Anna Rosseel este absolventă de finanțe-bănci, însă și-a dorit foarte mult să poată ajunge să-și asigure traiul zilnic lucrând cu caii.
Colaborând de-a lungul timpului cu mai multe cluburi care s-au închis, a început să se întrebe ce va face cu caii care îmbătrâneau, caii cu care a lucrat foarte mulți ani.
Așa a apărut Clubul de Echitație Ecviva pe care l-a făcut și l-a gândit pentru cai. Și totul e despre caii ei: „Uite, primul cal cu care eu am făcut performanță, cu care am sărit și obstacole de 1,70 m, un cal care, indiferent de cât de mare a fost obstacolul, nu s-a oprit, este Carlos.
E cel pe care vi l-am arătat în boxă și care acum pregătește călăreți. Am uitat să-ți spun că are 23 de ani și ați văzut ce bine se ține (râde). Așadar, trebuie să avem grijă de ei și să le oferim tot ce au nevoie, mai ales când ies din circuitul performanței.
Sunt ca noi, oamenii, când ne pensionăm. Atunci au nevoie de mult mai multă atenție, pentru că sunt ființe extraordinar de atașate de noi.
Au nevoie de iubirea noastră, ne rămân loiali și vor să ne ajute în continuare. Iar viața alături de cai, pentru mine, este tot ce mi-am dorit!“.
Acum, pe o suprafață de două hectare, în comuna Dascălu, la câțiva kilometric de București, Anna Rosseel conduce un club care, pe lângă școala de echitație, pensiunea și crescătoria de cai, are un loc special pentru agrement.
Un loc în care terapeuții își pot ține ședințele de hipoterapie pentru copii, cu cai și ponei potriviți pentru astfel de terapii. Totul într-un nou concept: Hiponnes.
„Hiponess înseamnă bucuria și dragostea pe care o ți-o oferă un cal. Prin acest concept ne dorim să punem în evidență magia care se creează între om şi cal, iar relația între un copil și un cal poate deveni foarte repede, aproape imediat, una de prietenie, chiar de iubire.
Calul ajută în ameliorarea, chiar rezolvarea problemelor multor copii sau adulți cu nevoi speciale. Dacă ai mângâiat un cal sau ai călărit, cred că ai încercat senzația de fericire, relaxare, senzația de eliberare pe care o ai.
Noi am văzut cum echitația este o adevărată terapie pentru toți. Deja am avut experiența unor grupuri de acest fel, copii cu sindrom Down, cu hemipareză spastică, ADHD și am văzut rezultatele doar după câteva ore petrecute în preajma cailor și poneilor sau călare pe ei.
Am văzut cum interacționează copiii cu animalele și viceversa și ce progrese aduce contactul cu calul pentru că se crează senzația de libertate, de zbor. Iar pentru unii copii, caii sunt picioarele lor“, ne spune Anna Rosseel.
Povestea acestui concept a plecat, cum altfel, de la un cal dăruit de Anna unui prieten, Tudor.
„Zozo este cel mai blând cal pe care l-am întâlnit în cariera mea. Dar Zozo nu mai poate participa la concursuri, însă este minunat pentru primul contact cu un cal.
Pentru cei care încalecă pentru prima dată, pentru copii sau pentru oricine dorește să încerce senzația extraordinară pe care o ai când ești acolo, sus.
Și Tudor a verbalizat un gând: «Zozo ar fi cel mai potrivit pentru hipoterapie…» Iar de aici nu a mai fost decât un pas“, își amintește Anna.
Apoi a fost amenajat un spațiu special dedicat copiilor. Caii și poneii potriviți erau, așa că existau toate
ingredientele.
„Noi nefiind terapeuți, deși avem alături de noi psihologi și terapeuți, și din cauza faptului că am văzut tot felul de controverse față de folosirea termenului de hipoterapie, am lansat conceptul Hiponess.
Avem caii și poneii potriviți pentru astfel de activități și iubim, deopotrivă, copiii și caii. Așa că avem rețeta completă pentru oricine dorește să o încerce.
De fapt, experiența pe care o propunem este pentru toată lumea: începători, călăreți mai mult sau mai puțin experimentați, copii și adulți de orice vârstă.
Hiponess este despre bucuria de a fi în natură, despre curajul de a încerca lucruri noi, este despre zâmbete, emoții, vindecarea sufletului și trupului, despre putere și speranță, competiție și ambiție“, explică Anna Rosseel.
La Ecviva sunt și programe de grup, destinate copiilor preșcolari sau școlari, care cuprind activități educative și de îmbunătățire ale abilităților motorii, cu exerciții pe cal sau în spațiul special amenajat.
Apoi există și secțiunea de hobby pentru cei care doresc să facă plimbări călare ocazionale în manejurile clubului sau plimbări călare la pădure.
Copiii sunt mereu fericiți atunci când sunt în prezența cailor
De la Anna am aflat că vin chiar și copii de 2-3 ani: „Copiii pot veni de mici. Avem și copii de doi-trei ani care vin la ponei pentru plimbări la mână. Și mulți vor, chiar după prima jumătate de oră călare, să se urce și pe cai. Mă bucură foarte mult când îi văd plini de dorință, curaj și bucurie.
Nu-i mai puțin adevărat că sunt și copii care se plictisesc mai repede. Alții au nevoie de una-două vizite până se obișnuiesc.
Dar este normal să se întâmple așa și tocmai de aceea, repet, încurajez ca părinții să accepte perioada de adaptare.
Până la urmă, imaginați-vă cam cum vede un ghindoc de câțiva anișori un ponei care are dublul înălțimii lui. Dar să știți că piticii sunt mai curajoși decât oamenii mari. Însă la nivelul de performanță se trece de pe la 6-7 ani“.
Nu există o limită de vârstă pentru cei
care vor să învețe să călărească
O limită superioară de vârstă nu există, iar Anna și-a propus ca la clubul ei să fie bine primiți toți cei care iubesc caii.
„Am cunoscut o doamnă care s-a apucat de călărie la 65 de ani. Și călărește bine. Nici eu nu m-am apucat de călărie de copil, ci pe la 24 de ani.
Îmi aduc aminte, de când eram foarte mică, trăind în București, aveam dorința de a avea un cal și visam cum să îmi țin calul pe balcon.
Călăria mi se părea absolutul“, povestește proprietara cubului. Discuția curge spre sportul de performanță, iar Anna Rosseel nu poate sta departe de competiții: „Iubesc mult prea mult acest sport, caii și elevii mei ca să nu mă zbat să ajung acolo unde visez. Da. Am un grup de elevi foarte talentați cu care participăm la competiții. Și cu rezultate bune.
Însă rezultatele vin după multă muncă, ore de antrenament, cu tenacitate și, mai ales, cu dorința de a performa. Nici un sport nu e ușor.
Dar, în echitație, trebuie antrenați doi: călărețul și calul. Pe amândoi, ca un tot. Să îi pregătești împreună, să îl înțelegi pe fiecare în parte, să îi împaci atunci când e cazul, să îi mângâi sau să îi dojenești la momentul potrivit. Și revin la un element esențial, dragostea: dragostea pentru copii și cai.
Anna Rosseel, în timpul unui antrenament
Chimia trebuie să fie în doi plus unul: cal cu călăreț și amândoi cu antrenorul. Calul comunică, îți spune ce îl nemulțumește, îți arată ce îl doare, când are nevoie de mângâiere și când trebuie să intervi cu fermitate.
La fel și călărețul. De aici ține de măiestria antrenorului să găsească modalitatea de a-i face pe cei doi să devină o echipă câștigătoare“.
Pentru copii sunt multe concursuri de echitație, de la ponei la cai, deschise tuturor nivelurilor de călăreți. Ceea ce este foarte important pentru că asta duce la deschiderea acestui sport.
Există competiții în cluburile de echitație din jurul Bucureștiului, deschise publicului, foarte multe fără bilete, la care oamenii pot veni să admire frumusețea acestui sport.
Clubul Annei poate participa la competiții cu opt cai și zece elevi. Majoritatea dintre ei sunt copii care au început la Ecviva de la zero și au ajuns să facă performanță.
În România mai sunt însă mulți pași de făcut pentru ca acest sport să aibă rezultate la nivel internațional, însă oameni dedicați există, așa că există o speranță.
