Donald Trump și Vladimir Putin s-ar putea întâlni în Arabia Saudită pentru a încerca să ajungă la un acord privind încetarea războiului din Ucraina.
Dar înțelegerea pe care șeful unui stat democratic precum SUA crede că o poate face cu liderul de la Kremlin, ale cărui intenții expansioniste au devenit evidente, arată că unii nu învață nimic din istorie și sunt în pericol să facă aceleași greșeli. În cazul de față, precum cele dinainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial.
Donald Trump și Vladimir Putin repetă istoria? Ce a fost Acordul de la Munchen din 1938?
„Istoria se repetă”, „nimeni nu învață nimic din istorie” sunt două adevăruri verificate, din păcate, în timp. Se pare că aproape nicio lecție a trecutului nu e reținută de generațiile prezentului, ce riscă să facă aceleași și aceleași erori ca predecesorii lor.
Iar dacă toată lumea își dorește încetarea războiului din Ucraina, omenirea privește îngrijorată cum președintele SUA, Donald Trump, vrea să ajungă la un acord cu cel al Rusiei, Vladimir Putin.
Dar unul de la a cărui negociere dorește să fie excluse chiar cele mai interesate state în conflict: Ucraina și Europa însăși, vizate direct de noul expansionim rusesc.
Citește și: Zelenski, mesaj pentru Trump: ”Ucraina nu va accepta niciodată acorduri făcute pe la spatele nostru”
Apoi, nimeni nu știe ce compromisuri e gata să facă Trump, pentru a încheia o pace, dar una care să vină și în întâmpinarea intereselor economice ale SUA de pe Bătrânul Continet ori de oriunde alundeva în lume.
Iar situația de acum începe să semene cu ceea ce s-a întâmplat înainte de izbucnirea ceui de-Al Doilea Război Mondial. Doar actorii politici s-au schimbat.
Iar unul dintre compromisurile făcute, pe atunci, de puterile occidentale europene față de intențiile tot mai războinice ale lui Adolf Hitler au fost consemnate prin Acordul de la Munchen, din 30 septembrie 1938.
E vorba de o înțelegere încheiată de Germania, Marea Britanie, Franța și Italia, care a permis anexarea de către Germania a regiunii Sudete, din vestul Cehoslovaciei.
Prim-ministrul Marii Britanii, Neville Chamberlain (primul din stânga), alături de premierul Franșei, Edouard Daladier, cu ocazia semnării Acordului de la Munchen, în septembrie 1938 - Foto: Profimedia Images
După ce a reușit să alipească Austria la Germania, în martie 1938, prin așa-numitul Anschluss, cancelarul german Adolf Hitler a privit cu poftă spre Cehoslovacia, unde aproximativ trei milioane de persoane din Regiunea Sudetă, una de graniță, erau de origine germană.
În aprilie 1938, Hitler el a discutat cu Wilhelm Keitel, șeful Înaltului Comandament al forțelor armate germane, despre aspectele politice și militare ale „Casei verzi”, numele de cod al preluării preconizate a regiunii respective, conform britannica.com.
Trump și Putin s-ar putea întâlni în Arabia Saudită
Un atac surpriză „din senin, fără nicio cauză sau posibilitate de justificare” a fost respins, deoarece rezultatul ar fi fost „o opinie mondială ostilă care ar fi putut conduce la o situație critică”.
Prin urmare, o acțiune decisivă ar fi avut loc numai după o perioadă de agitație politică din partea germanilor în interiorul Cehoslovaciei, însoțită de dispute diplomatice care, pe măsură ce deveneau mai serioase, fie ar fi creat ele însele o scuză pentru război, fie ar fi oferit ocazia unei ofensive fulger după un „incident” creat de germani.
Pe de altă parte, acțiunea de destabilizare a zonei începuseră și din interiorul Ceahoslovaciei, încă din octombrie 1933, când Konrad Henlein a fondat Sudetendeutsche Heimatfront, „Frontul Sudet-German de Acasă”.
La doar două decenii de la încheierea Primului Război Mondial, marile puteri occidentale democrate nu erau deloc încântate de perspectiva unui nou conflict de proporții.
De aceea, au încercat să facă multiple compromisuri în fața politicii tot mai agresive a Germaniei naziste, dornică de revanșă după înfrângerea din Marele Război și prăbușirea Imperiului German.
Citește și: Trump schițează dispariția Ucrainei. Zelenski: „Nu vom supraviețui”. Rusia, gata de asaltul final
Astfel, prim-ministrul Marii Britanii, Neville Chamberlain și cel al Franței, Edouard Daladier, au acceptat să semneze Acordul de la Munchen, la 30 septembrie 1938.
Prin acesta, lui Hitler i se permitea să anexeze Regiunea Sudetă, în schimbul promisiunii că pretențiile sale teritoriale în Europa se vor opri acolo. La întâlnirea celor doi cu Hitler a participat și dictatorul fascist al Italiei, Benito Mussolini, aliatul Germaniei.
Înainte de a părăsi Munchenul, Chamberlain și Hitler au semnat separat un document prin care își declarau dorința reciprocă de a rezolva diferendele prin consultări pentru a asigura pacea.
Neville Chamberlain, la întoarcerea în Marea Britanie, fluturând hârtia cu acordul prin care credea că a asigurat pacea în Europa - Foto: Profimedia Images
Atât Daladier, cât și Chamberlain s-au întors acasă în fața unor mulțimi entuziaste, ușurate că amenințarea războiului a trecut, iar Chamberlain a declarat publicului britanic, fluturând hârtia cu acordul semnat, că a obținut „pacea cu onoare. Cred că este o pace pentru vremurile noastre”.
La rândul său, Daladier a fost întâmpinat cu urale la revenirea în Franța, spre propria sa uimire.
Trump vrea să negocieze cu Putin pacea în Ucraina fără europeni
El însuși e aștepta să fie huiduit pentru că îi făcuse concesii lui Hitler, acesta căpătând o parte din Cehoslovacia fără vreun avantaj semnificativ obținut în schimb, în afara obișnuitelor promisiuni de pace care nu fuseseră niciodată respectate până atunci.
La ieșirea din avionul care l-a adus la Bourget, Daladier a fost surprins să constate că este aclamat și aplaudat ca salvator al țării. În memoriile sale, el scria despre acel moment: „Mă așteptam să primesc roșii, și am primit flori”.
În Marea Britanie, în contextul în care Neville Chamberlain a fost văzut ca un „salvator al păcii”, fiind onorat și lăudat de însuși regele George al VI-lea, tatăl viitoarei regine Elisabeta a II-a.
Dar afirmațiile lui Chamberlain conform cărora ar fi evitat războiul mondial au fost imediat contestate de cel mai mare critic al său, Winston Churchill.
Viitorul prim-ministru britanic, un adversar înfocat al oricărei înțelegeri cu Hitler, a declarat ferm și profetic: „Vi s-a dat de ales între război și dezonoare. Ați ales dezonoarea și veți avea război”.
Iar cursul ulterior al evenimentelor i-a dat, din păcate, dreptate. Un an mai târziu, la 23 august 1939, Germania nazistă și-a asigurat liniștea în est, cu URSS, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov, prin care cei doi mari adversari ideologici, Hitler și Stalin ajungeau la un compromis temporar.
Ei s-au înțeles și în privința intereselor fiecăruia dintre statele lor în ate țări ale Europei, În protocul secret al Pactului era menționată și dorința URSS de a ocupa Basarabia românească, lucru ce se va materializa în iunie 1940, în urma ultimatumului primit de țara noastră din partea Moscovei.
Citește și: Putin se pregătește să atace Europa. Peste 150.000 de soldați trimiși la granița cu 4 state NATO
Dar, la acea oră, Al Doilea Război Mondial deja izbucnise, prin atacul Germaniei asupra Poloniei, la 1 septembrie 1939, Polonie care primise garanții de securitate din partea Marii Britanii și Franței, la fel ca România.
O simplă senătură pe o hârtie - acordul semnat la Munchen - nu l-a împiedicat pe Hitler să-și pună în aplicare planurile agresive pe care, de fapt, le pregătea încă de când decenise cancelarul Germaniei, în ianuarie 1933, ba chiar dinainte de acest moment.
Au urmat șase ani grei de război care s-a extins, practic, la scara întregii planete, cauzând zeci și zeci de milioane de morți, pagube materiale incomensurabile și suferințe de neimaginat.
Nu se știe exact când Trump și Putin se vor întâlni față în față, cel mai probabil în Arabia Saudită și nici la ce acord vor ajunge ei înșiși.
Dar, la fel ca acum aproape 90 de ani, la Munchen o simblă bucată de hârtie nu va împiedica un dictator cu intenții vădit agresive să-și pună în aplicare planurile pe care le are deja în minte.
