După doi ani și două luni, Liviu Dragnea a ieșit din închisoare. Prilej numai bun să își lanseze noua platformă politică: dușmanii îi poartă pică, da' n-au mustața lui, echivalentul pletelor lui Samson, forța care a ținut România în delirul unui țărănoi cu aere de Orban Viktor, dar fără școala fostului bursier Soros al anilor '90.
Dragnea a criticat actuala conducere a PSD, a denunțat dictatura feroce de la vârful patriei, a deplâns sărăcia din sate și orașe, o imagine de neînțeles, după ce el a lăsat țara în bogăție, și-a dus pedeapsa cu demnitate.
Apoi s-a dus la domiciliul pseudo-conjugal, clădit doar din dragoste, fără acte de stare civilă, și s-a pozat cu iubita în poală, flancat de maidanezul fericit Codrin Ștefănescu și de două doamne, una fiind Carmen Dan și cealaltă, o avocată, cea mai bună prietenă a politicianului corupt.
Scena din balconul apartamentului și discursul anterior sunt decupate din "Miorița": ciobănetele Liviu vorbește cu mioara cea mică, flancat de maidanezul spân și de două mioare mai experimentate, despre viața lui. Despre cum bacii cei răi au încercat să-l omoare (pentru că era mai ortoman, firește), la apus de soare politic, despre cum la nunta lui (căci ce poate fi ieșirea din închisoare pentru un aproape sexagenar care se duce acasă la o tinerică de nici 28 de ani?) a căzut o stea (fu să fie un elicopter, dar evenimentul se pune, a fost la fel de mediatizat ca eliberarea lui Dragnea iar coincidența temporală e remarcabilă) și toate celelalte.
Priviți-le fețele celor din balcon, veți remarca similitudinile: Dragnea e melancolic-semi-mort, miorița tinerică e pur și simplu ovină, maidanezul bălește fericit, celelalte oi au adoptat o mină gravă, dar optimistă (știu că pare un paradox, dar vorbim de oi, ce vreți?!).
Rescrierea ar trebui să se numească, totuși, simplu și esențial, "Gratia". Știe el Liviu de ce.