În 1890, medicul Emil von Behring a folosit acest tratament pentru a combate difteria. El a luat sânge de la animalele care se vindecaseră și l-au injectat la oameni. Studiile sale arată că 77% din pacienți au răspuns pozitiv la acest tratament.
De atunci, s-a mai folosit pe scară largă în 1918, în timpul epidemiei de gripă spaniolă, sau în 2014, când Ebola a izbucnit în vestul Africii.
Însă 130 de ani mai târziu nu există un studiu al acestui tratament, conform tuturor criteriilor, respectiv testarea sa aleatorie. În acest moment se desfășoară însă mai multe studii, dintre care unul este condus de Universitatea Oxford, pe 360 de pacienți.
La începutul lunii septembrie, experți ai Institutului Național de Sănătate a Statelor Unite au contestat beneficiile tratamentului cu plasmă provenită de la pacienții care s-au vindecat de coronavirus, spunând că datele actuale nu arată că ar avea efecte benefice.
„În prezent, nu există date din studii clinice bine controlate, aleatorii, care să demonstreze eficiența și siguranța plasmei pentru tratarea covid-19”, a anunțat grupul de experți într-un comunicat.
Ei au spus că, dimpotrivă, studiile arată că plasma cu anticorpi n-a făcut diferența la tratarea pacienților. Astfel, 11% din cei aflați la tratament intensiv și care au primit plasmă cu anticorpi au decedat, față de rata de deces de 14% între cei care au primit un volum mai mic de anticorpi.
Potrivit experților, mai este nevoie de studii pentru a clarifica dacă plasma poate fi folosită ca tratament.
Opinia lor contrazice însă concluziile Administrației Medicamentelor și Alimentelor, care face parte din ministerul Sănătății al SUA, care a aprobat în regim de urgență acest tratament. Și președintele Trump l-a promovat, apreciind că va salva mii de vieți.
