Cine a fost singurul domnitor care și-a pus impozit pe afacere? Mulți voievozi s-au perindat pe scaunul domnesc al marelui Ștefan, dar cu greu a putut cineva egala faptele - nu de vitejie - unui personaj ale cărui apucături au fost imortalizate până și de Mihai Eminescu într-o poezie.
Cine a fost singurul domnitor care și-a pus impozit pe afacere? Mihai Eminescu i-a dedicat o poezie
Eustratie - uneori Eustatie - Dabija a fost una dintre cele mai vesele și bonome figuri de domnitori ai Moldovei. A șezut pe tronul Mușatinilor între 1661 - 1665, iar remarcabil a fost faptul că în țară, în cea perioadă, a fost liniște și bunăvoie.
Mare petrecăreț și iubitor de vin, Dabija Vodă provenea dintr-un neam boieresc de soi, Avea moșii întinse, acoperite mai ales cu podgorii cu viță de soi, bine îngrijită și cu rod bogat.
S-a însurat, la vreme potrivită, cu Dafina, fată a boierului Ionașcu Jora, scoborâtor, se zice, din neamul lui Petru Vodă Șchiopul.
Citește și: De unde vine expresia „a-și da arama pe față”? Legătura cu monedele. Domnitorul „campion” la falsuri
În luna septembrie a anului 1661, după moartea bruscă a lui Ștefăniță Lupu, fiul lui Vasile Lupu, Eustratie Dabija a fost numit voievod al Moldovei, la propunerea boierilor ţării - partenerii lui de petreceri, de fapt - şi cu acceptul Porţii Otomane.
„Venit-au Dabija Vodă în scaunul domnesc la Iaşi, tuturor cu bucurie de bună părere pentru domn bun de boieriu de ţară. Şi era tuturor cu bine.
Şi nu era nici un boieriu în prepus sau în minciuni la acest domn, nici ţara nu era împresurată cu dările pre acea vreme“, aşa a descris cronicarul Ion Neculce înscăunarea lui Eustratie Dabija, potrivit moldova-suverana.md.
Domnitorul a fost iubit de moldoveni, datorită faptului că era cinstit şi cu bună măsură a judecății, însă îi plăcea mult şi paharul. Dar oamenii nu priveau acest lucru, în acea perioadă, ca pe un viciu, dat fiind că tuturor le plăcea acel „viciu”.
Merită a fi menționat și faptul că „Vodă Dabija nu bea decât din oală de pământ, chiar domn fiind, căci el găsea că paharul de sticlă sau de cristal strică gustul vinului”. Ceea ce era mai chiar adevărat.
Dabija Vodă ete înmormântat la Mănăstirea Bârnova, județul Iași - Foto. barnova.mmb.ro
„Iubirea de pahar” a lui Dabija l-a inspirat chiar și pe Mihai Eminescu. Marele poet a scris, în acest sens, poemul „Umbra lui Istrate Dabija-voievod”, din care reproducem câteva versuri semnificative, așa cum sunt redate pe globalinfo.ro.
„Se certe ungurii şi leşii...
Ce-mi pasă mie? La Cotnari
Eu chefuiam cu cimpoieşii,
Cu măscărici şi lăutari:
Şi sub umbrarele de cetini
Norodu-ntreg juca şi bea,
Iar eu ziceam: să bem, prietini,
Să bem, pân' nu vom mai putea.
Moldova cu stejari şi cetini
Ascunde inimi mari de domn,
Să bem cu toţi, să bem, prietini,
Să le vărsăm şi lor în somn.
Pân' la al zilei blând luceafăr
Să bem ca buni şi vechi tovarăşi;
Şi toţi cu chef, nici unul teafăr,
Şi cum sfârşim să-ncepem iarăşi”...
Cum spuneam, Dabija era cunoscut ca un om bun şi milos, despre care acelaşi cronicar, Ion Neculce, a spus: „Acest domnu ave obicei, cînd şide la masă şi vide niscaiva oameni săraci dvorind prin ogradă, învăţa de lua cîte doao, trii blide de bucate din masa lui şi le trimete acelor oameni acolo în ogradă, de mînca acei oameni”.
Dar Eustratie Dabija s-a remarcat și printr-o inițiativă unică printre domnitorii noștri: s-a impozitat singur.
Despre ce e vorba: el a introdus o nouă dare, „vădrăria” (de la vadră, ca unitate de măsură), un fel de taxă pe circulația vinului.
Citește și: Care a fost cel mai bețiv domnitor al Moldovei? De ce l-a plâns poporul când a murit?
El și-a dat seama că din comercializarea licorii lui Bachus se puteau aduna bani buni în vistieria țări, iar socoteala a fost corectă.
Dar ceea ce l-a făcut și mai apreciat în ochii poporului a fost faptul că nu s-a scutit pe sine de taxa respectivă, lovind chiar în propriile interse.
Astfel, ca mare proprietar de podgorii, impozitul pe care îl vărsa în vistieria statului era considerabil.
Tot el a reînfiinţat „bănăria” (monetăria) de la Suceava și, începând din 1662, a bătut şilingi de bronz, bani mărunți de aramă, numiți „șalăi”, de la șilingii polonezi ale contemporanului său, regele Ioan al II-lea Cazimir, cu care semănau izbitor de mult.
De atfel, Dabija Vodă a fost ultimul domn care a bătut monedă moldovenească. Însă, Eustrtie a mai făcut o „nefăcută”, gândul venindu-i, poate, tot la mai multe pahare de vin sorbite în ceasuri de taină.
El a falsificat, pe scară largă, diverse monede europene, fiind un adevărat „campion” în acest domeniu, potrivit istorie-pe-scurt.ro
Cum se falsificau la noi monedele? Pe moneda din aramă se sufla un strat subtire de aur sau argint. Pe măsură ce ele circulau în economie, se uzau iar stratul de metal prețios se ducea, relevând astfel arama, deci falsul.
În „Cronica racoviţeană”, atribuită lui Nicolae Muste, citim despre aceşti şilingi: „Era bănărie în Cetatea Sucevei, care era de la Dabija-vodă, şi făcea şalăi de aramă, cari numai aici, în ţară, îmblau, 4 şalăi la un banu bunu”, potrivit moldovenii.md.
Dabija Vodă a reușit, tot cu ajutorul vinului - dublat de multe pungi cu galbeni - să scape și de mazilire, după ce fusese găsit de turci ca vinovat pentru eșecul din bătălia de la Leva, din 1663, în fața armatei germane.
El a reușit să-l îmbuneze astfel pe Marele Vizir și i-a fost reconfirmată domnia. „Așa stând lucrurile, Vodă Eustratie s-a întors cu alai de la Istambul, intrând victorios în Iașiul lui drag, „continuând să țină ziua divanuri și noaptea să tragă la măsea”, mai scrie cronicarul.
Dabija Vodă a murit la 11 septembrie 1665, fiind înmormîntat la Mănăstirea Bârnova, din actualul județ Iași, pe care o începuse Miron Vodă Barnovschi, dar o finalizase tot veselul Eustratie.
Citește și: Cine a fost primul domnitor care s-a luptat cu turcii? Era unchiul lui Mircea cel Bătrân
Dar despărțirea sa de lumea aceasta s-a petrecut exact așa cum ar fi vrut - murind ca un actor pe propria-i scenă, intepretându-și propriul rol.
După un chef de pomină, de nu se mai cunoștea om cu pom, „o arteră mai subțire i-a plesnit și Eustratie Dabija Voievod păși liniștit, fără să-și dea seama, în lumea celor drepți”.
Cronicarul Ion Neculce nota că domnitorul moldovean a fost îngropat cu mare fast, fiind însoțit pe ultimul drum de toți marii boieri.
De asemenea, norodul l-a condus cu lacrimi în ochi la groapă, tocmai când se culegeau viile atât de aprecizate de domnitor, până la biserica Bârnova – începută de Miron Vodă și terminată de el - unde a fost înmormântat de un sobor din treizeci de preoți.
