În scopul reparării pagubelor generate de criza COVID-19 şi pregătirea UE pentru un viitor mai bun, miercuri, 27 mai, Ursula van der Leyen, preşedintele Comisie Europene, a prezentat un pachet de stimulare economică de 750 miliarde euro, la dispoziţia guvernelor statelor membre.
Este un mesaj puternic, de solidaritate, al Uniunii Europene, semnal evident că Executivul european a înţeles nevoia de acţiune imediată în contextul crizei COVID -19 şi încearcă să redobândească încrederea statelor membre în proiectul european.
Din acest pachet, României îi revin 33 miliarde euro, din care 19 miliarde euro reprezintă grant-uri.
Acest plafon de finanţare este semnificativ şi ar fi corect să subliniem că negocierile pentru obţinerea acestor resurse, susţinute de la Misiunea permanentă a României la UE până la preşedintele Iohannis, au fost conduse cu profesionalism şi eficienţă.
Dar nimic nu este convenit până când totul nu este agreat. Există o abordare unanimă la nivelul decidenţilor europeni. Va fi cea mai dificilă negociere din istoria UE.
Statele vor primi aceste fonduri, exclusiv, pe baza programelor de redresare şi reformă.
Comisia a propus un plafon maximal privind granturile şi împrumuturile, accesibil statelor membre, în scopul recuperării economiilor, grav afectate de recesiunea generată de criza pandemică.
Guvernele statelor membre vor trebui, însă, ca în cel mai scurt timp, să elaboreze proiecte naţionale de redresare şi rezilienţă, fără de care nu vor putea folosi cele 750 miliarde euro.
După elaborarea lor (de preferat, până la Consiliul European din iunie), planurile naţionale sunt trimise la Bruxelles, urmând ca statele membre să decidă dacă aceste propuneri privind investiţiile şi reformele în statele UE pot fi finanţate din Fondul de Redresare.
Analiza se face prin procedura „comitology” (este o procedură prin care Comisia Europeană îşi exercită competenţele de executare, cu sprijinul comitetelor formate din reprezentanţi ai statelor membre, care emit un aviz privind proiectele de implementare ale unor decizii ale Comisiei).
Este o procedură care vizează responsabilizarea statelor membre privind implementarea unor hotărâri luate în domenii sensibile.
Mai clar, programele naţionale care ar urma să fie aprobate la finanţare sunt supuse, în prealabil, unei negocieri „toţi cu toţi”.
Prin procedura „Comitologiei”, actualizată în 2017, la cererea lui Juncker, pe fundalul tensiunilor generate de Brexit, Von der Leyen doreşte atât asumarea colectivă a modului de folosire a fondurilor destinate recuperării economice, post pandemie, dar şi consensul statelor membre asupra „adevăratelor priorităţi” ale UE, pe o perioadă lungă de timp.
În consecinţă, programele naţionale vor putea să fie finanţate din Fondul de Redresare dacă acestea răspund aşteptărilor tuturor statelor membre, pentru că solidaritatea, coeziunea şi convergenţa să redevină principiile fundamentale de funcţionare ale UE.
Din perspectiva Comisiei Europene, criteriile care califică proiectele naţionale sunt cele privind Economia „Verde”, transformările în epoca Digitală şi, deloc întâmplător, Statul de Drept.
În final, planurile naţionale se aprobă prin majoritate calificată a UE (cel puţin 15 state membre reprezentând 65% din populaţia UE).
În continuare, Grupul „frugalilor” (Olanda, Danemarca, Austria, Suedia) se opune atât în ceea ce priveşte împrumuturile masive, dar şi privind intenţia de a acorda grant-uri statelor membre.
Este o situaţie complicată. iar negocierile se vor desfăşura contra-cronometru.
Pentru că România să nu piardă ceea ce a obţinut este nevoie, în continuare, de foarte multă implicare, atenţie şi determinare - politică şi diplomatică - în special la nivelul deciziei guvernamentale.
Avem nevoie de programe impecabil elaborate care să reprezinte atât interesele României, dar care să primească şi sprijinul partenerilor noştrii.
Este o oportunitate enormă pentru relansarea României care nu poate fi pierdută. În acest moment, suntem în prima linie.
