Alexandru Ioan Cuza, „prințul Unirii” de la 1859, a avut doi fii, Alexandru și Dimitrie, ambii născuți de amanta sa Maria Catargiu Obrenovici. Cu toate acestea, există voci care susțin că acești copii n-ar fi fost, de fapt, ai domnitorului, ci ai unui personaj foarte apropiat de aceștia, cel care a devenit, în timp, omul în care Cuza a avut cea mai mare încredere.
Misterul fiilor lui Alexandru Ioan Cuza. Cine ar fi fost tatăl copiilor domnitorului, de fapt?
La 24 ianuarie 1859, odată cu dubla alegere a sa ca domnitor al Principatelor Unite, desăvârșită în Țara Românească, Alexandru Ioan Cuza și-a început cei șapte ani de domnie glorioasă, care au marcat fundamental istoria și transformarea României.
Dar istoria este scrisă, influențată și de amănuntele - mai mici sau mai mari - ale vieții personale ale principalilor săi „actori”. E și cazul colonelului Cuza, un bărbat atrăgător, cu poftă de viață și dame frumoase.
În 1844, el s-a căsătorit cu Elena Rosetti, cunoscută ulterior ca Elena Doamna, atras mai degrabă de averea acesteia, nefiind vorba, din partea lui, de vreo mare iubire așa cum a fost din partea acesteia.
Citește și: Cine sunt urmașii lui Alexandru Ioan Cuza, de fapt? De ce au murit de tineri băieții domnitorului?
Înainte de alegerea sa ca domnitor al Principatelor Unite, Cua, din funcția de pârcălab de Galați, era un client fidel al cazonoului din orașul dunărean.
Aici l-a întâlnit pe belgianul Carol Librecht - scris uneori Liberecht - un aventurier născut în 1820 - deci, de-o vârstă cu Cuza - în Regatul Țărilor de Jos, într-o familie de mineri.
Au circulat două variante despre modul cum a ajuns el în Moldova: ca servitor al unui boier din partea locului sau ca dezertor din armata belgiană. Oricu ar fi fost, îl găsim pe Librecht chelner și marcher de biliard la cazinoul din Galați, unde a fost remarcat de Cuza.
Cum viitorul domnitor juca mult la ruletă și cărți, mizând sume importante, dar câștiga rar, se spune că belgianul îl mai ajuta să mai câștige pentru a-și mai recupera din pierderi, ba chiar îl împrumuta cu bani.
Belgianul Cezar Librecht, cel mai intim colaborator al lui Cuza - Foto: arhiva
Gurile rele mai spuneau că Librecht se ocupa și cu furnizarea de dame tinere și frumoase pentru Cuza, căruia, ceva mai târziu. însuși Mihail Kogălniceanu îi nota cuceririle într-un carnețel.
După ce a fost ales domnitor, Cuza nu l-a uitat pe prietenul său Librecht și l-a luat sub aripa sa protectoare, dându-i funcții mari și transformându-l, practic, în cel mai influent om din România, dar și cel mai intim colaborator al principelui.
„Librecht era sufletul tuturor intrigilor, încurajatorul bacșișurilor, firul tuturor gheșefturilor. El face și desface ministerele, sboară ca un fluture prin budoarele doamnelor galante, grămădite în jurul său ca musculițele în jurul unei bucăți de zahăr, acoperindu-le de favoruri pe ele și pe bărbații lor. Librecht era încarnația cinismului și desfrâului acelui regim.
S-a găsit la Librecht un registru unde trecea toate persoanele mai de vază din țară și fiecare avea o partidă unde erau trecute procesele sale, trebuințele sale, aspirațiile, slăbiciunile și metehnele sale.
Când urmărea să seducă pe cineva sau să-l atace, Librecht îl căuta la registru. Acest registru era Carta Magna a corupției regimului lui Vodă Cuza și născocitorul infamei cărți era Librecht”, scria Al. Candiano-Popescu, unul dintre militarii implicați în detronarea lui Cuza, la 11 februarie 1866, conform jurnaluldearges.ro.
Citește și: Cum a abdicat Alexandru Ioan Cuza, de fapt? Soția și amanta l-au urmat în exil
Astfel, în 1860 Librecht devine inspector general al telegrafului, un fel de STS al epocii., și, ulterior, al poștei.
Din această poziție a creat primul serviciu de informații din România, pe care l-a pus la dispoziția domnitorului. Ca șef al poștei, avea acces la corespondența opozanților, afla conținutul tuturor „telegramelor secrete”.
Maria Obrenovici a fost amanta lui Cuza timp de patru ani - Foto: colaj
„Pe lista persoanelor spionate se aflau deputați, liderii conservatorilor, Barbu și Lascăr Catargiu (nu a fost străin de asasinarea lui Barbu Catargiu), liberalii Dimitrie și Ion Brătianu, chiar și cel mai apropiat om politic de Cuza (până în 1865, când, tot din cauza lui Liberecht, a fost îndepărtat din funcția de prim-ministru), Mihail Kogălniceanu.
Erau șantajați generali, prefecți, miniștri. Astfel a reușit să strângă o uriașă avere. Și-a permis să ridice chiar în centrul capitalei un palat superb, cu săli de bal și o grădină minunată, în care astăzi se află Casa Universitarilor de pe strada Dionisie Lupu. Măcar atât a rămas de la el”, potrivit istoricului Anton Caragea.
Librecht se implică direct în dejucarea complotului din 1859 care viza asasinarea lui Cuza, îl susține în 1863 pe Mihai Kogălniceanu ca prim-ministru și este cel care se îngrijește de succesul loviturii de stat puse la cale de Cuza în 1864.
În plus, din funcția de prefect al Bucureștiului, a reprimat o revoltă a opoziției organizată în așa-numita „monstruoasă coaliție”, în vara lui 1865, pe când Cuza era la băi.
Dar nu mai putut preîntâmpina și acțiunea din 11 februarie 1866, a aceleiași coaliții, soldată cu detronarea domnitorului. Ba chiar se pare că ar fi colaborat cu complotiștii, în speranța că va cădea în picioare și în cazul schimbării de regim.
Dar ce legătură putea avea Librecht cu binecunoscuta amantă a ui Cuza? Maria Obrenovici, cu 15 ani mai tânără decât domnitorul, era fiica fiica boierului antiunionist Costin Catargiu, un mare proprietar de terenuri, și a Smarandei Balş, descendenta unei familii nobile sârbești.
Fusese deja căsătorită de două ori și avea doi copii, atunci când l-a întâlnit pe Cuza. Primul soț i-a fost un general sârb, împreună cu care a avut un fiu, Rudi Catargiu. Acesta nu a fost recunoscut de tatăl său, de aceea a purtat numele de domnișoară al mamei.
Maria nu i-a acordat iubirea maternă, tratându-l ca pe un nedorit „accident biografic”. De altfel, băiatul a fost crescut de sora mai mică a Mariei, Munu Catargiu și nu și-a văzut niciodată mama biologică.
Citește și: VIDEO Cine este singurul actor care l-a interpretat pe Alexandru Ioan Cuza într-un film artistic?
Mai târziu, Maria s-a căsătorit cu prințul Serbiei, Miloș Obrenovici, cu care a avut un fiu, Milan, născut în 1854 la Mărășești.
Ulterior, acesta avea să devină regele Milan I al Serbiei (1882-1889), iar fiul său şi nepotul Mariei, avea să fie regele Alexandru Obrenovici al Serbiei, din 1889 până la asasinarea sa, în 1903.
Alexandru Cuza, fiul cel mare al cuplului Cuza-Obrenovici - Foto: arhiva
Aproape sigur, Maria și Cuza și-au început relația în martie 1862, în anul ce a urmat celui în care a murit al doilea soț al acesteia, prințul Miloș Obrenovici. Obișnuită să fie curtată și să aibă relații oar cu oameni puternici și cu posibilități financiare, femeia l-a țintit pe Cuza.
Acesta, la rândul său, dat fiind că Doamna Elena se pare că nu putea avea copii, căuta o viitoare mamă a urmașilor săi, mai ales că încolțise în mintea sa ideea creării unei dinastii românești.
Cum stelele s-au aliniat perfect, cei doi au devenit amanți aproape oficiali, relația lor fiind binecunoscută în Capitală, inclusiv de soția domnitorului.
Aflat mereu în apropierea lui Cuza, cum era de așteptat, Cezar Librecht a devenit prieten intim al Mariei Obrenovici, atrăgând-o cu diverse cadouri și „servicii”.
În plus, reședința pe care și-o construiește în București, pe strada Ulierului- actuala Dionisie Lupu 76 - devine „cuibușorul de nebunii” al domnitorului și al Mariei în perioada în care încă mai păstrau secretul relației lor.
Tocmai această apropiere, dubios de mare, între Librecht și Maria Obrenovici - i-a determinat pe unii să susțină varianta că cei doi băieți presupuși a fi fost făcuți cu domnitoru, l-ar fi avut ca tată, de fapt, pe aventurierul belgian, mai scrie aceeași sursă.
Aceasta ar însemna că s-ar ridica și mari semne de întrebare cu privire la sterilitatea Doamnei Elena, problema putând fi la Cuza însuși.
De altfel, Alexandru și Dimitrie, au fost înfiați de familia domnitoare, pentru păstrarea aparențelor, la nivel oficial, afirmându-se că aceștia erau doi copii rămași orfani după o inundație ce a făcut ravagii în București.
Dar Doamna Elena, cu stoicism și devotament, i-a rescut ca pe propriii copii. În ciuda acestui lucru, ambii aveau să moară de tineri, Alexandru, la 27 de ani, de tuberculoză, iar Dimitrie, la doar 23 de ani, el preferând să se sinucidă din cauza unei iubiri neîmplinite.
La rândul său, după detronarea protectorului său, Librecht - care devenise cel mai detestat personaj din țară - a fost arestat și acuzat de corupţie, pentru că şi-a însuşit bani publici, fiind primul mare caz de acest fel din istoria modernă a României.
Grație abilităților sale intelectual-juridice, ca urmare a unor vicii de procedură, dar mai cu seamă pentru că era depozitarul absolut al multor secrete periculoase, Cezar Librecht scapă de temniță.
Dar noua conducere a țării - Locotenența Domnească asigurată de Lascăr Catargiu, Nicolae Golescu și generalul Nicolae Haralambie - decide expulzarea lui peste graniță.
Librecht a ajuns în Spania, unde a devenit Cezar Libbrecht d’Albeca și un om important la curtea regală spaniolă, înrolându-se cu gradul de colonel în armata lui Juan Prim - ministru de război și prim-ministru al Spaniei.
În 1870, Librecht s-a întors la București, pentru a-și rezolva un alt proces cu statul, apoi s-a înrolat în armata revoluționară italiană condusă Giuseppe Garibaldi, ce lupta de partea Franței în războiul franco-german din perioada 1870-1871.
Fostul conducător din umbră al Principatelor Unite și-a trăit ultimii ani de viață la Paris, unde a murit în sărăcie, în 1890, la vârsta de 70 de ani.
Fastuosul imobil pe care și l-a construit în București a fost cumpărat de boierul Gheorghe C. Filipescu, viitor mareșal al Palatului, sub Carol I, cu suma de 6.000 de galbeni.
În perioada interbelică, fosta casă Librecht, căreia i s-a adăugat și numele de Filipescu, a ajuns în administrarea Eforiei Spitalelor Civile, în conformitate cu testamentul soților Gheorghe și Lydia Filipescu.
În 1950, casa a fost naționalizată de comuniști și a devenit sediul „Casei Universitarilor”, instituție aflată la dispoziția cadrelor didactice din învățământul superior.
La rândul ei, după ce a locuit o vreme chiar în Casa Librecht, Maria Obrenovici a părăsit România în același timp cu Doamna Elena, mai târziu decât domnitorul detronat, cele două femei fiind în relații bune.
Ea a ajuns în Germania, unde devenit doamnă de onoare a împaratesei Augusta, sotia Kaiserului Wilhelm I.
În 1876, la vârsta de doar 41 de ani, Maria a fost diagnosticată cu cancer. Nu a rezistat presiunii bolii şi s-a sinucis, în timp ce se afla la Dresda. Cuza murise deja de trei ani, având și el numai 53 de ani.
A fost înmormântată la biserica Sf. Spiridon din Iași, pentru ca în 1908, rămășițele sale pământești să fie mutate în cavoul familiei sale din Cimitirul „Eternitatea” din Iași.
Librecht a murit în 1890, cum spuneam mai sus, cel mai mult trăind Doamna Elena Cuza, care s-a stins din viață în 1909, la vârsta de 83 de ani.
