Publicația de specialitate americasrugbynews.com a analizat componența celor 20 de echipe prezente la Cupa Mondială din Japonia din punctul de vedere al jucătorilor „importați” din alte țări.
Rezultatul poate părea surprinzător doar pentru cei care nu au urmărit evoluția rugby-ului din ultimii ani. În articol se vorbește și despre modul în care Rusia a luat locul României la această competiție după ce Stejarii au folosit un jucător din Tonga ce nu respecta condițiile de eligibilitate.
Condițiile de eligibilitate sunt cuprinse la punctul 8 din Regulamentul World Rugby. Astfel, pentru a fi eligibl la o echipă națională este necesar ca un jucător: să se nască în țara respectivă; să aibă un părinte sau un bunic din țara respectivă sau să aibă trei ani neîntrerupți de rezidență în țara respectivă înainte de a fi selecționat.
Din 2021, perioada de rezidență neîntreruptă va crește la cinci ani. În plus sunt, desigur, criteriile care țin de echipele reprezentative la care au jucat sportivii.
La această Cupă Mondială, Tonga are cei mai mulți jucători născuți în alte țări. Din cei 19 de sportivi care au fost selectați pentru că au un părinte tongan, 17 s-au născut în Noua Zeelandă și doi în Australia.
Din lotul actual, 10 sportivi au jucat pentru Noua Zeelandă, doi pentru Australia la U20 și doar patru au jucat pentru Tonga la U20.
Ofa Tu’ungafasi a venit din Tonga în Noua Zeelandă la 14 ani și acum joacă pentru All Blacks
Samoa are în componența lotului național 18 sportivi născuți în alte țări. Pe de altă parte, 14 dintre jucătorii născuți în Samoa s-au mutat în Asutralia sau Noua Zeelandă când erau copii. Doi dintre jucători, născuți în Samoa, au jucat pentru Australia U20. Alți doi au jucat rugby în 7 pentru Noua Zeelandă și așa mai departe.
Japonia este cea de-a treia echipă cu cei mai mulți jucători „străini”, având 16 sportivi născuți în alte țări. Căpitanul de echipă Michael Leitch, precum și Ata’ata Moeakiola, Asaeli Valu și Ji-Won Koo s-au mutat în Japonia la vârsta de 14 sau 15 ani.
Alți jucători au făcut școla în Japonia. Amanaki Mafi a jucat pentru Tonga U20 înainte de a ajunge la universitate în Japonia, apoi a fost nominalizat pe listele ambelor țări, Japonia și Tonga pentru meciurile internaționale din 2014. Lappies Labuschagne a fost selectat pentru echipa Africii de Sud, dar nu a apucat să joace și astfel a rămas eligibil pentru Japonia.
Scoţia se află, surprinzător, în topul listei, cu 14 jucători născuți în alte țări. Cunoscutul flanker John Barclay, născut în Hong Kong, s-a mutat în Scoția la 7 ani, iar aripa Duncan Taylor, născut în Anglia, a făcut școala în mai multe țări printre care și Scoția.
Șapte jucători au devenit eligibili datorită faptului că au avut un
https://newsweek.ro/resize/7MvcWzgTWr7EZnxfEo-g2wPsgMEyQc3Go__FJED3uhA/rs:fill:800:0:1/g:ce/aHR0cHM6Ly9uZXdzd2Vlay5yby9zdG9yYWdlL21lZGlhLzIwMTkvU2VwdGVtYmVyL2NiMzhkMmFlZjRlZTE5YjBhZDYxMzQwYTczYTNhZWJhLmpwZw.webp bunic scoțian. Nicio altă țară nu are mai mult de doi jucători străini veniți pe „regula bunicului”.
Tendai Mtawarira este singurul jucător al Africii de Sud născut în străinătate, în Zimbabwe, țară care nu participă la Cupa Mondială
SUA are 13 jucători străini. Doi jucători sunt născuți în străinătate, dar crescuți în țară; șapte jucători sunt născuți și crescuți în străinătate și se califică prin intermediul unui părinte sau al bunicului; și alți patru jucători se califică prin regula rezidenței de 3 ani.
Australia folosește 12 jucători străini calificați toți prin regula rezidenței. Dintre aceștia, 10 au crescut în Australia, iar doi au venit din Fiji ca jucători profesioniști.
Italia are 8 jucători născuți în afara țării, inclusiv căpitanul Sergio Parisse, născut în Argentina, care s-a mutat în Italia la 17 ani. Ceilalți șapte au putut fi selecționați ca urmare a faptului că au avut un părinte sau un bunic italian. Patru sportivi au jucat pentru alte țări la U20.
Ţara Galilor are tot 8 jucători născuți în altă țară. Hallam Amos, Jonathan Davies, George North și Aaron Shingler au crescut în Țara Galilor, mutându-se acolo în copilărie. Ross Moriarty s-a născut în Anglia, dar a crescut în Țara Galilor, în timp ce Hadleigh Parkes a debutat pentru Țara Galilor în aceeași zi în care a îndeplinit cerințele de rezidență.
Toți cei 6 jucători străini ai Angliei s-au calificat prin criteriul celor trei ani de rezidență.
Cei cinci „străini” ai Irlandei s-au calificat în două moduri: Luke McGrath și Joey Carbery s-au mutat din Canada
și Noua Zeelandă în Irlanda, când erau copii iar Jean Kleyn, CJ Stander și Bundee Aki au fost toți născuți și crescuți în străinătate și au venit în Irlanda cu contracte profesioniste de rugby îndeplinind criteriul rezidenței. CJ Stander a fost căpitanul Africii de Sud la U20.
În echipa Canadei sunt patru jucători străini. Doi sunt născuți în Irlanda, cu strămoși canadieni. Peter Nelson s-a calificat prin intermediul unui bunic născut în Toronto.
Shane O’Leary s-a calificat prin intermediul mamei sale și a jucat pentru Canada la nivelul U20. DTH van der Merwe s-a mutat cu familia sa din Africa de Sud în adolescență, în timp ce Gordon McRorie a decis să se stabilească în Canada la 23 de ani.
Fiji vine cu patru jucători născuți în străinătate. Dintre aceștia, Ben Volavola și-a petrecut câțiva ani din copilărie în Fiji. El și ceilalți trei sportivi născuți peste hotare se califică pentru Fiji prin intermediul unui părinte.
Tot patru jucători născuți în străinătate are și Franţa. Sportivii care joacă pentru această echipă trebuie să aibă și pașaport francez pe lângă îndeplinirea condițiilor de eligibilitate.
Peato Mauvaka și Sébastien Vaha´amahina s-au născut în Noua Caledonie, un teritoriu francez din Pacificul de Sud. Virimi Vakatawa s-a născut în Rangiora, Noua Zeelandă, apoi s-a mutat în Fiji pe când era copil. La 17 ani juca pentru Fiji U19. Apoi a fost ajutat de Sireli Bobo să se mute în Franța.
Alivereti Raka s-a mutat în Franța la vârsta de 20 de ani și a renunțat la selecția pentru Fiji în 2017 pentru a juca în schimb pentru Franța, reprezentativă la care a debutat în 2019.
Chiar și Noua Zeelandă are patru jucători din străinătate, care se califică prin rezidență. Dintre ei, Sevu Reece s-a mutat în Noua Zeelandă pentru a juca rugby la vârsta de 17 ani, iar Shannon Frizell a făcut același lucru într-un contract academic cu Tasman Makos.
Ceilalți doi jucători s-au mutat în Noua Zeelandă pe când erau adolescenți. Ofa Tu’ungafasi a venit în Noua Zeelandă la 14 ani, tatăl său, Mofuike Tu’ungafasi, jucând pentru Tonga la RWC 1987.
Cei 31 de jucători ai Rusiei au crescut cu toții în țară. Totuși, doi dintre ei s-au născut în străinătate.
Winger Igor Galinovski s-a născut la Baku, capitala Azerbaidjanului în 1985, țară care făcea parte din URSS la acea dată. Vladislav Sozonov s-a mutat din Ucraina când era copil și a început să joace rugby în Rusia la vârsta de 10 ani.
Tendai Mtawarira are peste 100 de selecții pentru Africa de Sud fiind singurul jucător de la Springboks, născut în străinătate. El are peste un deceniu de când joacă pentru această țară, după ce a venit din Zimbabwe.
Restul de 30 de jucători s-au născut și au crescut în Africa de Sud.
Cazul Georgiei este unul special, în sensul că 30 din cei 31 de jucători s-au născut în acolo. O excepție este Merab Sharikadze, născut la Moscova din părinți georgieni care s-au întors la Tbilisi la puțin timp după aceea.
Din cei 20 de antrenori principali, 14 sunt străini (6 neo zeelandezi, 3 galezi, 2 australieni, 1 irlandez, 1 sud-african, 1 argentinian).
