Tăblițele Cerate de la Alburnus Maior reprezintă o comoară istorică unică în Transilvania, care oferă informații prețioase despre economia, habitatul și viața religioasă a comunității miniere romane.
Misterul tăblițelor cerate din Munții Apuseni. Ce scot la iveală și de ce unele s-au pierdut
Tăbliţele Cerate de la Alburnus Maior provin dintr-o categorie aparte de descoperiri, cunoscute în literatura istorico-arheologică de specialitate sub denumirea de Tăbliţele Cerate Dacice sau Tripticele Transilvane.
Citește și: Misterul tribului antic care a extras aur din Munții Apuseni. Descoperirea i-a șocat pe arheologi
Descoperirea tăbliţelor cerate de la Alburnus Maior a fost provocată de consolidarea activităţii miniere în Ardeal, pe baze organizate, profesioniste, care a început în perioada domniilor Mariei Tereza (1740-1780) şi a lui Iosif al II-lea (1780-1790), în legătură cu crearea şi dezvoltarea Tezaurariatului Montanistic de către Imperiul Habsburgic.
În acest context, odată cu redeschiderea unor galerii miniere romane de la Roşia Montana, județul Alba, Munții Apuseni, au fost descoperite întâmplător, de către minerii zonei, un număr de peste 30 de tăblițe cerate, adică de „cărţi de lemn” cerate, o parte dintre acestea fiind distruse imediat după descoperire, din cauza stării precare de conservare şi a contactului cu aerul, iar altele dispărute.
Documente epigrafice deosebite prin unicitatea şi prin abundenţa informaţiilor conţinute, cele 25 de tăbliţe cerate de la Alburnus Maior, Roșia Montană, oferă informaţii precise asupra realităţilor economice, a sistemului de habitat, a vieţii religioase şi a raporturilor juridice care guvernau comunitatea minieră din Transilvania.
Citește și: Ce s-a întâmplat cu castelul învățătorului bogat, care voia o podea cu monede de aur. A murit sărac
În afară de aspectul legat de istoria provinciei Dacia, tăbliţele cerate de la Alburnus Maior sunt o categorie de izvoare cu un impact major asupra studiilor dreptului roman, raportate la scara întregului Imperiu, la loc de cinste între Fontes Iuris Romani Antiqui, potrivit albapress.ro.
Descrierea unor tăbliţe descoperite la Roşia Montană
Tăbliţa nr. 1 s-a descoperit în anul 1786 de către un anume George Iancu în mina unui proprietar numit Lorincz. Mina se afla pe Muntele Igren. Este singura tăbliţă cerată din cele găsite în jurul Roşiei Montane, care are inscripţia în limba greacă.
Descoperitorul a dăruit tăbliţa descoperită, ruptă în două, funcţionarului minier Daniil Gomboş. Tăbliţa a ajuns ulterior în custodia fostului muzeu Battyaneum din Alba Iulia.
Tăbliţa nr. 2 a fost descoperită la 20 mai 1788 în mina Sfântul Iosif din Muntele Letea. Ea este un triptic (este alcătuită din trei scândurele de lemn).
Citește și: Peștera din România cu cristale care e unică în Europa: Turiștilor le dispar durerile de cap
A fost scrisă la data de 9 februarie 167 şi cuprinde procesul de lichidare a societăţii de înmormântare din Roşia Montană (un fel de casă de ajutor reciproc în caz de deces a membrilor unei asociaţii). A ajuns în colecţia unui muzeu din Budapesta.
Tăbliţa nr. 3 a fost descoperită în anul 1790 în Muntele Letea. A fost scrisă la data de 17 septembrie 159 şi textul scris pe ea este un act de împrumut. Din cauza stării avansate de deteriorare a fost descifrată numai parţial. A ajuns în colecţia unui muzeu din Budapesta, potrivit adevărul.ro.
