Suleyman Magnificul, sultanul vrăjit de Hurrem. Figura celui considerat cel mai mare padișah din istoria Imperiului Otoman a devenit mult mai apropiată românilor, odată cu difuzarea pe diferite posturi tv a serialului istoric despre viața acestuia și dragostea care l-a unit de o fostă sclavă, ajunsă cea mai puternică femeie din imperiu.
În vremea lui Suleyman Magnificul, nici Țările Române n-au fost ocolite de puterea și influența tot mai sporite ale Înaltei Porți în zona europeană.
Suleyman Magnificul, sultanul vrăjit de Hurrem. Primul padișah care a numit domni în Țările Române
Suleyman Magnificul, așa cum a fost numit chiar de contemporani, a fost al zecelea sultan al Imperiului Otoman, având una dintre cele mai lungi domnii, între 1520 - 1566.
Era fiul lui Selim I, iar din această postură a fost martorul uciderii de către tatăl său a fraților acestuia, pentru eliminarea oricăror pretendenți la tron.
Acest lucru l-a marcat profund, el încercând toată viața să-și mențină familia unită, iar fiii săi să se apere reciproc.
Ironia soartei a făcut ca tocmai el să fie cel care va ordona, mai târziu, asasinarea unora dintre băieții săi.
Citește și: Cine a fost primul domn al Moldovei numit de turci? Era nepotul lui Ștefan cel Mare. Ucis în somn
Născut în 1494, în Trabzon, a urcat pe tron la 26 de ani, având bafta să fie singurul fiu al fostului sultan, Selim I și al Ayșe Hafsa Sultan, fiica hanului Mengli Ghirai al Crimeei. A avut, în schimb, patru surori: Hatice, Beyhan, Șah și Fatma.
Ca sultan, Suleyman deinea puterea absolută în stat, coordonând politica și economia Imperiului, dar era în același timp și conducătorul armatei.
Ioan Zapolya, regele Ungariei, îngenuncheat în fața sultanului Suleyman - Foto: Arhiva
Fiind în fruntea acesteia, el cucerește pe rând Belgradul și Rodosul, iar după victoria de la Mohács din 1526, reușește să pună stăpânire pe o mare parte din teritoriul Regatului Ungariei.
Înaintarea sa către inima Europei a fost stopată, totuși, de înfrângerea suferită la sediul Vienei, din 1529, eșec repetat și la încercarea din 1532.
În lupta sa pentru cucerirea unor noi teritorii, a ocupat zone întinse din Persia și Africa de Nord (Algeria de azi), dominând cu autoritate Orientul Mijlociu. De asemenea, flota sa controla traficul maritim din Marea Mediterană, Marea Roșie și Golful Persic.
Suleyman, care a mai fost supranumit și Legiuitorul a crat numeroase legi economice, sociale, financiare și juridice, ce au dăinuit și după moartea sa o lungă perioadă de timp.
De asemenea, în perioada domniei sale cultura otomană s-a dezvoltat mai ales în domeniul artelor, literaturii și arhitecturii.
Dar un alt lucru l-a făcut pe Suleyman o figură aparte printre sultanii otomani: iubirea intensă pentru o fostă sclavă, pentru care a sfidat și schimbat multe dintre regulile instituite până la el.
Citește și: Care fiică de domnitor a ajuns sultană? A fost soția nepotului lui Suleyman Magnificul
Este vorba de cea care a devenit sultana Hurrem, cunoscută în Europa ca Roxelana. Numee ei real a fost Aleksandra Anastasia Lisovska şi era de origine ucraineană. S-a născut în anul 1505 (unii spun că în 1500, 1503 sau 1506) în localitatea Rohatyn, undeva în vestul Ucrainei de astăzi, pe atunci aflată sub stăpânire poloneză.
Tatăl ei era preotul localităţii, dar, în urma unui raid al tătarilor crimeeni în ţinuturile ucrainene, Rohatynul a fost prădat, iar Aleksandra/Roxelana a fost răpită și a ajuns sclavă.
Purtată de tătari pe drumurile stepei şi mai apoi vândută otomanilor, pe ţărmurile Mării Negre, copila de doar 15 ani a ajuns în Istanbul.
Aleksandra Anastasia Lisovska, devenită sultana Hurrem, șa cum apare într-o pictură a timpului - Foto: Arhiva
Era frumoasă, avea pielea albă, ochii verzi şi un păr blond roşcat, ceea ce a transformat-o într-o marfă de preţ în pieţele de sclavi.
Astfel, a avut norocul, de fapt, să fie luată, în acelaşi an, direct în haremul sultanului Suleyman, fiindu-i oferită ca dar de încoronare, chiar de Ibrahim pașa, viitorul mare vizir și cel mai apropiat colaborator al padișahului.
Aici, în prejma centrului puterii otomane, Roxelana avea să se transforme dintr-o biată sclavă, în cea mai temută şi controversată sultană din întreaga istorie a Imperiului Otoman.
Puterea şi influenţa sa i-au intrigat atât pe otomani, cât şi curţile regale ale Europei, iar dragostea obsesivă care i-a purtat-o cel mai mare sultan al tuturor timpurilor este un subiect fascinant şi la ora actuală pentru istorici și nu numai.
A avut o personalitate mereu surprinzătoare, un şarm magnetic şi o ambiţie indestructibilă, combinate, se pare, cu o înfăţişare de basm, care, pur și simplu, l-au năucit pe tânărul sultan.
Citește și: Cine a fost domnitorul care a făcut ravagii în haremul sultanului? Purta un cercel în ureche
Acesta a remarcat-o imediat, iar fata a știut să facă pașii corecți necsari ascensiunii sale. Mai întâi a trecut la religia islamică, primind numele de Hurrem - „cea veselă” - chiar de la mama padișahului, ajunsă Sultană-mamă, Ayșe Hafsa Sultan.
Pe lângă părul blond-roşcat şi pielea albă, Roxelana i-a tras atenţia lui Soleiman prin spiritul ei vesel, dar şi prin curaj.
Se îmbrăca extravagant, purta bijuterii strălucitoare şi era deosebit de inteligentă. Sultanul îşi petrecea tot mai mult timp căutând-o şi discutând cu ea. Roxelana îl vrăjise definitiv. În scurt timp timp, sultanul a invitat-o să-şi petreacă noaptea cu el.
Într-un singur an, Suleyman şi Roxelana/Hurrem au ajuns de nedespărţit. „Era atât de îndrăgostit de ea, încât toţi spuneau că pur şi simplu i-a făcut vrăji”, scria ambasadorul italian Luigi Bassano.
Iar sentimentul era reciproc, spuneau contemporanii, dar şi documentele vremii. „Îmi găsesc liniştea şi pacea doar lângă tine. Cuvintele nu pot reda fericirea care mă cuprinde atunci când stau lângă tine”, îi mărturisea Roxelana sultanului într-o scrisoare.
În plus, sultanul şi Roxelana aveau pasiuni comune şi se spune că-şi petreceau tot timpul împreună. Ambii scriau poezie şi îşi dedicau unul altuia versuri care au rămas momente de referință în literatura turcă.
După 1521, la numai un an după ce Roxelana ajunsese în harem, Suleyman şi-a căsătorit restul concubinelor şi a rămas fidel doar fostei scclave ucrainene, lucru nemaizuti până atunci.
Tot în 1521, Roxelana i-a dăruit primul fiu, numit Mehmed. În acel moment, Hurrem a ajuns a treia în ierarhia haremului, după Sultana-mamă și Mahidevran, mama primului născut al lui Suleyman, prințul Mustafa.
Cu aceasta din urmă, Hurrem va duce o luptă aprigă pentru întâietate, soldată, în cele din urmă, cu exilarea lui Mahidevran la Manisa, alături de fiul ei.
Iubirea nebună pe care Suleyman o nutrea faţă de Hurrem a dus și la încălcarea altor norme ce păreau de neatins.
Sultanii renunţaseră la căsătorie, chiar şi la cele cu favoritele lor, din raţiuni economice, dar şi practice, mai ales că multe femei ajunse în harem erau răpite din zonele călcate de armatele otomane. Femeile trăiau în spaţii separate şi nu aveau niciun cuvânt de spus în această lume patriarhală.
Dar, pentru Hurrem, sultanul a încălcat tradiţia şi a luat-o de nevastă, după ce, în prealabil, o eliberase din sclavie. Căsătoria a fost celebrată cu lux şi mult fast specific oriental.
Tot Hurrem l-a determinat pe Suleyman să încalce multe alte obiceiuri. În primul rând, concubinele aveau voie să nască doar un singur fiu pentru sultan.
O altă reprezentare artistică a lui Hurrem, realizată de un pictor necunoscut - Foto: Profimedia Images
Atunci când copilul ajungea la maturitate, atât concubina, cât şi fiul erau trimişi departe de capitală. Hurrem i-a născut patru fii lui Soliman şi nici nu a plecat din preajma sultanului, conform historia.ro.
Mai mult decât atât, după ce palatul care găzduia haremul a luat foc, Hurrem s-a mutat alături de sultan la Palatul Topkapî, în Marele Serai, ceva considerat inacceptabil până atunci. Acolo, Hurrem a trăit alături de Soliman până la moarte.
După moartea mamei lui Soliman, Hurre a devenit cea mai puternică femeie din imperiu, inaugurând ceea ce istoricii au numit „sultanatul femeilor”, ce a durat circa 150 de ani și a cuprins și alte nume de sultane puternice, are au avut o uriașă influență în conducerea imperiului,
Pe deasupra, Hurrem stătea mai mereu în preajma sultanului, fiind principalul său sfetnic. Se spune că numai în ea avea încredere şi că numai cu ea se sfătuia, în primul rând, în chestiunile importante.
Puternica sultană avea un important serviciu de spionaj care-i raporta tot ce se vorbeşte şi se întâmplă, în palat, în capitală, în sânul marilor familii. Ea îl ţinea la curent pe Soliman în permanenţă cu informaţii, cât timp era plecat.
În plus, Hurrem a comandat şi supervizat execuţia de lucrări publice monumentale, fiind un patron al artelor şi al arhitecturii. A comandat în 1593 ridicarea marii moschei Haseki, din Istanbul, dar şi Haseki Hurrem Hamman, o frumoasă baie islamică, tot în Istanbul.
A mai dispus construirea de şcoli şi spitale, dar l-a convins pe sultan să construiască şi Suleymaniye, o uriaşă moschee, semănătoare celebrei Hagi Sofia.
Hurrem a fost implicată și în eliminarea, pe rând, a principalilor ei oponenți sau contacandidați la succesiunea la tron.
Citește și: Cine a fost marea iubire a lui Vlad Țepeș? A vrut să incendieze Brașovul pentru ea
Astfel, în 1536, a reușit să-l convingă pe Suleyman să-și execute cel mai vechi și bun prieten, Ibrahim Pașa, pe care-l numise Mare Vizir, a fost implicată şi în intrigi politice.
În schimb, a compotat pentru numirea în importanta funcție a lui Rustem Pașa, cel cu care o căsătorise pe Mihrimah, fiica mult iubită a lui Suleyman și a lui Hurrem.
Dar marea lovitură a lui Hurrem a fost eliminarea principalului pretendent la tron, prințul Mustafa, fiul lui Suleyman din relația cu Mahidevran.
Suleyman a fost convins de trădarea acestuia și dorința de a-i lua tronul - așa cum propriul tată făcuse cu bunicul său - și, în acest context, a ordonat asasinarea propriului fiu, în 1553.
Dar și trei dintre băieții legendarului cuplu regal au murit înainte de vreme: Mehmed, de variolă, în 1543, Cihangîr, în 1553, pe fondul unei sănătăți șubrede din naștere și, mai ales, Baiazid, cel care moștenise firea hotărâtă și războinică a tatălui său.
Acesta, intrat în conflict atât cu fratele său Selim, cât și cu propriul tată, a fost executat în Persia, unde se refugiase, la presiunile celor doi asupra șahul Tahmasp, în 1561.
Dar Hurrem n-a apucat să vadă și această tragedie, ea stingându-se din viață în 1558. Până şi după moarte ea a sfidat orice regulă. Suleyman a înmormântat-o cu mare fast în marea moschee construită de el, Suleymaniye, exact lângă mormântul pregătit pentru soţul ei, ceva ce până la Hurrem era imposibil.
Domnia lui Suleyman a avut un mare impact și asupra Țărilor Române. Astfel, el a fost primul sultan care a numit direct domnitorii principatelor, fără a mai cere și părerea boierilor.
În Țara Românească, primul voievod numit astfel a fost Mircea Ciobanul, desemnat de Poartă în ianuarie 1545 în locul fratelui său, Radu Paisie.
În Moldova, lucrurile s-au petrecut ceva mai dramatic. Dorind să-l pedepsească pe Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare care continua politica antiotomană a celebrului său părinte, Suleyman Magnificul a condus personal campania de răsturnare a acestuia și, cu acel prilej, de supunere a Moldovei față de Imperiul Otoman.
La 17 septembrie 1538, sultanul a intrat în Suceava, Cetatea de Scaun, unde a pus mâna pe tezaurul lui Petru, inclusiv pe spada lui Ștefan cel Mare, aflată acum la Palatul Topkapî din Istanbul, reședința sultanilor transformată în muzeu.
Suleyman a ocupat apoi întreaga Moldovă și l-a numit la conducerea acesteia pe Ștefan Lăcustă. un nepot de-ai lui Ștefan cel Mare. A fost pentru pentru prima dată în istoria țării când domnul Moldovei era impus printr-o decizie unilaterală a sultanului.
De asemenea, condițiile păcii n-au mai fost incluse într-un tratat, ca până atunci, ci într-un act al sultanului (berat), act care marca supunerea efectivă a Moldovei față de Imperiul Otoman.
Actul respectiv mai prevedea dublarea tributului (care ajungea la 30.000 de galbeni) și cedarea regiunii cunoscută sub numele de Bugeac, de pe malul drept al Nistrului, ce incudea cetatea Benderului (Tighina), împreună cu 18 sate din jurul acesteia).
