Cristina avea 78 de ani, sufletul obosit, corpul și mâinile muncite din greu de o viață întreagă.
Toate sacrificiile ei se vedeau în ridurile adânci și în privirea obosită, dar blândă. Rămasă văduvă de tânără, își crescuse singură fiul, Andrei, muncind din greu pentru ca el să nu ducă lipsă de nimic.
Aruncată în azil de fiul pentru care s-a sacrificat, o bătrână a primit un miracol divin de Crăciun
Cristina făcuse tot ce i-a stat în puteri - și pe deasupra! - pentru el: lucrase în fabrici, în curățenie, la câmp – oriunde găsea de muncă.
Își refuzase de multe ori și cele mai mici bucurii pentru ca băiatul ei să aibă ce-i trebuie.
Anii au trecut, iar Andrei a crescut, s-a realizat și și-a întemeiat propria familie. Cristina spera că bătrânețea i se va îndulci alături de nepoți și de dragostea fiului ei.
Citește și: Crăciunul unei bătrâne sărace, salvat de străini. ”Iau doar 3 felii de salam, să am carne pe masă”
Dar Andrei devenise alt om – ocupat, rece și distant. În ultimele luni, discuțiile se transformaseră în reproșuri, iar răbdarea lui părea să se fi terminat.
Cu o săptămână înainte de Crăciun, Andrei i-a spus pe un ton hotărât că trebuie să se mute. „Mamă, e mai bine așa.
Noi avem nevoie de mai mult spațiu, iar copiii sunt agitați. La azil vei fi îngrijită. E un loc decent.”
Cristina a încercat să protesteze, dar cuvintele i s-au blocat în gât
Nu voia să fie o povară, iar privirea grăbită a lui Andrei i-a spus că decizia era deja luată.
Azilul dintr-un mic sat din apropierea Iașului, unde a fost dusă, era departe de ceea ce putea fi numit „decent”.
Pereții erau scorojiți și plini de mucegai pe la colțuri, aerul rece pătrundea prin geamurile crăpate, iar mesele erau sărace.
În seara de Ajun, Cristina stătea singură pe un pat îngust, cu o pătură subțire peste genunchi. Afară, lumea sărbătorea, dar aici, în azil, doar liniștea apăsătoare ținea loc de colinde.
Pe la ora cinci, un bărbat necunoscut a bătut la ușa azilului. Se numea Mihai și era un antreprenor local din Iași.
Citește și: O casieriță agresivă m-a jignit pentru că sunt bătrână și săracă. O clipă mai târziu, karma a lovit
Venea cu pachete pentru bătrâni, tradiția lui de Crăciun.
Când a văzut-o pe Cristina, ceva l-a impresionat profund. Era diferită de ceilalți: avea o tristețe care... îi vorbea lui.
„Doamnă Cristina, să știți că Dumnezeu nu-i uită niciodată pe cei buni,” i-a spus el, întinzându-i o pungă cu mâncare.
Câteva minute mai târziu, după ce a terminat de împărțit pachete celorlalți bătrâni strânși în sala mare a azilului pentru o masă caldă extrem de sărăcăcioasă, Mihai a făcut ceva neașteptat chiar și pentru el.
A invitat-o pe Cristina să petreacă Crăciunul cu familia lui. „Să nu spuneți nu. Este o masă mare, iar noi am fi onorați să ne fiți alături,” i-a spus cu un zâmbet cald.
Ezitantă, dar cu inima plină de recunoștință, Cristina a acceptat
Mihai și-a ținut promisiunea: au mers la casa lui, unde bradul era împodobit cu globuri strălucitoare, iar masa era plină de bunătăți.
Citește și: Fiul meu m-a lăsat singură, bolnavă și cu datorii în urmă cu 13 ani. Ieri a bătut la ușa mea
Familia lui a primit-o pe Cristina cu brațele deschise, ca pe o bunică pe care nu o mai văzuseră de mult.
În acea seară, Cristina a simțit din nou ce înseamnă să fii iubită, resectată și apreciată.
Lacrimile de tristețe s-au transformat în lacrimi de bucurie.
Iar când copiii lui Mihai i-au dăruit un șal moale și un cozonac, Cristina a simțit că, măcar pentru o noapte, viața îi întorsese puțin din binele pe care îl oferise.
Andrei nu a sunat în acea zi, dar Cristina nu s-a mai simțit singură.
Își spusese că, poate, familia adevărată nu e cea cu care te naști, ci cea care te iubește necondiționat, fără să ceară nimic în schimb.
Și, în seara aceea, Cristina a înțeles că miracolele de Crăciun apar atunci când oamenii aleg să fie buni.
