Nenumăratele suspiciuni că Mugur Isărescu ar fi colaborat cu Securitatea în calitatea sa de angajat al Institutului de Economie Mondială (IEM) înainte de 1989 au fost cu succes ucise în fașă de către statul democratic România vreme de aproape 28 de ani.
Astfel, deși mai multe vrafuri de dosare ale fostului IEM se aflau la CNSAS, în nici unul dintre acestea nu se găsiseră note semnate de Mugur Isărescu, un angajament sau orice alt document care să-l lege pe eternul guvernator al Băncii Naționale de fosta Securitate.
Până în martie 2017, când un jurnalist (subsemnatul, întâmplător) a publicat dovezile că Mugur Isărescu a semnat zeci de note la Securitate cu numele "Manole".
Dovezile proveneau, oficial, de la Consiliul Național al Studierii Arhivelor Securității, în urma depunerii unei cereri (de către subsemnatul, întâmplător) de acreditare pentru studierea tuturor documentelor din arhiva CNSAS referitoare la Mugur Isărescu.
Cum a fost posibil ca, în lipsa unui angajament, să se facă legătura între "Manole" și Mugur Isărescu? Iată explicația uluitor de simplă, așa cum apare aceasta publicată în 2017 (într-un articol dintr-o serie din "România liberă", acum șterse de pe site-ul acestei publicații, dar republicate integral de către Newsweek România):
"Una din <sursele> Securității care semnează multe din notele din arhivele CNSAS referitoare la Institutul de Economie Mondială este <Manole>. Alăturând documente din diverse dosare ale fondului IEM, identitatea lui <Manole> poate fi aflată fără dubiu.
Într-o <notă> din septembrie 1986, sursa <Manole> vorbește despre o întâmplare întâmplată chiar sieși. Cu această ocazie, <Manole> își menționează adresa de domiciliu: strada Miron Constantinescu, nr. 33, blocul Z11. Într-un document al Securității datat 1979, însă, aceeași adresă îi este atribuită unui angajat al IEM identificat cu numele real: <Isărescu Constantin Mugurel, (...) domiciliat în București, Str. Miron Constantinescu, Nr. 33, Bl. Z11>. (...)
Într-un alt document, din mai 1988, <Tov. Dacian> de la Securitate menționează că <Raportul se exploatează la mapa c.i. (contrainformativă – n.r.) a lui <<Manole>>>. Despre ce raport e vorba? Pe aceeași primă pagină a documentului citat, se explică: >Raport privind desfășurarea combinației de interpunere în cazul cercetătorului științific I.M. Ctin>. Adică Isărescu Mugurel Constantin".
Pe scurt, atunci când, mult după 1989, noii securiști au periat arhiva Institutului de Economie Mondială ca să o trimită la CNSAS, cineva nu și-a făcut bine treaba. Din prostie sau din neglijență. Ori poate din grabă? Adică s-au scos angajamentul și alte hârtii care să-l incrimineze pe Isărescu, dar nu s-a mai uitat nimeni pe turnătoriile lui "Manole", ca să elimine orice risc de identificare a turnătorului.
Iar în 2017, un jurnalist (întâmplător, subsemnatul), suficient de hotărât să citească rând cu rând documentele CNSAS, a pus piesele puzzle-ului împreună.
Abia câțiva ani mai târziu, CNSAS a cerut oficial instanței de judecată să îi acorde lui Mugur Isărescu statutul de colaborator al Securității.
Această povestioară simplă are o morală și mai simplă: dacă un jurnalist oarecare poate să deconspire ca turnător al Securității un personaj de calibrul lui Mugur Isărescu, este evident că nici noii securiști și nici vechii securiști încă pe funcții nu sunt infailibili ori extraordinar de inteligenți. Dar sunt, ce e drept, foarte influenți, mai ales pentru că au mulți complici. Peste tot: în politică, în administrație, în economie, în media.
