Un mit se prăbușește cu zgomot în aceste zile: acela că regimurile autoritare răspund mai bine epidemiei care a afectat întreaga lume. Iată însă că întregul eșafodaj propagandistic, cu diplomația măștilor, cu armatele de troli și idioți utili de pe rețelele de socializare, se surpă în fața unei realități incontestabile.
China nu este un model de gestionare a situației, așa cum i-a plăcut să pozeze. Ofensiva diplomatică a Beijingului s-a întors ca un bumerang.
Tot mai multe și mai consistente semne de întrebare se ridică asupra modului în care regimul comunist a gestionat perioada inițială a pandemiei. Despre felul în care a ascuns amploarea crizei și le-a închis gura experților care atrăgeau atenția asupra pericolului. Azi întreaga lume pune sub semnul întrebării datele furnizate de Beijing privind epidemia.
Circulă în presa internațională un raport al serviciului german BND potrivit căruia președintele Chinei, Xi Jinping, a cerut personal OMS să nu facă publice informații despre transmiterea coronavirusului de la om la om și să amâne avertizarea globală asupra pandemiei cu până la 6 săptămâni.
Beijingul urma astfel să se pregătească mai bine pentru reacție, să-și facă stocurile de măști și materiale sanitare, în timp ce restul lumii era vulnerabilizat. Pentru ca, după aceea, China să poată juca rolul bunului samaritean, cu diplomația măștilor. Frumoasă atitudine pentru puterea care, în ultimii 30 de ani, a fost cel mai mare beneficiar al globalizării!
Dar exemplul cel mai elocvent al acestor zile vine din Rusia, care, după cifrele oficiale, a ajuns pe locul doi în lume la numărul de îmbolnăviri zilnice, după SUA.
Aceasta, dacă este să dăm crezare cifrelor oficiale. Însă experți ruși sau organizația Alianța Medicilor pun serios la îndoială aceste date, susținând că numărul îmbolnăvirilor și al deceselor ar fi cu mult mai mare. Rusia nu raportează decesele cu co-morbidități ca fiind cauzate de Covid-19.
O creștere cu 18% a mortalității în Moscova, în luna aprilie, față de perioara similară a anului trecut, așa cum a fost faportată chiar de autoritățile locale, vine să alimenteze suspiciunile.
În acest timp, la posturile TV, controlate de guvern, autoritățile își continuă discursul potrivit căruia situația din Rusia este cu mult mai bună decât cea din Occident.
Dar unde este Vladimir Putin?
Aparițiile sale publice sunt tot mai discrete și întreaga bătălie este lăsată pe umerii șefilor de regiuni. Liderul de la Kremlin, care de-abia ce-și pregătise schimbările constituționale menite a-i reînnoi mandatele prezidențiale până în 2036, nu vrea să fie în vreun fel asociat cu măsurile neconvenabile din timpul epidemiei.
Până nu demult, Rusia se prezenta lumii ca un stat puternic, guvernat eficient, pe o verticală a puterii, având în vârf un președinte atotputernic. Acum, 140 de milioane de oameni se îngrijorează pentru viitor, în mijlocul unei crize sanitare și într-un context economic dezastruos, dat de sancțiunile Occidentului, dar mai ales de prăbușirea prețului petrolului.
Acum câteva săptămâni, când criza sanitară se afla la apogeu în Occident, pe rețelele sociale era rostogolită o știre falsă potrivit căreia oamenii de știință ruși tocmai descoperiseră vaccinul anti-Covid 19. Câțiva idioți utili au și sărit să certe autoritățile române că nu iau vaccinul de la Răsărit și se ploconesc la Occident. Unde este acel vaccin?
Acum, Vladimir Putin pare să fi abdicat de la rolul de comandant în războiul cu virusul. Regimul autoritar, în realitate o cleptocrație care imită batjocoritor democrația, a eșuat în a-și proteja cetățenii.
Arme, nu spitale
Rusia a fost un mare câștigător al epocii resurselor energetice scumpe, iar asta părea să-i confere frumoase perspective de dezvoltare. Ar fi fost de așteptat ca resursele astfel obținute să fie investite în dezvoltare, care ar fi creat o clasă de mijloc, ferment al democratizării și deschiderii țării.
Dar realitatea a contrazis manualele. După o stabilizare a economiei și câțiva ani de creștere, un pact nescris s-a încheiat între puterea politică (siloviki – „cei puternici”) și societatea civilă: noi vă lăsăm să câștigați ceva bani și să faceți excursii în Europa, voi nu puneți în discuție puterea noastră.
Sancțiunile de după anexarea Crimeei și căderea prețului resurselor au zguduit această înțelegere tacită. Când regimul nu a mai putut livra bunăstare a livrat propagandă și mândrie națională. Regimul Putin a investit mult în armată, a căutat să se implice în toate conflictele regionale, din Siria până în Libia și Venezuela, atunci când nu le-a generat ea însăși, precum în Donbas. Același regim a investit prea puțin în spitale.
Azi, cota de popularitate a lui Vladimir Putin a ajuns la un minim istoric, într-o perioadă în care încrederea publică în liderii implicați în lupta contra pandemiei, în general, crește. Și mulți se tem că regimul de la Kremlin este gata de orice lovitură în încercarea de a-și redobândi cota de susținere. Așa cum a făcut în 2014 cu anexarea Crimeei.
Toate acestea nu înseamnă că democrațiile au acționat neapărat în mod eficient împotriva pandemiei. Unele au răspuns mai bine, altele mai rău, în fața unei amenințări cu totul noi. Dar democrațiile oferă variante și sunt permisibile la critici - în Rusia, unii medici prea vocali se întâmplă să cadă de la balcoane. În regimurile democratice, guvernanții care au gestionat criza în mod defectuos pot fi sancționați la alegeri și îndepărtați de la putere, fără seisme majore.
În Rusia, o gestionare proastă amenință să ducă la o implozie a sistemului, cu consecințe imprevizibile. Și așa se mai dărâmă un mit: nu, autocrațiile, deși par niște stânci de granit, nu sunt elemente de stabilitate. Ele sunt surse de instabilitate regională sau chiar globală.
_______________
Ovidiu Nahoi este redactor-șef al Radio France Internationale România
