Până unde? Acum câțiva ani, într-o discuție purtată cu ocazia unei conferințe la București, un diplomat european punea un bemol entuziasmului meu cu privire la iminenta ( se credea atunci) încheiere a acordurilor de asociere și liber schimb cu statele din Parteneriatul Estic. ”Noi am mers până acum doar acolo unde am avut majorități puternice în favoarea noastră. Dar nu am mai fost niciodată în zone de 50-50. Nu știm cum va fi”. Aveam să aflăm în curând, cu Donbasul, cu Crimeea, cu războiul comercial declarat Republicii Moldova.
„Porumbeii” Uniunii Europene aveau să înțeleagă imediat că, de la Moscova, ei se văd la fel cu ”ulii” din NATO. Dacă nu cumva, chiar mai rău. Pentru Kremlin, sistemul liberal al Uniunii Europene, cu drepturi și libertăți, cu susținerea financiară a regiunilor mai sărace, este o amenințare existențială. Rusia pur și simplu nu-și poate permite ca Ucraina și Moldova să aibă succes în sistemul liberal european. Ar fi un exemplu prea periculos pentru societatea rusă. Ar fi dovada vie că sărăcia și tirania nu sunt date inevitabile ale geografiei răsăritene.
În anii care au urmat, Rusia a pornit războiul hibrid, cu o componentă puternică a dezinformării. A folosit în mod creativ diviziunile din societățile liberale, le-a amplificat prin troli și conturi false de pe rețelele sociale.
Criza coronavirusului a adus și China alături de Rusia, în frontul bătăliei ideologice. O bătălie de la care China, ca mare câștigătoare a globalizării, se abținuse până atunci.
Moscova și Pekinul au promovat intens ideea că regimurile autoritare răspund mult mai bine la această criză, în raport cu democrațiile. Desigur, efectele au fost cel puțin îndoielnice. China se află acum sub tirul acuzațiilor internaționale pentru că a ascuns, în rima fază, intensitatea și pericolul epidemiei. Rusia a devenit una dintre țările cel mai grav afectate dar chiar și așa există suspiciuni că cifrele oficiale sunt diminuate în raport cu amploarea reală a problemei.
Suntem doar la începutul unei confruntări îndelungate. Pandemia, într-un fel sau altul, va trece.
Confruntarea ideologică este aici ca să rămână. Rusia a dezvoltat sub Vladimir Putin o cleptocrație care mimează batjocoritor democrația. O ”verticală a puterii” , care se pregătește să schimbe legea fundamentală prin referendum, pentru a-și eterniza liderul.
În China a fost mai simplu, liderului i s-a conferit puterea pe viață de către partid, fără prea multe discuții. Pentru mulți comentatori, Xi Jinping dispune azi de mai multă putere decât Mao la vremea lui. China este astăzi o cyber-tiranie, care-și controlează cetățenii prin aplicațiile mobile și metodele de recunoaștere facială.
Pentru regimurile de la Moscova și Pekin, democrațiile occidentale sunt anacronice. Iar regimurile autoritare și-ar dori modelarea Europei după chipul și asemănarea lor.
După șocurile referendumului pentru Brexit și alegerii lui Donald trump, europenii au început să se trezească din pumni și au luat în serios amenințarea hibridă. Alegerile prezidențiale franceze, apoi alegerile parlamentare germane și alegerile pentru Parlamentul European, cu toate că nu au fost lipsite de ingerințe, s-au dovedit a fi cu mult mai bine protejate de campaniile de dezinformare.
Comisia Europeană și-a dezvoltat organismul de studiere și combatere a dezinformării, EUversusDisinfo, în paralel cu eforturile statelor membre în această direcție.
Numeroase publicații europene și consorții de jurnaliști au înființat secții speciale de răspuns la dezinformare și fact-cheking. De asemenea, subiectul a stârnit interesul multor departamente universitare , think-thank-uri și ONG-uri. Nu avem armata de ocupație bine organizată a trolilor Kremlinului, dar rezistăm tot mai bine prin eforturile tuturor.
Din 1 iunie și-a început activitatea Observatorul European al mass-mediei digitale (pe scurt, EDMO), un proiect finanțat de UE, sub conducerea Institutului Universitar European din Florența (Italia) . Acesta are ca misiune tocmai crearea și activitarea unei comunități multidisciplinare care să răspundă dezinformării online.
Consorțiul include Centrul Tehnologic din Atena (Grecia), Universitatea Aarhus (Danemarca) și organizația de verificare a veridicității informațiilor Pagella Politica din Italia.
Este și acesta un semn că instituțiile au înțeles: nu este suficient să știi că adevărul este de partea ta. Nu este obligatoriu ca oamenii să respingă miunciuna în mod natural, să accepte explicațiile și ideile raționale. Dar situația ne va obliga să privim mai atent în interiorul nostru, către propriile slăbiciuni și diviziuni. Și să acționăm. Pentru că noi, cu dezbaterile noastre interminabile, cu ezitările și dilemele noastre, putem face asta. Este ceea ce deosebește societățile democratice de regimurile autoritare.
Se spune că, la căderea URSS, Mihail Gorbaciov le-ar fi spus occidentalilor: ”V-am făcut cel mai mare rău, v-am lipsit de un dușman”. Și dacă acum, Vladimir Putin și Xi Jinping ne fac un bine?
___________________
Ovidiu Nahoi, jurnalist, redactor șef al Radio France Internationale România
