Cine a fost domnitorul ucis de propriul unchi? Era nepotul lui Ștefan cel Mare și a arătat că sângele marelui voievod clocotea și prin venele sale. Dar n-a avut timp să facă ce și-ar fi propus pentru integritatea Moldovei și în lupta antiotomană, devenind doar încă un nume uitat de istorie.
Cine a fost domnitorul ucis de propriul unchi? Era nepotul lui Ștefan cel Mare și a domnit două luni
Dacă numele de Alexandru Cornea „sună” ca al unui fotbalist de la vreo echipă din Superligă, nu vă aventurați să găsiți acea formație. Cine știe, s-ar putea chiar să găsiți un jucător cu acest nume.
Dar nu va fi vorba de el - dacă există - în rândurile de mai jos, ci de un cu totul alt Alexandru Cornea, domn al Moldovei pentru nici două luni, dar care ar fi putut intra în „cartea de aur” a voievozilor neamului românesc
Născut în 1490, era fiul lui Bogdan al III-lea el Orb (sau Chior) fiul marelui Ștefan. Despre el nu s-au știut, timp de secole, prea multe lucruri, numele său fiind acoperit de colbul uitării și fiind, cel mai adesea, confundat cu alți pretendenți la tronul Moldovei din acea epocă.
Nici măcar nu-l chema Alexandru, iar „Cornea” era doar o poreclă. după cum scrie arhiepiscopiasucevei.ro.
În fapt numele lui de botez era Alexe sau Alexie, după cum ne relatează contemporanul său, Paul Giovio, care pomenește de adolescentul moldovean „numit Alexe” de neam domnesc,
Citește și: De ce sabia lui Ștefan cel Mare nu poate fi recuperată din Turcia? Schimbul propus de Ceaușescu
De asemenea, la sfârşitul secolului al XVI -lea, N. Isthvanfi, într-o lucrare de-ale sale îl numea „Alexie”.
A ajuns pe scaunul domnesc după săvârșirea primului regicid din istoria Moldovei, în noaptea de 21 decembrie 1540, predecesorul său, Ștefan Lăcustă- - văr cu Cornea, de altfel - fiind asasinat în Cetatea Sucevei în timp ce dormea.
Ucigașii de domn au fost cei din gruparea boierească a Găneştilor şi Arbureştilor, în frunte cu Mihu Hatmanul şi Gavril Trotuşanu, mare logofăt.
Ei l-au ales pe Alexandru Cornea ca domn, care era pregătit de aceștia de mai multă vreme pentru preluarea puterii, el fiind uns şi încoronat ca domnitor chiar a doua zi.
Domnia lui a fost sclipitoare, dar și absolut meteorică. Despre ea, cronicarul Macarie scria în „Cronicile slavo-române” că: „Abia şi-a uns gura cu mierea stăpânirii şi a pierit înainte de vreme”.
Petru Rareș, unchiul lui Alexandru Cornea - Foto: Arhiva
Și Grigore Ureche în Letopiseţul său nota că: „Acest Alexandru vodă au domnit numai 2 luni şi 3 săptămâni”, mărind cu o lună durata domniei, mai precizează sursa citată.
Alexandru a devenit noul nume domnesc al lui Alexie, luat abia o dată cu urcarea pe tronul Moldovei.
Cornea era porecla sa, aşa după cum consemnează şi cronicarul Macarie, dar și Grigore Ureche care spune că ucigaşii lui Ştefan Lăcustă „au rădicat domnu pre Alixandru vodă ce-i ziciia Cornea …..Şi dacă l-au rădicatu domnu, i-au pus numele de Alexandru Vodă”.
În privința originii sale, în singurul document cunoscut până acum de la domnitorul Alexandru Cornea, o srisoare către Gh. Jazłowiecki, starostele de Cameniţa, de la începutul lui februarie 1541, însuşi Cornea îşi vădeşte originea intitulându-se „Alexandru voievod, fiul lui Bogdan voievod , nepotul bătrânului Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei”.
Trebuie subliniat faptul că el a fost ridicat la domnie tocmai pentru a conduce lupta pentru redobândirea pe cale militară a ţinuturilor moldoveneşti răpite de turci la 1484 şi 1538.
Citește și: Cine era singurul englez, căpitan în oastea lui Mihai Viteazul? Făcut cavaler de Sigismund Bathory
Astfel, în ultima decadă a lunii decembrie 1540 - deci imediat după preluarea domniei - şi la începutul lui ianuarie 1541, el a pornit un adevărat război antiotoman.
A dat ordin ca toți turcii aflați pe teitoriul Moldovei să fie uciși, apoi a trimis oștile boierești în zona Tighinei, Chiliei, Cetăţii Albe - ce au fost recucerite de la otomani - până spre Oceakov, stârnind neliniştea şi iritarea lui Soliman Magnificul.
În ianuarie 1541 a jurat credinţă, prin trimisul său, lui Ferdinand I de Habsburg, regele Ungariei, iar o altă solie a fost trimisă la fratele acestuia, împăratul Carol Quintul - conducătorul Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, precum și al Spaniei - cu propuneri de luptă antiotomană, dar care au rămas fără răspuns.
Indignat de primele atacuri asupra raialelor otomane din sud-estul Moldovei, sultanul Soliman I a hotărât, să acorde din nou domnia lui Petru Rareş, fostul domnitor, deși îl mazilise în 1538
El a preferat „mâna de fier” a acestuia, dar acum credincioasă Porții, astfel că a ignorat total cererea lui Cornea de a fi recunoscut ca domn.
Având în spate forța unei oștiri otomane, Petru Rareș a intrat în Moldova pe la Silistra, ajungând în Brăila, în timp ce Cornea s-a deplasat la Roman – Cetatea Nouă în centrul Moldovei, locul tradiţional de concentrare a oastei domneşti, pentru a pregăti lupta
Dar, exact înaintea bătăliei de lângă Galaţi, Alexandru Cornea a fost trădat de majoritatea boierilor săi, care au trecut de partea lui Petru Rareş.
N-a mai apucat să fugă, fiind prins și predat chiar de cei apropiați lui către Petru Rareș, care era unui dintre fiii naturali ai lui Ștefan cel Mare, deci îi era unchi lui Cornea.
Dar cum ân epocă nu contau prea mult asemenea legături de rudenie, dacă miza era puterea și conducerea țării, Petru Rareș n-a avut milă de nepotul său de frate, decapitându-l într-o zi de 16 februarie 1541.
Trecuseră nici două luni de când Alexandru luase domnia după uciderea vărului Lăcustă Vodă, în 21 decembrie 1540.
Nimeni nu poate ști ce ar fi reușit să facă Vodă Cornea în lupta contra turcilor pe care o declanșase cu același spirit aprig ca al bunicului său, Ștefan cel Mare.
Cum viața i s-a încheiat la acel moment, el a rămas doar o notă de subsol la istoria Țării Moldovei, a marelui voievod și chiar a mult mai cunoscutului Petru Rareș, unchiul, dar și ucigașul său.
Citește și: Cine a fost domnitorul poreclit „struțocămilă”? A condus de cinci ori Țările Române
Nu i se cunoaște mormântul, după cum nu se știe nici să fi avut vreun urmaș. Și nici n-a apucat ca chipul să-i fie zugrăvit pe peretele vreunei biserici, așa că nu se cunosc imagini de-ale sale.
Nepotul lui Ștefan cel Mare a dispărut din istorie și din amintirea generațiilor care au urmat ca și când n-ar fi existat, deși, în alte condiții, ar fi putut deveni una dintre marile figuri istorice ale românilor.
