași, la Hârlău.
Când și-a însurat fiul, Alexandru Coconul, cu fiica unui mare boier, Scarlat Geleb, din Constantinopol, nunta a avut loc în Moldova, la Tecuci și a durat.... două săptămâni, precizează noi.md.
Spre sfârșitul ei, a luat foc și a ars Curtea Domnească din Iași, astfel că Radu s-a văzut obligat să se mute la Hârlău, într-o veche reședință de-ale lui Ștefan ce Mare, pe care a și renovat-o.
De altfel, tot în Hîrlău avea să-și găsească sfârșitul, la doar 40 de ani, în ianuarie 1526. Totuși, a fost unul dintre puținii domnitori care au murit din cauze naturale și nu omorâți de turci sau chiar de boieri.
Radu Mihnea a fost înmormântat la Mănăstirea Radu Vodă din București, pe care a ctitorit-o în 1615 și care a rămas, în timp, cam cea mai importantă moștenire și mărturie a domniilor sale, în ciuda altor fapte, uitate de mult.
